3,608 matches
-
Cristian Teodorescu Mi-e rușine să văd pensionari cerșind. Mi-e rușine de cozile la care se așează bătrînii la farmacii, dar cel mai mult mi-e rușine de aerul lor înfrînt și umil, pe stradă. Așa că în ciuda prognozei FMI, că mărirea pensiilor ar putea face mai mult rău decît bine economiei românești și românilor, prefer acest risc de dragul celor care mi-au plătit alocația de o sută de lei în copilărie, studiile la
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
identificabile în toate scrierile lui majore, în versuri sau în proză. Se remarcă, în primul rând, paleta bogată a descripției realist-fantastice: contururi șerpuitoare, linii care se desprind sau se împletesc, sunete stridente și foșnete, mirosuri pestilențiale și arome divine, obiecte umile văzute de aproape, forfota urbei, înregistrată cu răbdare și atenție distributivă. Lumea întreagă, așadar, lumea sensibilă, captată în uluitoarea ei fenomenalitate, printr-un hiperrealism ce poate vira paginile în fantastic. Există însă un arierplan sub această derutantă suprafață mișcătoare, un
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
editorii au intitulat-o Pecetea Blajului: " Ați avut bunăvoința, Monseniore, să-mi cereți și prinosul meu la comemorarea Școalelor de la Blaj, pe care o sărbătoriți astă-seară. V-ați gândit, fără îndoială, că orice scriitor român, oricât ar fi el de umil, se naște cu o mare datorie de recunoștință față de Inochentie Micu, întemeietorul Școalelor. Cât este de mare datoria aceasta, au spus-o - așa cum știau s-o spună - toți luceferii culturii și literaturii românești. Ar fi prea cutezător din parte-mi
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]
-
talibanizarea elementului autohton și piesajul rural de o sărăcie odioasă. Ca și în urmă cu 55 de ani, românii privesc venirea americanilor ca o misiune mesianică, unul chiar rostește un "Cristos a înviat", iar primarul le închină "petrecerea asta de umili robi ai lui Dumnezeu". Problema căpitanului Jones este pasată de la un minister la altul într-un carusel al jemanfișismului autohton, iar cînd cineva nu cedează se propun, în spiritul tranzacțional care este și genius loci, tot felul de tîrguri. Supus
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
umbra-mi rămânea pe ape/ Și nu puteam să mă scufund/ Decât până la pleoape/ Și nu puteam să mă confund/ Decât pe jumătate// Și nu puteam fără să știu/ Că de murit e cel mai greu/ Pe mal mă aștepta umil/ De aer trupul meu". Dacă pilonii rimei țin treaz versul liber, ritmându-l și vălurind cadențele, departe de acel anarhism liric atât de productiv în zilele noastre, desființând orice barieră între proză, poezie, reportaj - și altele încă - dacă, așadar, un
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
45, spăla pe jos într-un restaurant, - la închidere. O prostitutată care, în urmă cu vreo 20 de ani, arăta bine, fiind vestită și apreciată de trecătorii de pe Brezoianu... Acum, îmbătrânind, și de mizerie, - regimul schimbându-se -, executa o muncă umilă. Ce i-am zis eu cu acel prilej, - câteodată viața este..., devine atât de livrescă... Și, probabil, eram și oarecum amețit, - băusem ceva în restaurant încât, - spre a-i face un...bine?...scoțând-o un moment din mizerabila ei stare
Frica!... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8033_a_9358]
-
său și, evident, și al PMP, n-am putut să nu remarc o anume reticență a ziarelor și televiziunilor etichetate drept băsiste în a cultiva această informație. Deschiderea listei de susținători ai lui Cristian Diaconescu de către Traian Băsescu e - după umila mea părere de jurnalist care crede mai presus de toate în știre - un eveniment. Un mare eveniment. Spre stupoarea mea, acest eveniment nu există sau există în treacăt pentru site-urile ziarelor și televiziunilor etichetate drept băsiste", a remarcat Ion
Ion Cristoiu, uimit de presa băsistă: Azi mi-am dat seama că m-am înșelat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77342_a_78667]
-
drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton ca însuși mersul vremii. Drumul trece prin Jidovița,pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și se pierde în șoseaua cea mare și fără început." Și finalul finalurilor, o dedicație: "Celor mulți umili!" Ceea ce frapează la prima lectură e încercarea scriitorului de a trage concluzii. Acestea ar fi concluziile cercetării sale de romancier. Nu și-a irosit timpul în van. A ajuns la un rezultat pe care îl comunică; îl dedică apropiaților săi
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
prima lectură e încercarea scriitorului de a trage concluzii. Acestea ar fi concluziile cercetării sale de romancier. Nu și-a irosit timpul în van. A ajuns la un rezultat pe care îl comunică; îl dedică apropiaților săi, celor mulți și umili. Realismul popular al literaturii ardelene, afirmat cu atîta insistență în operele lui Coșbuc își găsește, în încheierea primului roman românesc modern, o îmbătătoare certitudine. Rebreanu nu se vrea decît un exponent al acestui realism, în care cei mulți umili sunt
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
și umili. Realismul popular al literaturii ardelene, afirmat cu atîta insistență în operele lui Coșbuc își găsește, în încheierea primului roman românesc modern, o îmbătătoare certitudine. Rebreanu nu se vrea decît un exponent al acestui realism, în care cei mulți umili sunt creatorii unui tip de relații umane. Ovidiu Cotruș lega realismul sărbătoresc al literaturii coșbuciene de statutul grăniceresc al unor zone ale țării. Aceste zone n-au cunoscut iobăgia. Am dezvolta afirmația lui Ovidiu Cotruș arătînd că în spațiul numit
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
și a zburda sunt infime. - Ai fost de mai multe ori în România. Ce crezi, are oare șanse să crească și să zburde muzica românească în "parcul de distracție" al componisticii internaționale? - Nu pot să spun decât că sunt un umil, foarte puțin avizat și, de aceea, reticent comentator al muzicii românești. Prima mea vizită în România a fost în 1991, când am fost martorul unei efervescențe (inclusiv în plan cultural) oarecum "brown"-iene, dacă nu chiar haotice. Interesul oamenilor era
Compozitor, pianist, profesor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9617_a_10942]
-
la reorganizarea întregii firi. Sticla a devenit, astfel, materie primă și materie finită, suport mineral și substanță vitală, fermă ca roca meteorică, fragilă ca germenele abia perceptibil prin găoacea seminței și mlădioasă ca firul de iarbă. Ea s-a așezat umilă, asemenea grohotișului, devenind una cu pămîntul, sau, dimpotrivă, s-a înălțat cu o energie nebănuită, transformîndu-se în instalație complexă și în arhitectură cu o irepresibilă vocație sacră. Pentru că, în ultimă instanță, Ioan Nemțoi chiar asta face: dă viață aproape organică
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
rapide, uneori cu vădită șarjare. Portretele acestea erau destul de fidele și de incisive, precum se vede din următorul: "Fudul, cu zîmbet de sărbătoare pe buze, cu aere de Ťarbiter elegantiarumť, d-l H. Viftimiu se plimba majestuos printre plebe, care, umilă, i-a adus laurii celor 50 de reprezentații ale ŤMeșterului de la Argeșť. Pălăria gris, tip vechi, genre romantic, nu decadent, cît și jacheta și pantalonii cadrilați, tot atît de banali ca și ai eroului său Slivsky din ŤTragedia unui tragedianť
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
notorietatea de durată, s-ar regăsi probabil fericit printre cei "care au fost sarea pămîntului". El vorbește despre un mit hasidic potrivit căruia "se află mereu și mereu, împrăștiați pe pămînt, treizeci și șase de înțelepți, oameni de obicei nevoiași, umili și umiliți, oameni fără nume pe care se sprijină lumea ca să nu cadă în pierzanie, oameni drepți în strîmbătate și îndărătnici sub bici, în întunericul vremilor. Și nu trebuie să ne gîndim la ei decît cu venerație, cu recunoștință și
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
Christos a înviat! De la un capăt al globului la cellalt, din răsărit pînă-n apus, de la miazănoapte pîn' la miazăzi, în sunetele triumfale a mii și milioane de clopote, de la mîndrele catedrale ale celor mai splendide capitale de imperie, pînă la umilele bisericuțe din cele mai sărmane cătune, popoarele creștine se salută vesele cu magicele cuvinte Christos a înviat!". E fără îndoială o parodie - începînd cu stilul de jurnalist mediocru și terminînd cu citirea textului de mai sus pe fondul unei zile
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
se oferi imediat, din obișnuință, de parcă ar fi apărut dintr-un birou alăturat, chemat de clopoțelul șefului său. — Nu tu, spuse Janvier brutal, am nevoie de martori vii. —N-ați vrea să semnați? îl întrebă Chavel pe primar cu glas umil, de parcă ar fi ajuns un simplu funcționar. —E un document tare ciudat, răspunse primarul. Nu știu dacă se cade să-l semneze un om cu situația mea... Atunci semnez eu, se oferi Pierre și-și așternu semnătura lăbărțată sub cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
azi. Mi-ar fi mai ușor să-ți dau niște bani. Am bani, răspunse el. Trei sute de franci... Ar fi bine să intri, zise ea. Ai grijă să nu murdărești. Tocmai am spălat scările. —O să-mi scot pantofii, spuse el umil și păși în urma ei, simțind sub tălpi răcoarea parchetului. Totul era puțin schimbat, în rău, casa intrase pe mâna unor străini, asta era limpede: oglinda cea mare fusese dată jos, iar pe perete rămăsese o pată urâtă, mutaseră și scrinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ritm de melc. Ambasadorul Statelor Unite la București, Mark Gitenstein, a făcut recent o observație crudă, dar cu un sâmbure de adevăr prea dureros pentru a fi rostit public: „Revoluția a avut loc cu 20 de ani în urmă. Părerea mea umilă și personală este că mai nimic nu s-a schimbat în primii cel puțin zece ani. Odată cu alegerea lui Emil Constantinescu, lucrurile au început să se schimbe“, a susținut ambasadorul SUA. O a două concluzie: modernizarea va avea un adversar
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
pur și simplu nu-i pasă cum arată azi. Ajuns la parter, îi vine în minte s-o ignore pe madame Agnès. Pe urmă, își dă seama că toate îndrăznelile au o limită. Își bagă capul între umeri și spune umil: — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună ziua, domnule Lionel, îl corectează ea. Dimineață a fost când m-am trezit eu. V-ați luat o zi liberă? — Nu, dar am programare la un doctor, găsește Lionel scuza cea mai la îndemână. Sper că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ale niciunei instituții. Michi e pompierul instituției unde lucrez în momentul de față. Michi l-a cunoscut pe Monciu și zice că la ora asta, mai mult ca sigur, acesta din urmă scormonește prin gunoaie în Suedia. Chiar dacă e un umil, un obscur „pompierică“, așa cum se autodefinește, Michi a citit filosofie, are teorii care de care mai interesante, despre distincția comunitar-societal, despre relația „gloatilor“ cu istoria ș.a.m.d.. De fapt, el e pompier dintr-un motiv ceva mai simplu. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
unei vieți, Valuri, valuri, mereu valuri. La începutul primului caiet putem citi un fel de dialog al Eugeniei Ionescu cu sine: - Spuneai că ai multe caiete cu însemnări și tot felul de documente. - Am, dar se referă mai mult la umila și neinteresanta mea făptură - veriga mult prea mică, interesantă e viața întregii familii, și eu nu mai știu multe despre ea. - Și dacă ai ști? Ar mai crește încă depozitul de „exponate“ pe care și așa nu-l mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
spuneam, e vorba despre inteligența textului desfășurată pe 24 de caiete, înmulțite cu aproximativ 350 de pagini fiecare caiet. Ceea ce ar da în jur de 8.400 de pagini, în comparație cu care chiar Istoria Literaturii a lui G. Călinescu pare o umilă broșură. Totuși, avansând cu lectura, descoperim că Eugenia Ionescu nu e foarte fericită în casa de la Câmpina și nu se sfiește să spună asta pe șleau. Descrie modul în care e supravegheată când își face temele. - Ia să văd orarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fața ei congestionată, care exprima fără nici un menajament cumplita sentință ce îl aștepta. Avea senzația unui om ce mai are doar un pas de făcut până să ajungă cu capul sub ghilotină. Găsi totuși tăria de a-i rosti numele umil, nuanțat, rugător: Doinaaaa!... Da, da, să te omor! Dar tot ea se reculese: de ce să te omor!? Să înfund pușcăria? Poate era mai bine dacă muream anul trecut... Ce bine era! Acum nu mai înduram o înjosire de nesuportat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Anton muri, sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii... Și cititorul trebuie să știe acum că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul neobișnuitei sale persoane, mi-au parvenit întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos de o inspirație neașteptată, le-am așternut aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu creezi și condițiile de trebuință înfăptuirii lui; iar, atunci când, într-un sfârșit, totul fu terminat și meticulos verificat, se înfățișă sfios înaintea ștreangului, așa cum se înfățișează acuzatul în fața Curții cu Juri, sau câinele, în fața stăpânului cuprins de mânie, adică umil și fără să cuteze a-și ridica cumva privirea. Trecură, astfel, câteva clipe lungi. Dintr-odată, însă, îl înăbuși un val mare de neliniște, simțind cum cineva parcă îi vorbește în conștiință și îi pune cu asprime frână, oprindu-l
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]