868 matches
-
fi admirat, la Prado, Răstiggnirea lui El Greco, o mărturisire deschisă a devierii în concret: „O văd și simt în suflet patimi/ Din traiul nostru măsurat,/ Toți răstigniții mici ai sorții/ Pe rând, în minte mi se-abat." Această deviere, supusă umorilor, nu mai puțin decât vremurilor, face să avem și Paștele pastelate, din Alecsandri, Coșbuc, Topârceanu, Crainic, cel de dinainte de Aiud, și pe-acelea sumbre, suferitoare, înecate de vină greu ispășită, din Voiculescu, de pildă. Între „râde atâta sărbătoare/ din chipul
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
tulburat. Acum aceste locuri erau degradate. Gunoaie, haite de câini înfometați, unii suferind atroce de boli ale căror infecții sunt vizibile, răspândind în aer duhoarea lor. Mă întreb: ce caut eu aici ? Președintele Uniunii Scriitorilor, Laurențiu Ulici, e de o umoare masacrantă, tună și fulgeră, critică la dreapta și la stânga. Mă ascund de persoana lui, cunoscând antipatia lui pentru persoana mea. Am fost nominalizată pentru Premiul Eminescu, de mai multe ori și el (și alții ca el) au fost deschis împotriva
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
de textierul lui Dolănescu. De unde, apropierea? În timpul Întîlnirii, un scriitor constatase în glumă că ziarele înțeleg uneori cultura ca o casă a textierului lui Dolănescu în care Preda n-are decît o chițimie. Asta e cam tot ce a auzit umoarea dlui Popescu dintr-o discuție de trei ore. Nu-i fac o vină din asta. Aude fiecare ce vrea să audă. Mai grav este că umoarea îi întunecă dlui Popescu inteligența, îmboldindu-l să susțină ideea aberantă că, în ziare
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
care Preda n-are decît o chițimie. Asta e cam tot ce a auzit umoarea dlui Popescu dintr-o discuție de trei ore. Nu-i fac o vină din asta. Aude fiecare ce vrea să audă. Mai grav este că umoarea îi întunecă dlui Popescu inteligența, îmboldindu-l să susțină ideea aberantă că, în ziare, cultura n-are ce căuta. După ce descoperă în batjocură că "marea durere a literatorilor" (cuvîntul este al d-sale) ar fi "cenzurarea" lui Preda în cotidiane
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
Marina Constantinescu Orice act de cultură serios este o formă de rezistență întru cultură. Aceea majoră. Care trece proba timpului, care dă mărturie despre prezent, privind spre viitor. Care reușește să depășească obstacolele tuturor neputințelor, umorilor, vanităților. Uneori, dacă privim în jur, pare tot mai greu. Nu imposibil, însă. Asta este șansa noastră ca să parcurgem existența demn și ca să nu ne sufocăm. Cu tenacitate, iscusință, dăruire și imaginație, rezistă și revista Teatrul azi. De zece ani
Forța unei reviste by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7831_a_9156]
-
alb dintr-odată să mă aflu/ aidoma mocanilor culcați în cîmp/ trezindu-se la ziua în cea dinții ninsoare" (Alb). Luminii și căldurii mediteraneene, halou al stării de spirit mitologizante, li se alătură negurile septentrionale, temperaturile scăzute, obturînd nu doar umoarea eclatanta a certitudinii, ci și vederea: "Navală nordului se abătu/ fără durere, cum ceruseși tu:/ în brazi ea coborî că o povară/ dorită și-aș-tep-tată de cu vară,/ tot ce mișcă încetini treptat.// în nevedere munții s-au mutat,/ de parca doar
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
antologie - un gest sau o atitudine ale acestuia. La urma urmelor, chiar și în situațiile în care C.J.C. ocupă toată pagina, cel mai pregnant lucru este percepția lui Umbral despre Cela, nu cercetarea obiectivă a faptului biografic, ci capriciile și umorile cercetătorului. Astfel este văzut creatorul Stupului, de pildă, lîngă patul de moarte al unui prieten poet: "Iată-i pe cei doi vechi prieteni, în fața mea, fără a avea nimic să-și spună, ca și în alte rînduri, ajungindu-le prietenia dintre
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
forță de impact etic, devenind niște produse strict estetice. Iar gradul de excelență al acestor produse de-pinde de capacitatea autorului de a se dedubla, de a se privi pe șine de la o distanță ludica și a face literatura cu propriile umori incontinente. Deocamdată, Umbral se descurcă binișor. Curios este că biograful atribuie personalității de care se ocupă tocmai această identificare, în ultimii ani din viață, cu mască eternului nemulțumit: "Ființă glorioasa cu care am avut cele mai strînse relații a fost
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
de euforie așezată răzbătîndu-le mereu din gesturi. Parcă o mînă nevăzută le-a reglat spiritul pe lungimea constantă a undelor tonice, scutindu-i de riscul de a cădea în apatie. La acești dăruiți chiar și fluctuațiile extreme rămîn gradații ale umorii de bază, fără schimbări radicale ale tonului inițial. De aceea, depresiile sau fricile, chiar dacă apar, nu le amenință linia de plutire interioară. Alex Ștefănescu face parte din categoria fericită a naturilor înzestrate cu fibră entuziastă. Cu o constituție de pilastru
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
o fatalitate a breslei ca filozofii să fie în genere triști. Dispoziția lor de bază e de ordin apatic: privire melancolică absorbită în interiorul unui orizont deprimant. Rareori cînd dai peste un gînditor care, sărind peste pragul posomorelii cotidiene, poate cultiva umoarea unei euforii tonice. Și la mijloc nu e doar luciditatea la care este osîndit prin natura disciplinei pe care o practică, ci un amănunt mai degrabă biologic: fiziologia gîndirii umane. Nimeni nu poate gîndi rîzînd în hohote sau țopăind de
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
sudîndu-le. Căci atît umilința (stare dureros-voluptuoasă), cît și afectarea (înscenarea despovărătoare, neutralizantă) constituie repere ale sensibilității reflexive, ale trăirii responsabile de sine. Conștiința lirică (factor liric în sine, avînd un numitor comun cu emoția) catalizează pornirile morale, dă o formă umorilor, care e însuși sensul lor decantat. Sensul creează cîmpul în care contrariile se reazimă unul de altul, în care pot sugera o armonie a dizarmoniei. Un cîmp în care contează densitatea eterică a fulgurațiilor: "poate că ar fi o greșeală
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
nepăsător: Radu Grielescu - un Mircea Eliade redat în negativ. Cum? Ușor de ghicit, prin prisma trecutului său legionar - atâta vreme cât omul real este atestat, în existența sa de la Paris și Chicago, ca fermecător. Care să fie atunci motivul adevărat pentru care umoarea lui Bellow nu ne pică tocmai bine? Există, desigur, suficiente temeiuri (poate prea largi aici) pentru a ne bănui de un insidios și activ narcisism național, dar critica scriitorului american îmi pare, pe de altă parte, realizată cu mijloace care
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
melodramaticul și sublimul etc., în consonanță cu mărturisirea aceluiași Camus că "încearcă formule extreme, în măsura în care ele ating absurdul și inutilitatea". Totul meditat, dozat cu mare luciditate, oglindind un nivel speculativ care se articulează ca o teorie, iar nu ca o umoare scăpată de sub control, ca o debandată a elementelor actului creator... Dacă nu mi se înfățișează foarte convingătoare tentativa eseistei de a-l scoate pe Eugene Ionesco de sub zodia absurdului, ni se par în schimb demne de toată atenția considerațiile d-
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
vitală. Blaga nu are intuiția vieții, mărginindu-se doar la noțiunea ei. De aceea, în Hronicul și cîntecul vîrstelor tensiunea destinului e filtrată pînă la o diluție idilică, ce cade în picături moi pe zațul unor pagini spălăcite. E atîta umoare blajină în ele că picoteala lor visătoare sfîrșește prin a te consterna. Volumul este o autobiografie romanțată în sens rău, cu o vădită intenție panegirică de a zugrăvi elogios toate rudele sau apropiații. Rezultatul e o carte fără vehemență și
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
se plămădesc cronicarii zilei, ceilalți sînt simandicoși și din ritualul clipocelilor intime se aleg de obicei artiștii, pe cînd din stupefierile anancaștilor se nasc martorii consternați ai epocilor tulburi. Dar e o greșeală să credem că un autor are o umoare constantă care îl condamnă la același ton de-a lungul vieții. De exemplu, Ernst Jünger, cînd scrie Jurnalele pariziene, e un meticulos rafinat de fină discriminare culturală, pentru ca în Anii de ocupație (jurnal ce surprinde perioada ocupării Germaniei postbelice) timbrul
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
încărcate de oroare metafizică. La fel se întîmplă cu Mircea Eliade: jurnalele sale desfășoară zigzaguri ce trec prin toate cele trei genuri interioare, și ar fi o eroare să-l așezi cu obstinație într-unul singur. Față de aceste încrucișări de umori creatoare, cazul lui Samuil Rosei e monocord și monoton: un meticulos care nu deschide caietul de însemnări decît sub coerciția unei dispoziții prielnice, orice efort de a scrie în lipsa poftei de mărturisire preschimbîndu-se într-un supliciu a cărui expresie se
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
deschide caietul de însemnări decît sub coerciția unei dispoziții prielnice, orice efort de a scrie în lipsa poftei de mărturisire preschimbîndu-se într-un supliciu a cărui expresie se regăsește în forma căznită a notațiilor seci. În genere oamenii care nu au umoare de scriitor se recunosc după aceea că intuiția le precede expresia, asta însemnînd că ei nu se apucă să scrie decît după ce și-au formulat în minte nuanțele pe care vor să le spună. La un scriitor rutinat e de-a-ndoaselea
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
se roagă să reușească, răsuflând în final ușurat dacă a reușit. Arta autorului e că dă senzația că episodul se desfășoară de la sine, în virtutea unei curgeri spontane a faptelor, când de fapt totul e reconstituit grație unei imaginații înzestrate cu umoare patetică și cu dar lexical. Afără de cazuistica strict medicală asupra căreia se oprește Gawande, în memorie ți se întipăresc câteva nuanțe legate de lumea chirurgilor. În primul rând, chirurgia nu cere talent, ci exercițiu. Nu există vocație de chirug
Tăind în carne vie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6528_a_7853]
-
lui Desiderius, abatele Mănăstirii Monte Cassino, prilejul epistolar fiind provocat de o discuție pe care cei doi clerici o avuseseră cu un an mai devreme în marginea unei controverse de factură pur academică: poate Dumnezeu să modifice trecutul? Judecată cu umoarea cinică a intelectualului contemporan, controversa pare cu totul neverosimilă, de o enormă inadecvare la tiparul terestru al vieții, numai că „e-norm“ înseamnă ieșirea din normă cu intrarea în alte reguli de spirit. În toate considerațiile speculative de aici, Damianus stă
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
ci, din contră, încearcă să și-o încorporeze. Cele mai severe admonestări au un aer gratuit, pentru că Mușina nu lasă nici limbajul, nici stările să se alerteze chiar la modul panicard, rezolut. El cultivă o melancolie de umor, nu de umoare, în interiorul viziunii. Nici chiar temele Ťapocalipticeť n-au, la el, tupeul melodramatic și agresiv al angoaselor finale. Acestea sînt mai degrabă consultative decît definitive, poemul le propune, dar nu le impune". Nu o dată Al. Cistelecan are aerul unui ,colaborator" al
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
16) Și așa cum Augustin era un barbar pentru Sirah, pentru Thomas Molnar autori ca Popper sau Sartre sunt noii barbari. Lumea modernă îl sufocă pe conservator, de aceea se străduiește să-i descrie răul, urmarea fiind o carte tipică pentru umoarea în care se scaldă spiritele reacționare: cum faci să descrii decadența fără să aluneci în tonuri plîngăcioase, lamentîndu-te în marginea unui naufragiu? Căci pentru Molnar, ca pentru orice credincios, egalitarismul marxist e un naufragiu ducînd la alterarea naturii umane, și
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
din așa-numita cultură generală. În România, spre deosebire de civilizațiile avansate, filozofia și științele n-au jucat roluri importante în conturarea culturii publice, rămasă pe mâna "literatorilor". Miza pe expresivitate, în dauna profunzimii, preeminența "frumuseții" în fața "inteligenței", subminarea disciplinei de-o umoare mereu cârcotașă n-au îngăduit decât o evoluție lipsită de armonie interioară, nașterea unui corp de idei gata îmbătrânit, fără flexibilitate și, finalmente, inutil. H.-R. Patapievici reproșează revistelor de specialitate absența polemicii de idei și a pasiunii. Acest lucru
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
așa vor fi surprizele care vor veni din partea lui. Cine se frămîntă pe seama absurdității sorții va sfîrși în decepție viageră, cine e confident în protecția zeilor își va găsi sprijinul în umbra lor, după cum cine are un ochi vigilent de umoare atee va gusta din disperarea lucidității. De aceea e o lipsă de imaginație să crezi că destinul poate fi periclitat din afară fără ca mai întîi o fisură să se fi căscat pe dinăuntru. Biografia e doar ecoul unei dospiri spirituale
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
remarci sarcastice și acel gen de zugrăvire istorică care surprinde cancanul în dauna atmosferei de fundal. E o însușire verificată că naturile sarcastice nu evocă, ci vituperează, iar Lucian Boia face parte din această categorie. Volumul nu are atmosferă, din cauza umorilor ironice ale autorului. Lipsește acel minim patos fără de care istoria devine un sec procesverbal destinat posterității. Cititorul găsește radiografia Balcicului, nu aerul lui, dar în comparație cu precizia informației, obiecția stilistică își pierde gravitatea.
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
Verne, adolescența cu descoperirea lui Turgheniev, Stendhal sau Hugo, primele experiențe erotice și apoi cariera de critic în anii comunismului), din volum se desprind cinci trăsături frapante ale scriitorului. Prima este că autorul nu are o natură lirică a cărei umoare să-l îndemne la porniri introspective („pur și simplu nu sunt ceea ce se cheamă un introspectiv“), Nicolae Manolescu avînd mai curînd o fire flegmatică pe care s-a altoit un apăsat spirit rațional. Această lipsă a efuziunii lirice, deși l-
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]