867 matches
-
toată firea). În prozele unde eroii nu sunt ce par a fi, posturile ilariante pot să conțină nuanțe de dramatism. Este reversul acelor situații în care dramatismul, tratat cu o subtilă ambiguitate, emite reflexele unui comic (verbal sau factual) de umoare sarcastică. În pofida unor subiecte anodine, simțul măsurii și lapidaritatea contribuie la impresia de esențial, punctată cu un bun instinct al amănuntului revelator. Adevăratul B. e de căutat îndeosebi în acele scrieri unde, în absența oricărei grimase (de înduioșare, de încruntare
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
fiecare dată, pe un alt criteriu de clasificare. Criteriul morfologic, cel al considerării diverselor elemente constituitive ale organismului, a fost utilizat poate cel mai mult. În antichitate, Hipocrate și Galenus au luat drept criteriu predominanța în organism a celor patru umori (sânge, limfă, bila galbenă și bila neagră), stabilind patru categorii temperamentale: sanguinic, flegmatic, coleric, melancolic. De la ei au fost păstrate până astăzi denumirile temperamentelor, nu însă și criteriile de clasificare, dată fiind naivitatea lui. La începutul secolului al XX-lea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
proteinelor aflate în cantitate mare în plasmă. Un component adițional al LEC, de dimensiuni reduse dar important din punct de vedere fiziologic este lichidul transcelular (LTC), care variază de la 1 la 3% din greutatea corporală. Lichidele transcelulare includ lichidul cefalo-rahidian, umoarea apoasă a ochiului, secrețiile din tubul digestiv și ale organelor asociate, lichidul sinovial și altele. Lichidele transcelulare au compoziție ionică modificată și sunt lipsite de proteine. Măsurarea compartimentelor lichidiene Măsurarea volumului total de apă se realizează prin metoda diluțiilor, folosind
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de către conducătorii îndrăzneți, „bondarii”. Asemănarea acestei etape a degenerării cu o boală ne certifică faptul că, pentru Platon, cetatea este asemănată cu un organism între părțile căruia trebuie să existe echilibru, la fel cum susținea teoria hipocratică, altfel dezechilibrul dintre umori ar produce boala. Pentru a simplifica dezechilibrul care apare, Socrate împarte cetatea democratică în trei părți. Astfel, ea este compusă din „bondari”, care în democrație devin mai agresivi decât în oligarhie, cei care dețin puterea, din cei bogați, „hrana bondarilor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ai antichității, Hipocrate (400 î.e.n.) și Galenus (150 e.n.). Aceștia, în concordanță cu filosofia epocii care considera că întreaga natură este compusă din patru elemente fundamentale Ă aer, pământ, foc și apă Ă au afirmat că în corpul omenesc amestecul „umorilor” (hormones) ce reprezintă aceste elemente determină temperamentul. În funcție de dominanta uneia din cele patru „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă, flegmă), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic. Deși această explicație era oarecum naivă, trebuie să remarcăm intuirea determinismului endocrin al
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
epocii care considera că întreaga natură este compusă din patru elemente fundamentale Ă aer, pământ, foc și apă Ă au afirmat că în corpul omenesc amestecul „umorilor” (hormones) ce reprezintă aceste elemente determină temperamentul. În funcție de dominanta uneia din cele patru „umori” (sânge, bilă neagră, bilă galbenă, flegmă), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic. Deși această explicație era oarecum naivă, trebuie să remarcăm intuirea determinismului endocrin al însușirilor temperamentale, precum și a ideii (adoptată de filosofia modernă) că macrocosmosul se reflectă în
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și limitate, consideră autorul) asupra structurii și rolului acesteia. Accentul este orientat mai degrabă către diversificarea perspectivelor decât spre cristalizarea unui cadru teoretic comun. John Kay (1993) consideră că p.s. se află în stadiul medicinei dominate de credința că dezechilibrul umorilor este responsabil de îmbolnăvirea organismului. Macmillan și Tampoe (2002), deși admit că p.s. este un domeniu încă insuficient explorat, atrag atenția, citându-l pe Gary Hamel, că strategia nu este un concept care poate fi lesne analizat, tipologizat și formulat
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
lui Orfeu. Marea durere a unui bărbat ilustru e totdeauna un eveniment public. Cine trece pe lângă ea, văzându-și de treabă, trece ca un asin pe lângă o catedrală. Astăzi poate că adversități efemere, ori disproporționate, porniri de temperament și de umoare, vorbe aruncate și cine știe ce iritări, ori susceptibilități vor face să fie de unii privită cu rezervă afirmația mea și a mai multora că Jebeleanu e într-adevăr un bărbat ilustru. Dar urma alege; de fapt, a și ales. Cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sau, și mai rău, intolerante, dar în fața emoției religioase sunt ca un daltonist în fața culorii” (Cf. Ion Biberi, Lumea de mâine, p. 86). Firește, nu a înțeles întotdeauna tot și uneori a respins cam sumar și expeditiv, cu ieșiri de umoare, de pildă: „confesiunile impudice ale acestui anost neputincios (Kierkegaard, n.n.) formează azi, ca și sistemul ieftin și verbal al lui M. Heidegger, un fel de evanghelie snoabă a anarhiei morale a clipei de față”. Dacă ținem seama însă că aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Nu, desigur. Râsul este slăbiciunea, putreziciunea, lipsa de gust a cărnii noastre. Este gâdilatul pentru țăran, nerușinarea pentru bețiv, chiar și Biserica, În Înțelepciunea ei, a Îngăduit clipa de sărbătoare, de carnaval, de bâlci, această Întinare diurnă care-ți descarcă umorile și te abate de la alte ambiții... Dar așa râsul rămâne un lucru josnic, la Îndemâna celor simpli, taină dezvăluită pentru plebe. Dar aici, aici... și acum Jorge bătea cu degetul În masă, alături de cartea pe care Guglielmo o ținea dinainte, aici
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
trece prin istorie ca o Cenușăreasă”), se cheamă una pe alta și se succed într-un ritm aproape sufocant, reușind să creeze o senzație de vertij, de rău existențial dincolo de care nu mai poate urma decât Apocalipsa purificatoare. Revărsare de umoare neagră și furie autodistructivă, România pierdută întredeschide totuși, după parcurgerea tuturor bolgiilor infernului destinului românesc, poarta purgatoriului: „Și totuși, nu pot să cred că am epuizat răbdarea Creatorului care ne-a gândit români pe acest pământ.” Clasa nevrednică (1997) vădește
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
M. Iorgulescu, cultura tolerată sau literatura rezistenței se confruntă cu Îngrădiri și restricții mai mărunte și mai perfide, insinuante și piezișe, care transpun În viață nu doar un set de documente și principii partinice, ci și, foarte adesea, zelul și umorile (acestea, nelimitate și imprevizibile ale) activiștilor care exercitau, de la mai multe paliere, controlul asupra literaturii, Împlinind cu asupra de măsură una din directivele lui Ceaușescu din iulie 1971: „Organele noastre de partid, la toate nivelurile, să-și exercite rolul de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a lungul romanului, creionate alert, uneori printr-o singură trăsătură distinctivă, într-un fel ca în cronica lui Gr. Ureche. Din culegerile lui Sim. Fl. Marian împrumută stihuri de doină și baladă haiducească, însuflețind personaje. În contrast cu tensiunea dramatică sau cu umoarea sumbră a eroilor, vorba de spirit, ironia, nota umoristică echilibrează atmosfera. Peisajul, în ipostazele lui sublime, contrapunctează șuvoiul tragic al istoriei. Ceea ce constituie însă liantul construcției romanești este un realism fundamental, capabil să suprindă totalitatea omenescului, dincolo de condiția umilă sau
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
este de altfel nu numai personajul central, ci și raisonneur-ul narațiunii: „Cuza a învins fără să vrea să învingă și doar pentru că nu are un program politic, social...” El înfăptuiește, filosofează și se bucură de existență cu egală și inteligentă umoare. Miza reală a narațiunii este însă una superioară romanului de reconstituire istorică propriu-zisă: scriitoarea își dorește - și reușește - să ofere un prototip al luptelor interne pentru putere, al mecanismelor exercitării puterii și al „regimului personal”, al dictaturii unei persoane mediocre
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
prin rugul pădurii. Un cocor a țipat. / Mugurii au spart / Din adânc găoacea naturii. // Departe, pe gresia morii / Vremea își trece / Fierul securii” (Primăvară) sau, deopotrivă, cele infuzate autobiografic: evocarea unor întâlniri cu Nichita Stănescu, în care marele poet contrapune umorilor criticilor evaziunea într-o artă abstractă: „mai bine bucură-te de harul acesta / de a fi precum umbra foșnitoare / a unui plop desenat de Geo Bogza.” Asemenea majorității poemelor, romanele lui F. ilustrează teme și tipuri ce țin de comanda
FELIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
cu virulente accente sarcastice, pe liberali. Înscris în Partidul Conservator, își argumentează cu aplomb ideile în „Epoca”, unde e redactor, în „Protestarea”, cotidian înființat de el în 1906, și în Camera Deputaților, unde, în pofida lucidității luărilor de poziție, excesele de umoare îi mai jucau câte o festă. O vână polemică se simte în pledoariile sale pentru intrarea României în război alături de Aliați, cum și în alte, meșteșugite, intervenții. Inteligența, trecută prin rafinamentele lumii bune, a fost pentru M. un eficient atu
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
duh, se regăsesc aici. Temperament vindicativ, încercat poate și de un sentiment de vinovăție de clasă pentru starea de lucruri din țară, G. abordează pamfletul politic, în veșmântul străveziu al satirei. Marele vornic era un pătimaș, cu un surplus de umoare neagră. Titlul general al scrierilor sale dramatice este Istoria Țării Rumânești. Starea Țării Rumânești pă vremea streinilor și a pământenilor. Comedia Starea Țării Rumânești (scrisă prin 1831) are două compuneri anexe: Povestea huzmetarilor și Obșteasca anafora a boierilor pentru prăvilele
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
tot petrec în lucruri mai nou și mai departe”. Se fac evidente semnele textualizării moderne. Participant activ la renașterea basarabeană, a îmbrățișat și formula mesianică, a scris și poezii sociologizante pe temele zilei, dar în Ambasadorul Atlantidei (1996), unde domină umoarea neagră, sarcastică, lirica sa adoptă o turnură existențialistă, valorificând strategiile mitopoetice postmoderniste. SCRIERI: Zilele, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1977; Baciul mieilor chirilici, Chișinău, 1981; Lut ars, Chișinău, 1984; Darul vorbirii, Chișinău, 1985; Noițele, Chișinău, 1985; Ambasadorul Atlantidei, Iași, 1996; Două
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
va abuza de funcție. Și atunci, va conta mai puțin pentru viața cetățeanului dacă în fotoliul de onoare se lăfăie demagogii sau veritabilii democrați. Deocamdată, ca o sabie a lui Damocles, deasupra noastră atârnă primejdia de a fi la cheremul umorilor și năzăririlor autoritare ale unor indivizi care, după ce ne-au luat votul, pot oricând să dispună discreționar de noi.
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
bănuia că nu va fi învingătoare, a venit și a stat tot spectacolul, rîzînd și plîngînd alături de artiștii breslei, pentru că mai presus de orice iubește teatrul și nu conjuncturile. Nu e ușor să-ți educi orgoliile și să-ți controlezi umorile. Mai ales într-o profesie bazată pe stări, minată de gelozii și invidii. Dar este absolut obligatoriu să se întîmple acest reglaj și acest autocontrol într-o societate civilizată. În seara decernării premiilor Oscar, César sau Molière, indiferent de simpatii
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
situate „între reportaj, confesiune și ficțiune”. Criticul pledează, în general, pentru revizuirea imaginii asupra literaturii din Bucovina, ce trebuie despovărată de culpabilizare, și face pași importanți spre cunoașterea integrală a acesteia, optând pentru un demers „fără pledoarii artificiale și fără umori”. În Poezia postmodernă (2002) se oprește la unele dintre cele mai noi manifestări ale poeziei românești. După ce încearcă o definiție a conceptului de postmodernism în „fragilitatea” lui pe teren românesc, dată de oscilațiile, ezitările și rezervele care s-au manifestat
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
pentru ca toți ceilalți să sufere împreună cu el, atunci un singur Anticrist este de ajuns pentru a dezbina întreaga Biserică. Această obiecție nu este însă valabilă. Desfășurând metafora sa, Augustin spune că anticriștii nu sunt părți/mădulare ale trupului bisericesc, ci „umori maligne”, străine de trup: sic sunt in corpore Christi, quomodo humores mali. Quomodo euomuntur, tunc releuatur corpus: sic et mali quando exeunt, tunc Ecclesia releuatur („Ei sunt în trupul lui Cristos asemenea unor umori maligne. Atunci când sunt îndepărtate, trupul este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
părți/mădulare ale trupului bisericesc, ci „umori maligne”, străine de trup: sic sunt in corpore Christi, quomodo humores mali. Quomodo euomuntur, tunc releuatur corpus: sic et mali quando exeunt, tunc Ecclesia releuatur („Ei sunt în trupul lui Cristos asemenea unor umori maligne. Atunci când sunt îndepărtate, trupul este eliberat; tot astfel și atunci când cei răi părăsesc Biserica, aceasta este eliberată”) [3, 4]. Aceste „umori” ies din trup așa cum spune Ioan în epistolă, dar nu fac parte din acesta: Non de carne mea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
releuatur corpus: sic et mali quando exeunt, tunc Ecclesia releuatur („Ei sunt în trupul lui Cristos asemenea unor umori maligne. Atunci când sunt îndepărtate, trupul este eliberat; tot astfel și atunci când cei răi părăsesc Biserica, aceasta este eliberată”) [3, 4]. Aceste „umori” ies din trup așa cum spune Ioan în epistolă, dar nu fac parte din acesta: Non de carne mea paecisi sunt, sed pectus mihi premebant cum inessent („Ele nu au fost tăiate din carnea mea; mă apăsau atunci când erau în mine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
după un moment de rătăcire se întorc în sânul Bisericii nu pot fi numiți „anticriști”; faptul că s‑au întors în trupul originar dovedește că nu l‑au părăsit niciodată. Un mădular al trupului nu poate fi „extirpat” asemenea unei „umori maligne” (3, 4): Qui non sunt antichristi, non potest fieri ut remaneant foris. Sed de uoluntate sua quisque aut antichristus, aut in Christo est. Aut in membris sumus, aut in humoribus malis. Qui se in melius commutat, in corpore membrum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]