616 matches
-
scriitor profund original datorită umorului său țărănesc. Arta de povestitor trebuie căutată în stilul oral al exprimării sale, stil încărcat cu expresiile înțelepciunii populare. Prin arta sa originală, Creangă e un clasic al literaturii române, dar și un umorist printre umoriștii lumii, ―cu valoare universală, dacă prin universalitate înțelegem expresia cea mai înaltă a originalității naționale a unui scriitor.Originalitatea lui Creangă constă în arta povestirii, în umorul poveștilor, fantasticul folosit, erudiția paremiologică. În legătură cu erudiția paremiologică, Ion Creangă avea o cultură
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Din punct de vedere al formei Creangă ascultă de legile generale ale morfologiei basmului, dar conferă narațiunilor lui valoare de parabolă. El redescoperă chintesențele general umane, lăsând loc moralistului care merge până în ascunzișurile ultime ale gândirii și ale rostirii și umoristului, care râde fiindcă nu vrea să plângă. Dacă adăugăm la aceasta și geniul său verbal, faptul că găsește în mod fericit cuvântul ce exprimă adevărul și cedează în mod uimitor inițiativa cuvintelor, Creangă dovedește că stăpânește pe deplin secretul Povestitorului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
demiurgia cuvântului ... Umorul, se înțelege, rezultă din delicata punere în cumpănă a „sensuluiși a „expresieiîntr-un echilibru al acestora mereu primejduit „cu metodăși „restabilitcând ți se părea că aceasta nu mai este cu putință. Mare, rafinat „actortrebuie să fie, așadar, povestitorul umorist, chiar în postura de aievea! De numele lui Ion Creangă se leagă debutul lui N. Iorga în critica literară, în anul 1890, imediat după absolvirea Facultății de Litere a Universității din Iași, parcursă de precocele savant, cum se știe, în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
undeva Milan Kundera "veselia și comicul erau unul și același lucru. În secolul al XVIII-lea, umorul lui Sterne și al lui Diderot sunt o amintire tandră și nostalgică a veseliei rabelaisiene. În secolul al XIX-lea, Gogol e un umorist melancolic: Dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea devine din ce în ce mai tristă, spune el. Europa și-a privit istoria nostimă a propriei existențe un timp atât de îndelungat, încât în secolul XX epopeea veselă a lui Rabelais s-a
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
hazlii și repede trecătoare) neostoita sa pasiune culturală: în acest caz particular, debutul textual invocă direct un vers celebru dintr-o romanță cântată, inimitabil, de Nicolae Nițescu în treacăt fie spus, puțini știu că textul, numit Intimă, îi aparține finului umorist Cincinat Pavelescu, pe care cu siguranță Dumitru Spătaru l-a citit. Sentimentalismul ieftin pe care l-ar induce textul-sursă este însă repede substituit de o ironie cu dublă țintă, dacă luăm în calcul și finalul: Îți mai aduci aminte, doamnă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cumpărate, sunt căutate de incultura și de analfabetismul artistic aristocratic [...]"604. XIII.2. Sigmund Maur, Theodorescu Sion și spectacolul de cabaret S. Maur este un caz interesant de grafician orientat mai degrabă spre grafica umoristă. Artistul făcea parte din "Societatea umoriștilor români", societate înființată în 1921 alături de B'Arg, Nicolae Tonitza, Victor I. Popa, Iosif Ross, Iosif Sterurer, Dan Berceanu, Brutus Haneș, Gic și Ginsberg, fără mare succes la public, în ciuda celor patru "saloane" organizate. De asemenea, graficianul semnează și articole
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
public, în ciuda celor patru "saloane" organizate. De asemenea, graficianul semnează și articole de critică de artă. În cazul său, această grafică are o serie de accente senzual-macabre care o apropie de sensibilitatea decadentă. Este cazul cu Sarabanda prezentată la Salonul umoriștilor români. Pe o grămadă de cranii dansează o femeie goală care pare să oficieze ceva, cu o atitudine de devot, într-un gest păgân de invocare sau ofrandă. În jurul ei se află o serie de demoni lubrici și veseli, dispuse
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rezervele de petrol din Azerbaijan (1999), despre apartamentele comune din Uniunea Sovietică (1996) și cele luxoase ale elitei sovietice (1997). Realizează și câteva portrete cinematografice ale fotografului André Kertesz (1976), omului de televiziune Bob Braun (1977), regizorului Yuri Ljubimow (1983), umoristului rus Michail Schwanetzki (1986), omului de afaceri George Soros (1996). • În Ungaria (2001-2006). Portrete cinematografice ale filosofului Zador Tordai (2001), scriitorului Adam Bodor (2003), istoricului holocaustului Randolph L. Braham (2004) care a primit premiul "Kamera Hungaria", în 2005, pentru cel
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
agresorului: "Noi doi am avut de curînd o polemică, din care fiecare pretindea că el a fost victoriosul. Afacerea din urmă dovedește și naivilor că loviturile mele au pătruns adînc de tot și au avut efect să răscolească fierea fostului umorist Caragiale. Ex-umoristul a-ncercat să devină omorist". Nu foarte cordiale au fost relațiile lui Caragiale nici cu cei din cercul Vieții românești: lui Ibrăileanu îi observă subordonarea față de ideologia gheristă ("Criticele lui Ibrăileanu?... Sunt ceai din gara Ploiești mai fiert
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Pentru unii din tinerii scriitori ai epocii a fost un exemplu călăuzitor ("Cel mai rafinat om de spirit și de inimă al epocii literare din adolescență" T. Arghezi), pentru alții o enigmă ("Caragiale a fost un paradox" V. Eftimiu). Unii umoriști i-au închinat amicale epigrame, precum C. Pavelescu: "Iancu Luca Caragiale Îți dă berea pe măsură. Face și literatură... Însă nu face parale." Cu cei din afara profesiei sale, se pot decela relații de constrîngere ("Și așa toată ziua Caragiale ocăra
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Colonelul, un ignorant curajos, luă în zeflemea pe doctor și, ca să dea bunul exemplu, bău un pahar cu apă din fântâna cu pricina. Trei zile după aceea era mort. Toți ofițerii și toți gradații n-au fost la înălțimea acestui umorist, dar rămâne totuși stabilit că foarte puțini s-au supus prescripțiunilor profilactice medicale. Cei care au ascultat de ele - foarte puțini la număr - au putut să-și ferească, până la sfârșit, oamenii de molimă"528. Opinia curentă despre cauzele apariției molimei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și orfanii care si-au ucis părinții. Imbecilul este imun la autocritică. Convinși de ingratitudinea posterității, unii poeți actuali și-au instalat deja bustul pe balcon ori în spălătorie. Nimeni nu imploră dispensă de prostie. Fără proști, ar sucomba și umoriștii. Ne-am obișnuit ca adevărul să miroasă a hoit. Troglodiții cred că numai mușchii întrețin munca. Și proștii au simțul momentanului. Analfabeții vor să reinventeze o artă accesibilă nivelului lor „ intelectual ”. Imbecilul propulsat devine fiară. Mulți contemporani de-ai noștri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care simt lipsa bărbatului o singură zi pe an : când își cumpără lemne de foc. Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Pe bolnavi îi doare mijlocul, pe filozofi - scopul. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă de toți și de toate. Râsul - un dans în jurul fricii. Jovialitatea zeflemistă ne-a salvat pe noi, românii, de multe hăuri. Dar și de piscuri. Campaniile electorale salvează umorul lumii. Râsul nu este sănătos, dacă nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de toți și de toate. Râsul - un dans în jurul fricii. Jovialitatea zeflemistă ne-a salvat pe noi, românii, de multe hăuri. Dar și de piscuri. Campaniile electorale salvează umorul lumii. Râsul nu este sănătos, dacă nu te pune pe gânduri. Umoriștii cei vechi au spus totul. Ceilalți - restul. S-a constatat că umoriștii trăiesc mai mult, când nu râd de contemporanii lor. Ironia poate fi armă. Dar și scut. Nu scăpați cărțile de umor în mâna proștilor. Mai bine incinerați-le
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ne-a salvat pe noi, românii, de multe hăuri. Dar și de piscuri. Campaniile electorale salvează umorul lumii. Râsul nu este sănătos, dacă nu te pune pe gânduri. Umoriștii cei vechi au spus totul. Ceilalți - restul. S-a constatat că umoriștii trăiesc mai mult, când nu râd de contemporanii lor. Ironia poate fi armă. Dar și scut. Nu scăpați cărțile de umor în mâna proștilor. Mai bine incinerați-le! Incultura degradează umorul împingându-l spre zeflemea. În compania râsului, redutele feminine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
terapeutică de supraviețuire. Inteligența se relaxează prin râs. Umorul destinde frunți și deschide căi. Insuportabilă este viața smântânită de umor. În compania oamenilor veseli, orice samar devine suportabil. Ironia cenzurează sentimentalismul și vestejește aroganța. Nu știu dacă mai trăiește marele umorist. Constat însă că scrie mereu. Dacă viața e scurtă, măcar să o facem ... lată! Simțul umorului ar putea ridiculiza orice fanatism. Cărțile de memorii provoacă umorul, pentru că sunt scrise în anotimpul amneziilor. Umorul impune un important grad de risc. El te
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Timpul este cel mai mare umorist. El știe să râdă de toți și de toate. REFERINȚE CRITICE V. Ghica este unul dintre puținii care ilustrează la noi specia dificilă a aforismului. Spre deosebire de veleitari, acest profesor tecucean cultivă aforismul dintr-o evidentă necesitate interioară, și nu pentru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
impresionat deosebit pe Eduard; în plus, fata i s-a părut prea cultivată, pedantă și prea... poetă, calități care contează la un european (mai ales la un german sau francez), dar care la un englez pot constitui tot atîtea defecte. Umoristul britanic de origine maghiară George Mikes a surprins exact antipatia britanicilor față de europenii (și mai ales de femeile, numite bluestocking) care fac paradă de cunoștințe enciclopedice. În cartea lui de enorm succes How To Be A Brit care s-a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
că studiul aprofundat al audiției colorate și al fenomenelor similare va putea să ne dea într-o zi explicația științifică a simpatiei și antipatiei. În spiritul cinstei științifice, menționează că această idee a fost exprimată încă din 1883 de către rafinatul umorist german Julius Stinde într-un studiu întitulat Farbige Tone und Tonende Farben. Considerații interesante sunt făcute prin reluarea ideilor lui Cesare Lombroso asupra omului de geniu. Nu poate generalize faptul dotării senestezice a geniilor sau a oamenilor dotați cu un
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
comicului și a absurdului în literatura română. În privința celui dintâi, câteva observații sunt adunate în capitolul D. D. Pătrășcanu umor 1910, din volumul lui Silvian Iosifescu, De-a lungul unui secol, în care se pleacă de la premisa că "puțini sunt umoriștii secolului nostru care să nu fi suferit înrâurirea caragialeană"7 și în care descoperim chiar și termenul de "postcaragialieni" în relație cu scriitorii G. Ranetti, Anton Bacalbașa, Gh. Brăescu, Al. O. Teodoreanu, Tudor Mușatescu și, bineînțeles, D.D. Pătrășcanu. Câteva sugestii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
presupune un plus al implicării în sfera socialului 4 și o poziție filosofică și etică izvorâtă din convingeri ferme și principii morale axiomatice: "satiricii judecă și condamnă având siguranța caracterului absolut al adevărurilor așa cum nu procedează nici ironiștii și nici umoriștii, convinși de relativitatea lucrurilor și a limbajului"5. Sarcasmul, varianta extremă, usturătoare a satirei (lat. sarcasmus, gr. Sarkazein [fig.] "a sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caricaturale și hibride care îi stimulau malițiozitatea râsului "vitriolant". Explicații caracterologice pentru prevalența satirei în opera lui Caragiale găsim, de pildă, la Garabet Ibrăileanu: ,,Bineînțeles Caragiale nu este un satiric din cauza obiectului zugrăvit, ci din cauza firii sale. Dacă era un umorist din fire, alegea altă lume, alte subiecte. Dar atunci n-ar mai fi fost marele istoric al unei perioade din România contemporană, pentru că tarele urâte ale unei societăți nu pot fi tratate umoristic. Criticul unei societăți este întotdeauna un satiric
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
insista în cea de a doua parte a lucrării. Mult mai bine ilustrat decât grotescul va fi, așa cum va reieși din capitolul următor, modul umoristic. Ceea ce, dacă parafrazăm spusele lui Mallarmé "Un scriitor desăvârșit ajunge în cele din urmă un umorist"poate indica, fără prezumție, o anumită maturitate artistică la nivel național. 3.12. Modul umoristic Etimologia, variantele, raporturile cu alte moduri, istoricul abordărilor etc. pot constitui, în cazul umorului, o lucrare în sine de dimensiuni apreciabile. Spre exemplu, bibliografia de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bătrânețea ca forme ale imposibilității de atac sau de apărare, în general ceea ce ține de om și ceea ce îl poate degrada de la statutul de individ la cel de obiect. Umorul negru decurge practic din desacralizarea acestor regiuni tabuizate ale biologicului. Umoristul le tratează cu o voită lipsă de prejudecăți, provocând o stare de stupefacție, de paralizare a gândirii receptorului asociată cu un sentiment de spaimă în fața fragilității omului sau de dezgust în fața oribililului metabolic. Etapa presupusă de realizarea comicului este, în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
variantele umorului și de interdependența cu celelalte moduri ale comicului sunt extrem de numeroase, însă nu ne pot reține atenția decât pentru certificarea operațiunii de identificare a respectivelor sale concretizări, mai întâi în interiorul monumentalei construcții comice caragialiene și apoi în operele umoriștilor postcaragialieni. 3.13. Caragiale și umorul Este oare detronat Caragiale de Ion Creangă în privința acestui mod al comicului? Într-adevăr, aspecte ale umoristicului se întâlnesc mai rar în opera lui Caragiale, fapt explicabil, dacă avem în vedere predilecția pentru ironie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]