1,021 matches
-
de față erau transportate până aici de la Londra. - Hei, ce ciudat... am bolborosit eu, aplecându-mă să văd mai bine. - Ce-ai văzut, a întrebat Paige nerăbdătoare. Am arătat spre o porțiune de sticlă dintr-un panou lateral, care se unduia ușurel. Porțiunea era cam de mărimea manuscrisului. - Am observat asta, a zis Paige. Am crezut că e un defect în sticlă. - Într-o sticlă blindată?, am întrebat-o eu. Nici o șansă. Și nu era așa când am supravegheat instalarea ei
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
sticlă blindată?, am întrebat-o eu. Nici o șansă. Și nu era așa când am supravegheat instalarea ei, poți să fii sigură de asta. - Atunci ce e ? Am bătut ușurel în sticla dură și am simțit cu suprafața ei lucioasă se unduiește sub degetele mele. Un fior m-a străbătut pe spate și am avut o senzație ciudată de familiaritate inconfortabilă, sentimentul pe care l-ai putea avea când un coleg care te teroriza la școală și pe care demult l-ai
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
imaginația poate fi o problemă pentru cei Între două vîrste. CÎnd era puști, robinetul Rimbaud curgea din plin, oportunitățile se prelingeau din el Împodobite cu mii de culori, ca un dragon de Anul Nou Chinezesc. La cincisprezece ani, imaginația se unduia În preajmă-i ca o sirenă Împodobită cu paiete și cu sexul de foc. Curînd Însă, trupuri și simțăminte adevărate au fost lipite peste fantenziile lui ca niște etichete și imaginația a Început să se simtă stingherită. Iar acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
obosit să trăiască de pe urma muncii soției (În care investise și el), s-au despărțit și s-a mutat În deșert. Acum vinde proprietăți imobiliare. Fostul TIO al fostei soții a lui Wakefield Își pune palmele pe masă, iar ochii Îi unduie ca niște lacuri. — Pot să-și fac rost de atîta pămînt, pe aproape nimic, de o să-mi mulțumești tot restul vieții. — Ce Înseamnă aproape nimic? — Patru, cinci mii. Și chiar că o să fii aproape de nimic. Nici o altă casă cît vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lângă mine. Simțeam că te aflai totuși în preajma mea, dar nu vroiai să te arăți. Întărâtat, prelungindu-mi starea, te doream furibund, însă bruneta sau mai bine zis sânii ei mă obsedau, amestecând viziunile. Merele ei dulci mă înăbușeau, se unduiau deasupra mea. Tu nu erai acolo... eram nedumerit, îmi lipseai ca substanță și, nervos că nu te găsesc unde trebuie, călărindu-mă, îmi percepeam bățul tremurând de încordare. Am rămas un răstimp într-un extaz nelămurit, cuprins de dorințe sfâșietoare
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
și care erau dispuse să recurgă la orice mijloace ca să pună mâna pe respectiva rochie. Oricum, n-aveam nici cea mai vagă idee ce căutam fiindcă-mi pierdusem complet imaginea de sine. Am rămas în ușa unui magazin, puțin amețită, unduindu-mă în încercarea de a evita cumpărătorii care treceau pe lângă mine și întrebându-mă dacă eram genul de femeie care se îmbracă în blugi și tricou sau dacă făceam parte din categoria celor care adoptă o fustă până la glezne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să atacăm ringul. Ne-am unit forțele cu Jacqui și Kate, ținându-ne toate de mână. Helen ni s-a alăturat, apoi Claire, apoi Maggie și micuța Holly, apoi Rachel. Eram un cerc de fete, cu rochiile noastre de sărbătoare unduindu-se, toate fericite, zâmbind și râzând. Cineva mi-a pus-o în brațe pe micuța Holly și ne-am învârtit împreună, ajutată de mâinile surorilor mele. Rotindu-mă, întrezărind în trecere fețele lor luminoase, mi-am amintit ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e adevărat... Însă îmi e oarecum sete în continuare... și nu știu dacă voi mai urca scările... Ridică-te și încearcă, pentru că trebuie să mergi înainte. E neapărat nevoie să merg mai departe? Da. E absolut neapărat! a surâs ea unduindu-și razele colorate. De ce? De ce mereu înainte, mereu mai departe?... Așa e bine... asta-i viața: drumul, călătoria, direcția... Și dacă intervine un moment când nu reușesc să mai înaintez? Atunci, ce e de făcut? Atunci amintește-ți că ai
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
răpi secretele impenetrabile, În a deschide depeșele fără să le violeze sigiliile, În a administra otrăvuri dacă secta ei Îi poruncea. Intră deci ca un tânăr agatodemon al crimei, Înfășurată Într-o blană de urs alb, cu lungile-i plete unduind pe sub căciula semeață, cu privirea trufașă, cu uitătură sarcastică. Și, cu obișnuita-mi manevră, eu o Îndrum către pierzanie. Ah, ironie a limbajului - acest dar pe care natura ni l-a făcut ca să tăcem secretele sufletului nostru! Iluminata cade victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Îmbrăcată doar În puterea-ți carnală, căci femeia goală e femeia Înarmată. Klaft-ul egiptean Îți coboară de-a lungul pletelor stufoase, aproape albastre de negre ce sunt, sânul palpitându-ți sub muselina ușoară. În jurul micii frunți bombate și Încăpățânate se unduie un uraeus de aur cu ochii de smarald, țintindu-ți creștetul cu săgeata triplă a limbii de rubin. Oh, tunica ta de voal negru cu reflexe de argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle negre. Pubisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Alice, atentă la costumul ei crem, i-a fost recunoscătoare pentru acest gest. Pe măsură ce băutura gazoasă îi inunda stomacul, în capul lui Alice se instala o senzație calmă și învăluitoare. Se făcuse un foc de tabără, iar flăcările acestuia se unduiau pe fundalul apusului din ce în ce mai profund, ca un steag purpuriu zdrențuit. Alice i-a zâmbit lui Jake și i-a întins paharul. Dar mâna care ținea sticla a ezitat. —Nu te simți terminată? a întrebat-o el pe Alice. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca stimulent. Deși poate că expresia de glumă tradițională nu era cea mai potrivită, mai ales în rândul angajaților companiei Bond, care se deplasau cu mijloacele de transport în comun. — Da, bravo, Hugo, a sărit și Charlie, secretara de la Vânzări, unduindu-se în ritmul muzicii pe tocurile ei înalte. Sau, și-a spus Hugo, era posibil ca ea să fi încercat doar să-și păstreze poziția verticală. Charlie nu mânca aproape niciodată și de aceea nu prea rezista la băutură. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decolteul adânc și machiajul elaborat, în ciuda orei matinale. —Bună, Laura, a răspuns Hugo înțepat, scuturându-și agitat picioarele prinse în capcană. Ce mai faci? Mult mai bine acum că te văd pe tine, sexosule. Au trecut secole. Laura și-a unduit șoldurile către el. Ce caută un tip superb ca tine într-un loc ca ăsta? — Încearcă să plece, a zis Hugo enervat, scuturându-și din nou piciorul. Laura s-a uitat în jos, apoi a izbucnit într-un hohot sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nou-născut forțând perineul mamei sale. Pătrunseseră Într-o lume nouă vârstată cu verde, un univers sălbatic plin de viață, dominat de o singură culoare, care vibra și respira. Oriunde te uitai, peisajul era sufocat de plante târâtoare și agățătoare, liane, unduindu-se, șerpuind peste tot, de parcă jungla s-ar fi terminat la numai un metru În fața lor. Tot acest ocean de verde Îi amețea. Trunchiurile copacilor erau acoperite cu mușchi și căptușite cu epifite: ferigi, bromelia și orhidee micuțe În culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spitalizați datorită extenuării sexuale. Mai umbla vorba despre un om din Antichitate, care era tatăl a trei perechi de gemeni, făcuți cu frumoasele lui surori. Sau virgina de vârstă mijlocie care era prea țeapănă, din lipsa activității, pentru a se undui după cererile amorului, și care acum era flexibilă ca o contorsionistă. Efectul plantei dura cel puțin o săptămână. În plus, era o măsură preventivă Împotriva uneia dintre cele mai groaznice și mortale boli pe care o putea avea un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
șaptea zi de la plecarea din Albești, părăseau umbra Alpilor, coborând spre marea al cărei murmur nu se auzea Încă, dacă asta era Într-adevăr o coborâre și dacă nu cumva câmpia aceasta era ea Însăși o mare cu iarbă moale, unduită În bătaia vântului, și cu turlele Bazilicilor San Zaccaria, Carmini, San Giovanni și ale Palatului Dogilor drept catarge ale unei corăbii unice pe fața pământului, numită Veneția. La liziera ultimei păduri, călăreții moldoveni dispăruseră, lăsând doar sunetul cornului de zimbru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de a scoate sabia lungă Wachizashi, tăindu-i brațul din cot, apoi se Întoarse cu sabia Într-o străfulgerare de arc de cerc Între picioarele samuraiului rămas cu un ciot În loc de braț, spintecându-l de jos până sus, continuă mișcarea unduită cu o răsucire spre stânga, eschivă prima lovitură de sabie a celui de-al cincilea, coborî tăișul și Îi reteză picioarele din genunchi, terminând cu o alunecare prin aer În formă de opt și zburându-i capul, făcu o Întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
despicat de o lovitură lungă de sabie. Altora le lipsea brațul În Întregime. Altele erau decapitate. În unele locuri, nisipul mirosea a praf de pușcă. Șeful tribului Bordjighin se ridică și privi tăcut În jurul lui. Toamna era caldă. Deșertul Își unduia dunele În depărtare, asemeni valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau era un defileu, pe jumătate stâncos, pe jumătate nisipos. El era un punct firesc al traseului care scurta ocolurile Drumului Mătăsii, ieșind mai aproape de granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Pentru aceeași muncă și calificare echivalentă, un francez ar fi primit de patru ori mai mult. Ne aducem aminte de momentele de acum șase ani de zile, când stăteam pe balconul căminului D din Galați și ascultam plopii care se unduiau în bătaia vântului cald al lunii mai. Cred că am făcut atunci multe planuri de viitor, dar faptul că ne vom vedea în Franța și vom bea vin roșu de Bordeaux împreună... chiar nu ne trecuse prin minte! Cel mult
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și o justificare a existeței mele precare. Eram cuprins de sentimentul deșertăciunii, mult mai greu de suportat decât solitudinea, nu mai suportam deloc ideea Londrei. Aș fi preferat iarăși Grecia.. Venea primăvara, pământul se umpluse de flori, sus pe cer unduiau șirurile de berze, iar eu trebuia să iau drumul străinătății negre. Voiam să-i scriu iarăși ei, dar nu am putut pune scrisoarea la poștă. Noapte de noapte, mereu mă obseda gândul sinuciderii. Viața devenise pentru mine o bătălie pierdută
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Omul se opri uimit, puse jos pachetele, luă din coșul de pe cap o floare și mi-o întinse: "Du-te, du-te acolo! Uite, ca să poți trece!" Floarea era albastră se spune "ca cerul", dar era un albastru nemaivăzut, care unduia de la o petală la alta, așa cum, pe cer, văzusem unduind culorile curcubeului. Numai că Albastrul e singura culoare pe care n-o are curcubeul. "Du-te la gară, du-te repede, fiindcă dacă începe ploaia, ai pierdut nu mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de pe cap o floare și mi-o întinse: "Du-te, du-te acolo! Uite, ca să poți trece!" Floarea era albastră se spune "ca cerul", dar era un albastru nemaivăzut, care unduia de la o petală la alta, așa cum, pe cer, văzusem unduind culorile curcubeului. Numai că Albastrul e singura culoare pe care n-o are curcubeul. "Du-te la gară, du-te repede, fiindcă dacă începe ploaia, ai pierdut nu mai poți alege !" îmi spuse și plecă mai departe. Ce aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spuneam toți : "mare", dar de fapt nu-i decât un lac), așa că, până departe, ți se părea că e doar apă, cer și soarele care se ridica, roz-auriu-albăstrui... din apă și cer... Tot auriu, ca și soarele, era părul lui. Unduia ușor în briza dimineții, buclele se desfăceau, lunecau pe umerii veșmântului, se adunau la loc... Stătea nemișcat. Nu știu ce mă așteptam să văd, dar rămăsesem și eu acolo, uitându-mă la el, spre soare, parcă prin el... Era liniște. Se potolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe poarta de la Rembers. 6 „Și-am plecat din Plumtree, Și din statul Tennessee, Și de-atunci mereu A fost iarnă-n jurul meu!“ recită Alexander fluturându-și mâna lungă cu unghii late în fața noii sale aeroterme. Mâneca halatului se unduia și flutura în bătaia curentului de aer cald. Trecuse o jumătate de oră, ședeam în anexa ca o alveolă a studioului lui Alexander, beam ceai și priveam, în lumina tot mai împuținată a amurgului, ninsoarea și fațada sudică a casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
creaturi mutante gigantice, capabile s-o alunge pe Shirl cu o singură bătaie disprețuitoare de aripi. Iar Bob nu punea otravă, dar nu din cine știe ce scrupule pentru drepturile animalelor, ci din cauză că Shirley Grăsana nu știa, cu faldurile ei de grăsime unduind senzual, să se țină departe de haleala peste care se Întâmpla să dea. Am oftat. Departe de a spăla mizeria acumulată, ploaia părea că o Întețește, formând un strat zdravăn de noroi, funingine, excremente, pământ și pene - va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]