1,003 matches
-
Și i se părea că poartă pe umeri greutatea de plumb a veacurilor. Întoarsă acasă, se lăsă în voia muzicii. Sunetele pianului picurau sincopat în căști, ca stropii unei ploi capricioase, se adunau curgând în valuri ample, i se revărsau unduind în fiecare fibră, înotau prin fiecare celulă ca moleculele de apă vie și treptat, ascultând sunetele, devenind tot una cu ele reîncepea să se simtă ea însăși, acel strop viu, atomul pulsând în valul cald de energie al vieții. Respiră
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
2011 Toate Articolele Autorului Gândăcelul îndrăgostit de un fir de iarbă Zilnic vizita gândăcelul iarba... șușoteau dezinvolt despre natură, râdeau în soare fără griji apăsătoare, până într-o zi, când el s-a agățat de firul de iarbă, care se unduia involuntar. Gândăcelul călca iarba cu lăbuțele firave, se prindea de ea, o tatona cu perișorii sensibili și se trăgea pe ea tot mai sus... firul de iarbă se înclina spre pământ, se lăsă apăsat de pașii mici, dornici de măreție
GÂNDĂCELUL ÎNDRĂGOSTIT DE UN FIR DE IARBĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342539_a_343868]
-
lăsă apăsat de pașii mici, dornici de măreție... el se avânta cu putere și mai sus, spre vârful ierbii, călcând-o cu mângâieri dulci pe mijloc și la decolteu, până reuși să escaladeze întregul corp înalt și subțire, care se unduia de astă dată nu în adierea de vânt, ci sub greutatea pașilor săvârșiți. Într-un final gândacul ajuns în vârf, se uita la iarba captivă prin dăruire. Ea se apleca în stânga, apoi în dreapta, mișcată de emoție, de desăvârșirea clipei, iar
GÂNDĂCELUL ÎNDRĂGOSTIT DE UN FIR DE IARBĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342539_a_343868]
-
ci mai degrabă o întoarcere către interior. Intimitatea e ca timpul, când n-o ai, îți faci. Prin vălătucii de abur, în bazinul pietros au intrat și alți bărbați alături de mine, la fel de tăcuți, încruntați și invizibili, făcându-mă să mă undui ca o trestie în valurile pe care le-au făcut până și-au găsit locul. Evrika!, mi-am zis, apa asta ar putea fi parabola lumii în care trăim. Dacă au același volum, oamenii de culori, orientări sexuale sau religii
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
Și versul curgând îți vor fi mângâiere. Sub picuri ce cad potolind fierbințeala Din doruri născută sub soare de vară Refuz disperarea, ignor amorțeala Iubirea-mi alin într-un cânt de chitară. Ascult liniștită-n decor de-ntristare Refrenul ce unduie lin și-mi șoptește Alungă tristețea ’ntrupeazăte-n floare Urmează-ți destinul, fetițo, iubește! SINGURĂ-N TOAMNĂ Mi-e sufletul gol și cu pași tremurânzi Mă zbuciumă toamna în vise pierdute Cu mâinile-mi reci peste ochii flămânzi Împrăștiu speranțe spre
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
Ninge duios pe sufletul primei zăpezi! ANOTIMPUL LACRIMILOR Anotimp al lacrimior încrustate pe palmele plînse ale sufletului mă-năbuși cu iluzia veșniciei cu flacăra nevăzută ce-mi devorează în liniște timpul. ANOTIMPURI ÎNGROPATE Anotimpuri îngropate revin în memoria timpului meu unduindu-și pletele peste anii mei netrăiți. Mă strecor, printre clopote, cu dangăt mut în toate ungherele inimii tale fără să știi cînd îi voi sparge pereții. ANOTIMPURI PIERDUTE Anotimpuri pierdute se dezlănțuie în vifornițe liniștite și înalță ramuri de sînge
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
ce-l purta în ea ideea! Și-au coborât cu toții pe pământ, Albastrul cerului vărsând în tine, Cănd valuri de lumină în cuvânt Au mângâiat un șold sculptat în rime! Și-atunci ai ridicat spre cer a slavă Aripi măiestre unduind albastru. Viori cântau în inima bolnavă Ce stă captivă-n trupul de sihastru... Și te-au blagoslovit cu neuitarea Căci tu sculptezi cuvântul cu ideea De rimelor le-a tremurat suflarea Când răsari din versul tău femeia! de Gabriela Mimi
SCULPTORUL DE CUVINTE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344409_a_345738]
-
câmp"... Sunt...."Floarea Soarelui"! NOAPTE Noaptea cerne din văzduhuri, Praf de stele, stropi de vise... Luna își strecoară raza, Prin ferestrele deschise. Un felinar, la colț de stradă, Pâlpâie, îmbietor... Și în jurul lui roiește, Dansul efemerelor. Bolta-și oglindește chipul, Unduindu-se pe-un val... Plutind pe raza uni far, Un vas, se-ndreaptă către mal. Crinii își deschid petale, Cu parfum amețitor... Un greiere, în iarbă, cântă, Romanța-ndrăgostiților. Pe-aripi de boare se-ntâlnesc, Doruri, vise și dorinți... În
METAMORFOZE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343941_a_345270]
-
unei săptămâni, s-a întruchipat iarăși visul de odinioară în realitatea concretă așezată înaintea ochilor noștri. Ne-am văzut iarăși în Hawaii-ul acela închipuit ca un ideal al exoticului, al raiului florilor și palmierilor, cu largul orizont al oceanului Pacific, unduind în spectaculoasele lui valuri, străjuit de plaje colorate și înfiorat de apusurile soarelui, cu vulcanul Kilauea în aproape permanentă erupție, cu coronițele și salbele de flori purtate de frumoasele fete mereu cu zâmbetul pe buze, cu cămășile înflorate ale bărbaților
REÎNTÂLNIREA CU INSULELE HAWAII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342744_a_344073]
-
Acasa > Poezie > Sonete > SONET XXXVI Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Îți iubesc dimineața ochilor tăi, Sărut ți-e privirea-n scântei zâmbitoare, Iar buzele tale sunt magice căi, Orizonturi roșii unduite de soare. Îți iubesc amiaza glasului tău, Sunet duios în altare de cânt, Iar gura-i balada cu vers de ecou, Șoptire de înger în al visului vânt. Îți iubesc seara trupului cald, Zapadă pufoasă în crâmpeie de vis, Iar
SONET XXXVI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342789_a_344118]
-
ALBASTRU Autor: Liliana Ghiță Boian Publicat în: Ediția nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Albastru, aproape și definitiv: albastru Curcubeul unei creații... Spectrul solar al imaginației care plonjează din banalul cotidian în reveria Mihaelei Ciubotariu care își unduiește cuvintele, strecurându-le abil printre asperitățile vieții. Dintre toate culorile acestuia - care nu lipsesc din sfera artistică a creatoarei de versuri- a ales aproape albastru, de fapt albastrul definitiv. Eu voi avea mereu brațe deschise Și-ți voi picura în
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
numai el știa să joace pasionalul tangou. Dar și enigmatica sirenă dansa, așa cum numai o fostă colegă de liceu mai dansa. Brusc își aminti de petrecerea de la sfârșitul liceului. Doamne! Așa tremura trupul acelei foste colege...Și tot așa se unduia, când încolăcindu-se pe trupul lui, când zvâcnind în refuzul atingerii. Ooo, murmură uluit, dansezi ca Irina...Tâmplele începură să i se zbată, urechile să-i vâjâie, se înroși... Nu cumva?.. Îmi amintești de... --Da! Eu sunt! șopti ea, mi-
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
acestei poezii are o funcție poetică, pentru că deplasează atenția de la referință la mesajul însuși: „Biciul lui Dumnezeu/ s-a vrut șarpele acesta,/ strivit în aurul risipit/ de propriul car alegoric./ Fire subțiri de lapte roziu/ din botu-i căscat se preling / unduind / către sânul/ de-acuma uscat”. Și acum intră mesajul: „Atât a rămas: / un dinte sfărmat/ și marele ochi de safir/ către cer/ înghețat.” („Sic transit gloria mundi”). O rezolvare interesantă privind lumea. Barocul Marianei Cristescu reinventează realul și, simultan, îl
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
Acasa > Versuri > Visare > ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Copacii desfrunziți, cu ramurile goale, Se-nalță triști din iarba brună a iernii, Se unduiesc în adieri de vânt domoale, Fac rugăciuni spre cer, ca la vecernii. Se rătăcesc prin ceața dimineții, Visând la primăvară cu-atâta așteptare, Pierduți în vălul de fum al tristeții, Suspină-n murmur, singurătatea-i doare. Înlăcrimați,privesc spre frunzele
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342963_a_344292]
-
era în tărâm de poveste. Și-n vreme ce se simțea fericit că trăia, că putea să se bucure de minunățiile firii, zări apropiindu-se pe cărare o fată. Și ea-i păru grozav de mândră! Era-naltă și se-unduia în mers. Păru-i cânepiu era strâns în două cozi ne-mpletite ce-nconjurau un chip îngeresc, înălțat pe-un gât subțire, adevărat lujer... Ochii negri, care te pătrundeau ca niște săgeți, păreau să caute ceva... Purta o cămașă albă cu
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
de grâu verde aflat între malul Jiului și până spre poiana din apropierea casei sale, grâu crescut cam până pe la genunchi. Dinspre poiană apar deodată venind spre ea doi cai frumoși, murgi, cu coamele mari, căzându-le peste greabăn în valuri, unduindu-se după cum călcau prin grâu, iar cozile stufoase fluturându-le în vânt. S-a oprit în loc să-i privească cu admirație. Erau prea frumoși așa cum se legănau mergând maiestuos în buiestru. Când s-au mai apropiat, a observat că erau călăriți
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > OGLINDA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 627 din 18 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Te caut în rotunda oglindă pe o banchiză de gheață, cu aburul gurii să topești frigul unduindu-ți trupul în fața nordului. Oglinda privește cu nerăbdare ușa pe care ai putea să apari, să se simtă mândră de trebuință. Teama de biciul așteptării o face mai mică-n perete. Nopțile-mi cresc albe se agață de gânduri, cu
OGLINDA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343610_a_344939]
-
încearcă să își ia doar partea vărsarea de stele în flori, un el și o ea sub o creangă alunul ce da-ta în flori pe deal mai sună o talangă și adorm împreună pe pufuri de nori, lacul se unduie în valuri, izvorul șipotește sub mal, răsună, răsună cavaluri e trist nechezatul de cal Referință Bibliografică: e trist nechezatul de cal / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
E TRIST NECHEZATUL DE CAL de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377438_a_378767]
-
mai mare. După câteva mișcări, Gabriel a văzut-o pe Floarea, femeia din lanul de floarea-soarelui. Îmbrăcată frumos, cu fustă de piele scurtă, care nu depășea o palmă de la fund și cu bluză decoltată până la jumătatea sânilor bogați, fata își unduia provocator șoldurile în fața unui tânăr copt, îmbrăcat într-un costum ce imita pielea, cu aere de vedetă, în ritmul melodiei. A încremenit când privirea ei s-a oprit asupra lui și i-a zâmbit batjocoritor. După câteva clipe, s-a
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
cum chiar acum;... XXVIII. POEM DE DRAGOSTE, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1214 din 28 aprilie 2014. Poem de dragoste O floare mi-aș dori să fiu sub raze calme, Un măr apoi, pe ram ca să mă undui Sub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui - Doar dinții tăi vreau să-mi pătrundă-n carne. Din mine să mănânci pe saturate, Un sâmbure să-mi scuipi înspre țărâna - Iubirea mea, tot vie să rămână Ca-n ani ce
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
încearcă să își ia doar partea vărsarea de stele în flori, un el și o ea sub o creangă alunul ce da-ta în flori pe deal mai sună o talangă și adorm împreună pe pufuri de nori, lacul se unduie în valuri, izvorul șipotește sub mal, răsună, răsună cavaluri e trist nechezatul de cal ... Citește mai mult o pasăre imperială pe o cruce,pământ șchiopătat ești de lunăsunt stoluri în ziua ce aducezariștea înaltă și brună,pământul mai ia câte
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
câmpia îmbrăcată în zori,încearcă să își ia doar parteavărsarea de stele în flori,un el și o ea sub o creangăalunul ce da-ta în floripe deal mai sună o talangăși adorm împreună pe pufuri de nori,lacul se unduie în valuri,izvorul șipotește sub mal,răsună, răsună cavalurie trist nechezatul de cal... III. O FEMEIE, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2345 din 02 iunie 2017. O femeie a venit nebună Și a mușcat din lună, A venit
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub streșini de mătase unduind cărări de munte, vântul cerne ierni lăptoase peste ochii plânși de-o frunte. Supt-a-n sânul ei pribeagul călător de vise rupte, peste cetina-i, baltagul a scris doina-n doruri multe. Și-a-ndesat pe chip basmaua și
NU PLÂNGE MAICĂ, ROMÂNIE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378887_a_380216]
-
din pământ în fața ei s-a arătat o casă micuță cu pridvor și mușcate roșii la ferestre. Pe poteca din grădină, venea băiatul ei cel drag plecat demult. În acel moment, bătrânei, i se păru raiul pe pământ; pădurea își unduia foșnetul său ca în poveștile adevărate iar pe covorul de flori în iarba verde își revederea băiatului drag ce se îndrepta spre dânsa. Al treilea înger, ajunsese departe tocmai în cealaltă parte a Pământului și atât de smerit, se oprise
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
cu totul insolite. Și, în fumul unei țigarete aprinse, realizai că Ea îmi răsărise înainte ca din pământ, discrepantă prin mișcări și strai, în omenirea mișunând iute-iute încolo și-ncoace pe lângă noi. Pășea parcă imponderabil pe minunatele-i picioare lungi, unduind poalele unei rochii ivorii de mătase. Purta, pe căldura aceea de iulie-mușcător, mănuși albe până spre coate. Sub brațul stâng strângea grațios o poșetă-plic albă precum mănușile și pantofii. Ca orice bărbat, ridicasem privirile spre figură doar când fusesem încredințat
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]