604 matches
-
emoționante, în numele acestei fragilități care este binele nostru comun, fragilitate ce rămâne rațiunea și dovada ireductibilei noastre fraternități. Nu există numai disperare, fiindcă mai presus de toate există această esențială fraternitate a oamenilor care se înfățișează goi în fața timpului, printre unduirile ierbii, pe pământul concret și printre arbori, iar această fraternitate este, trebuie să pronunțăm cuvîntul, este tandrețe. Ca să se distanțeze de disperare poetul adoptă această ironie, răzbunare amară a inteligenței, iar Dinu Flămând nu se lipsește de ea, așa cum au
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
sentimente, intuiții, obsesii, frică și revolte domină scena subliminal. Privind atât dansul expresiv-alegoric, hieratic, de Ariel, ori amenințător-instinctual, erotic, de Caliban, cât și vorbirea adeseori dictată automat, din străfunduri, a Mirandei, când vorbește ca soră-mireasă în Cântarea Cântărilor, sau ascultând unduirile ori accentele muzicale ale oboiului, spectatorul participă la o emotivitate subliminală. Asistă la descărcările emoționale și la oscilațiile de stare ale unei Mirande la început scuturată de milă, apoi de frigurile dragostei erotice abia intuite. Se transmite și puterea rațională
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
Șerban Foarță în versuri de acordul celor mai muzicali dintre simboliști. Conflict? Nicidecum. Materiile grele sînt și suple, lucirile cele mai tari au quelque chose du vague. Un aer de Halimă, de Bosfor, sau măcar de "Dunăre turcească" trece o unduire de mătăsuri peste contururi, diminuîndu-le. O frumoasă alegorie a ispitei îi reușește lui Foarță în Vasiliscul și aspida, un fel de "piară-mi ochii tulburători din cale", la adăpostul fabulosului popular: "... Nici ai tu, aspidă:/ scut oglinditor, -/ creasta tricuspidă,/ ochiul
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
de deal. Exercițiul de imaginație nu este însă complet decît în momentul în care trebuie să se întunece pentru ca proiecțiile din Piazza Magenta, "asistate" de luna de pe cer, să poată începe. Grație acestei fabuloase mizanscene, al cărui detaliu nostalgic-neașteptat e unduirea pînzei ecranului în bătăia vîntului serii, "Capalbio Cinema" chiar asta este: un "rocky medieval picture show" (detaliu "nesemnificativ": Magenta e numele unui personaj din Rocky Horror Picture Show!) de-un anacronism și anatopism irezistibile. Desigur, o să spuneți, e încă unul
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
la care stilul a devenit, cu adevarat, omul. Nu vom întâlni, pe tot parcursul celor 340 de pagini ale cărții, nici un moment de fanfaronada stilistica. Costache Olăreanu rămâne firesc fără să renunțe la un anumit fast lingvistic. Scrisul sau are unduirea unui pește exotic în acvariu. Acest firesc al unui om cultivat nu ne surprinde însă foarte mult. Ne-au obișnuit cu el și Petru Creția, si Constantin Toiu, si Paul Miron. Ceea ce atrage în mod special atenția este schimbarea de
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
întins în fața mea, privind la ochii aceia mari împăienjeniți de moarte, simt cum se ridică în mine o undă de milă și de păreri de rău - din fund, de undeva, dintr-un colț ascuns al simțirii mele. Deasupra, într-o unduire suspinată de vînt, s-a cutremurat scurt pădurea cu fior mărit de picuri de apă. Trei boabe limpezi s-au prins tremurat de firele roșii de păr. Plîng oare copacii?" (C. Rosetti-Bălănescu, Din carnetul unui vînător). Dintre toate vietățile murinde
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
multe lucruri de făcut, prea multe alternative, citești, poți citi dacă ai chef, deși din cauza pustiului parcă nimic anume nu te atrage, nici cărțile de pe masă, stai în tăcere, în gol, și vezi frînturi anapoda de amintiri, detalii uneori nesemnificative, unduirea fumului de țigară care umple odaia straturi-straturi, felul în care sorbeam alcoolul din pahare" (pp. 61-62). Aceste rînduri sînt, probabil, rezumatul cel mai bun care s-ar putea face prezentului roman. Dacă la nivelul povestirii nu se întîmplă mare lucru
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
întins pustă roșcată, Ochiul tău Se înalță ca un soare negru Printre culmile răsculaților sâni. Seara de foc se potolește. Cu inima crăpată de sete (Deja nu o singură dată, nu de două ori...) Caut și tot caut fântâna. Sub unduirea eternelor melodii Pe-aici peiră cămile și oameni Pe buze cu invocarea minunii, înainte de moarte. A fost. Este. Va fi. Sub nisipurile revărsatelor coapse Îngust În încordata tăcere Tremură un mușchi strunit De vântul dorințelor mele. Bate-va simunul. Nori
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
urcă în zarea unui hotar de imperiu. Împăcat cu multe, neliniștit de și mai multe, Țepi a uitat apoi să meargă pe jos și s-a deprins cu pasul străveziu al serafimilor, acela pe care îl simt doar tremurul mestecenilor, unduirea gențianei, cearcănul Otiliei. Am aflat prin cărți vechi că uneori se întâmplă să fie niște existențe pe jumătate-lumești, pe jumătateîngereș ti care, într-o zbatere și foarte dulce și foarte amară, străbat cerurile târând după ele, peste oameni și locuri
La marginea imperiului pierdut by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5111_a_6436]
-
pe acolo trebuie să fie, bântuind prin miraculoase interstiții, însuflețind șăgalnice amintiri: un „Maître” al unei melancolii ce este și a lui, și a noastră, el purtând-o prin ceruri îngăduite, noi adulmecând-o printre taine răzlețe, în tremurul mestecenilor, unduirea gențianei, cearcănul Otiliei.
La marginea imperiului pierdut by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5111_a_6436]
-
nu au, la Picasso, gingășie și grație, ci o extraordinară libertate de mișcare, interzisă nudurilor de atelier. Această dezinvoltură naturală declanșează spontan seria dezmembrărilor acrobatice pe care Picasso le impune trupurilor de pe plajă. Picasso amplifică mișcarea naturală a înotătoarelor sale: unduirea devine torsionare, înotul, dezmembrare până la metamorfozarea trupurilor feminine în creaturi acvatice cu coadă de pește și brațe-lopeți (La nageuse 1929). Amplificarea mișcărilor naturale, pe care surplusul de energie solară le dezinhibase deja, duce la forme organice uneori grotești, datorate, poate
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
orașe este și cumul de istorii cu tâlc, aspirând la unitatea pierdută prin inventariere de ipostaze. Încântătoare pentru cititor nu doar avalanșa de meditații despre om și locurile sale comunitare, ci și precizia elegantă a scriiturii, care imită, cu mici unduiri de frază, simetria vulnerabilă a vinietei. În plus, incitante pot fi și comparațiile, mereu reluate de comentatori (Andrei Rogoz, Cornel Robu, Marian Popa, Mircea Opriță, Mihai Iovănel), cu Borges, Calvino, Kafka, pe care cititorul le poate verifica oricând pe cont
Geoficțiuni by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3290_a_4615]
-
dă-mi ceva...". Asta ținea de psihologia lui hiperbolică. Geo era un hiperbolic. Mă gîndeam de multe ori ce legătură ar putea exista între constituția sa biologică, ieșită din comun, și opera lui. Cred că la Bogza marile desfășurări, marile unduiri ale frazei sale, predilecția pentru cultivarea hiperbolei se aflau în oarecari legături, adînci și oculte, cu constituția lui de hiperhipofizar. Oasele acelea mari, mari, ca la nimeni altcineva... Era, neîndoielnic, un produs al propriei geologii". în relație cu Paul Păun
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
vorba - și... și... adorm. Cad într-un somn adînc, ca de sfîrșit sau de început de lume. Aud ca prin vis ceva în legătură cu un cutremur. Sar în mijlocul camerei și mă simt legănată pervers. Se leagănă toată casa ca într-o unduire arăbească. Așa, în ritmurile astea, viața se poate scurge încet-încet. În cîteva secunde, zbaterile cumplite, nimicnicia, insomnia, tristețile, bucuriile, soarele, luna, ploaia, sufletul, dispar. Cam după o jumătate de oră, cînd am priceput că a fost realitate și nu vorba
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
Să mai amân? Dar semne spun că-i timpul./ Oricum, nu eu sunt cel ce mai amână./ Să fie scrise toate-n constelații?/ Ori numai în oglinzile de rouă?/ Din depărtări nebănuite încă/ S-aud bătăi de clopot repetând/ În unduirea dealurilor tale/ Vestirea unor noi itinerarii./ Închipuire- i tot ce lași în urmă/ După-nserat, pe drumul fără martori” (p. 7). Biograficul și cotidianul fiind conținute în însăși ideea jurnalului liric, rămâne de detectat cel de-al treilea: aluzia culturală. Mai
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
perspectivă panteistă, pe când Blaga a interpretat natura din Miorița "ca biserică, în perspectiva stilistică a transcendentului care coboară", în privința căreia e categoric: Această idee stilistică este a mea, exclusiv a mea". Mai delicată întrucâtva este paternitatea ideii despre relația dintre unduire și moarte la Eminescu, dar Blaga se apără din nou la modul credibil (nu intru în detalii sursologice). Culmea pretenției lui Dan Botta fusese afirmația că "mioriticul nu este decât un reflex al ideilor sale". Blaga ripostează, citând prima sa
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
locurilor comune. La interpretarea baladei Toma Alimoș, există o vagă apropiere între ideea lui Dan Botta despre "religioasa cuminecare cu lumea" și ideea lui Blaga că "natura întreagă e transformată în biserică", dar nuanțele sunt, totuși, sensibil diferite. Relația dintre Unduire și Moarte la Eminescu, ținută la mare cinste de Dan Botta, are un corespondent în "structura orizontică a unduirii", percepută și de Blaga în poezia eminesciană, dar nu poate fi vorba de preluare prin parafrază, iar de plagiat nici atât. Există
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
cu lumea" și ideea lui Blaga că "natura întreagă e transformată în biserică", dar nuanțele sunt, totuși, sensibil diferite. Relația dintre Unduire și Moarte la Eminescu, ținută la mare cinste de Dan Botta, are un corespondent în "structura orizontică a unduirii", percepută și de Blaga în poezia eminesciană, dar nu poate fi vorba de preluare prin parafrază, iar de plagiat nici atât. Există similitudini între cele două moduri de interpretare a specificului românesc, dar nu identități de formulare. Ceea ce la Blaga e
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
semn: carnea, cripta, lupul get, sîni hermetici sau eretici, prescura, dar și semne venite în text pe calea codului cultural: „Nemîntuitul ochi văzu, iubito,/între ruine trupul de lumină/ cutia milei spațiul înlumină/ uitate plăsmuiri. Cine-a orbit-o/ fecunda unduire opalină?/ Pe scara de incendiu Riga Crypto/ a scos pe Enigel, eucalipto,/ «în humă unsă» răbdătoare lină./ Îmbracă-i somnul. Cumpăna tresare/ starea pe loc caverna orbitoare/ a runelor deșartă înnodare./ Cetește: «viro con go e o lig»/ și joacă
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
generale expun o nuditate agresivă, făcând din "topless" alfabetul vieții publice și din provocarea deșănțată unica rațiune de a fi. în România de azi, țoapa analfabetă și mitocanul mușchiulos se visează vedete de televiziune și se comportă în consecință: orice unduire din șolduri, orice gest ațâțător al său trebuie transmis în direct națiunii setoase de sex prin procură! O reacție ușor de explicat psihologic: îngroziți hidoșenia în care trăim, tot mai mulți români și-au confecționat o pseudo-identitate în care visele
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
trecerea la femei. În totul, Barbu Cioculescu are umoarea mucalită a unui povestitor care își face din ironie rețeta predilectă de evocare a trecutului, de aici tonul sfătos de ghiuj mustăcind în marginea detaliilor zugrăvite. Scrisul său seamănă cu o unduire de mătăsuri lexicale, rafinate și erudite, cărora le lipsește tensiunea unei răscoliri. Memorialistul are ceva din înclinația cochetă a firilor simandicoase, la care vălurile retorice au rostul unei menajări cu bătaie dublă: de sine și de ceilalți. Chiar titlul volumului
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
teme anunțate, într-un alai de arabescuri oțioase, care obosesc cititorul. E aici o măcinare în gol de abstracțiuni inerte, care frapează prin naivitate și irită prin idealizare silnică. Nimeni nu mai poate azi să se lase în voia unor unduiri de iluzii catulice (venerice), așa cum fac protagoniștii tratatului. Volumul e pătruns de un exces de retorică ca scop în sine, a cărei plăcere e greu de gustat azi. Dacă admitem că novicele Gualterius citește tratatul, la sfîrșit nu va fi
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
adâncului mării, cât și plimbărețului căutător de stele de pe plajă." "Prin cămășuța subțire, ca țesuta din fire de paianjen, liniile armonioase și frumoase ale corpului i se zăreau clare și ochii celor doi nu știură ce să admire mai întâi. Unduirea soldurilor de pâine de casă, îngustimea taliei de trestie necoapta sau sfârcurile sânilor că boabele de coarna?" Dacă susține cumva că scrie (doar) pentru sine, A. Calafeteanu are, negreșit, dreptate. Dezastrul, român, București, Edit. Eminescu, 1998, 410 pag., preț neprecizat
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
tropăiesc în cadențe cîrtițele lumii. unde rădăcinile abia mai țin de mînă lumina. rătăciți în marsupiile îndoielii, seara închidem pleoapele amniotice cu yale de pămînt. să nu se audă tumultul, pocnetul de dric al pulsului. străzile cu siluetele uscate, cu unduiri ce se adîncesc din loc în loc. lipite, absență lîngă absență, la pas cu realitatea din închipuire. moartea-i încă vie în noi treacă de la noi și paharul acesta. rămînă doar otrava cea dătătoare de viață. toate treacă în galop
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
jumătate și acele nespuse, dar mai ales cele din urmă toate mă caută! Poate-am ajuns când trebuia să plec și neîncăpând în timp răsăritul acela târziu s-a contopit în apus. Cioburi de cristal Pâlpâirea focului de maci și unduirea lanului de grâu; soarele veghind rotirea unui șoim și vuietul pădurii, ca un râu. Peste toate numai un cuvânt ce nu putu fi oprit să cadă. Am plecat, soarele, încă urcând, aduna niște cioburi grămadă. Prunul alb Ieri am ajuns
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]