1,306 matches
-
în veșnicie, cu nume și iubire, copil, curat la suflet, pentru părinții tăi! INSULA FERICIRII (celor însingurați) Încercăm cu toții să supraviețuim în secolul acesta a turbulenței creându-ne în imaginație mici insule unde evadăm atunci când nu mai putem face fața uraganelor și cutremurelor care ne înconjoară. Acolo, pe insula noastră jucăm șotron chiar dacă nu ne mai țin balamalele, gângurim ca bebelușii, ne așezăm pe tronul regelui fără să ne fie frică de pedepse, sărutăm și ne iubim cu toate vedetele intangibile
POEME PENTRU ADOLESCENŢI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355109_a_356438]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > DOAR STÂNCĂ Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Doar stâncă Poetei AP De neclintit rămâne-vei ca-n clipa Sosirii uraganului ce bate Să-ți soarbă lacrima de pe aripa Ce te-a purtat către singurătate Cu ciutele își vor căta refugiu Pe-o stâncă rece, în singurătate, Chiar și proscrișii protejați de giulgiu Din flori de colț pentru eternitate Nu-ți
DOAR STÂNCĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368800_a_370129]
-
flori de colț pentru eternitate Nu-ți licita prea des temeritatea De te-ai pierdut pe piscurile mute Când îți dorești să simți imensitatea Și îți transformi durerea în virtute... Făclie vie, ori piatră de granit Poți înfrunta furtuni și uragane Chiar ai putea privind spre infinit S-asculți o Fugă pentru trei piane Să bată valuri stâncile uitate La țărmul vieții în pustietate. Virgil Ciucă București 2 februarie 2017 Referință Bibliografică: Doar stâncă / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DOAR STÂNCĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368800_a_370129]
-
tine; Fără tine râurile-și întorc - răzvrătite - șuvoaiele, gonind înapoi spre izvor; Fără tine repugnatul magot pare tipul cel mai seducător; Fără tine, catifelatele firișoare de iarbă se transformă-n mărăcini și otravă; Fără tine briza mării pare-un hâd uragan, cu miasme de hoit, orbindu-te-n față cu pleavă; Fără tine, chemarea-nvăpăiată a splendidelor priviri cu șăgalnice irizări de jad e, mai degrabă, pașapoarte spre moarte, prefațată de clocotu-n smoală al cazanelor dinspre Iad; Fără tine, tumultul mulțimilor, cu
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SPRE VIITOR Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Spre viitor Când uragane mătură pustiul Și cade noaptea peste infinit Ascult cu detașare zurbagiul Ce domină-n prezentul arvunit Nemărginirea clipelor senine O savurez în liniștite nopți Dar deslușesc tăceri adulterine Când valul mării bântuie la porți Atingerile stelei călătoare Au dispărut pe-
SPRE VIITOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369963_a_371292]
-
din cuget și care-au zămislit golemul. În fapt, un înger, o copilă ... ... un fulger care înfiripă un univers doar cât o clipă hulub în gheare de acvilă ori basm sfârșit de răutate ea, un lăstar, eu, tâmple ninse ... un uragan de voci aprinse ... cioburi de inimi sfărâmate ... Pedeapsă'i dragostea furată! Sunt prizonier în labirintul de trandafiri, spinii's alintul ... Nu vinul, dragostea îmbată! *** Referință Bibliografică: Beție / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1807, Anul V, 12
BEŢIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370314_a_371643]
-
mult iubita sa fiică va muri. Adică... nu va mai fi... N-o să-i mai vadă niciodată chipul zâmbitor? Vor rămâne doar amintire veselia și jocurile sale din Grădina Fericirii Veșnice? De-acum singura lui mângâiere vor fi fălcile lui Uragan de Foc sau prostia imbecilă a lui Foc Nestins? Sau bulbucații ochi ai căpcăunilor Cap Pătrat? Cum de-a ajuns aici? Dacă Mărțișor nu este un dușman al său, așa cum crede în mânia sa? - Nuuu! se pomeni că țipă în
MĂRŢIŞOR-22 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369599_a_370928]
-
razna. Dacă acesta este adevărul, pot sa ma împușc! Înseamnă că eu, soție atacată și mamă singură, nu am nicio valoare în sine, sunt precum Luna, reflect frumusețea Soarelui! Un astfel de raspuns aduce furtună în capul meu, stârnește un uragan capabil să mature pământul, să smulgă copacii din rădăcini, să învârtă nisipul, să zboare bușteni și frunze și pietre! Din fericire, oamenii din jurul meu, sunt oameni de bine și au liniștit coșmarul în care m-a adus omul ce a
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SUNT PRIZONIER Autor: Mihail Coandă Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului sunt prizonier acolo unde nici vulturul nu zboară, acolo unde uraganul devine o caldă adiere, unde orice dor este un tsunami, sunt prizonier între firele de iarbă ce cresc din liniile palmelor tale, sunt prizonier între filele unor vise, între coperțile unui zâmbet ștrengar sunt prizonier al culorilor din privirile tale
SUNT PRIZONIER de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362614_a_363943]
-
Ortodoxă, Alexandria-2013, p.18). Faima imperială a Marelui Constantin, a crăiescului său Oraș, centrul unei lumi de lumină, cum îl numea Sir Steven Runciman și a milenarului imperiu traco-geto-dac, n-au putut fi umbrite, nici de tirania romană, nici de uraganul musulman pustiitor, nici de apocalisul gândirii apusene, care s-a revoltat din țâțâni să deformeze, să calomnieze și să profaneze adevărul istoric. În mod plenar pe împăratul Constantin cel Mare, la interesat dincolo de realizările firești ale unei domnii moral-sănătoase, întemeierea
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
și din buzele terciuite pe covorul roșu (hm! ce ironie!), pentru că așteptam să mă lovească din nou malacul. Deja strânsesem din dinți și din buci, când: ‒ Lasă-l, Blândule! se auzi un glas cald și molcom, venit de undeva din spatele uraganului dezlănțuit. ‒ Am înțeles, to’a’șu’ colonel, se execută executantul și se așeză pe un scaun, lângă soba din birou, ștergându-și chelia transpirată cu un batistoi cadrilat și ponosit. Colonelul Stancu Vasile, se apropie de mine, întinzându-mi o
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
iau naștere și se executează în chip real . Conta admite existența unor reflexe despre care avem cunoștință și consideră acțiunile omului ca fiind mijlocite de conștiință, deosebite deci de mișcările corpurilor neînsuflețite. Referindu-se la o piatră împinsă de un uragan ce se va rosotgoli de pe dealuri până ce se va așeza într-o vale sau la un loc adăpostit și la un om surprins de un asemenea uragan, care va fugi și se va ascunde, după ce va chibzui poate în deplină
VASILE CONTA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354245_a_355574]
-
deci de mișcările corpurilor neînsuflețite. Referindu-se la o piatră împinsă de un uragan ce se va rosotgoli de pe dealuri până ce se va așeza într-o vale sau la un loc adăpostit și la un om surprins de un asemenea uragan, care va fugi și se va ascunde, după ce va chibzui poate în deplină cunostință, Conta insistă doar asupra indentității mișcării corpurilor neînsuflețite și a celor dotate cu conștiință, din punctul de vedere al acțiunii cauzale, fară a relevea specificul determinismuli
VASILE CONTA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354245_a_355574]
-
cu asumarea întregii răspunderi, femeia care destrăma o familie aceea nu mai este o femeie adevărată indiferent de circumstanțe. Pe această femeie o putem asemănă cu un criminal cu sânge rece care lasă copii fără tată și soția neajutorata în fața uraganului social. Bărbații sunt niște ființe foarte exigente, măi exigente decât ne putem imagina noi femeile. Fiecare are un ideal și credeți-mă, idealul nu poartă numele de Pamela Anderson sau Megan Fox, acelea sunt doar niște coperți de reviste sau
PARTEA I) de DIANA ILIA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354330_a_355659]
-
simțurilor, sexul era o emoționantă topire în fericire, cuvintele erau flori risipite peste pîntecul ei de femeie însetată de dragoste ca pămîntul fertil de ploaie. Ce frumoasă se făcuse Afrodita, de cînd taurul pătrunsese peste ea și în ea ca uraganul în trupul rece al mării și o răscolise și o înfierbîntase și o readusese la viața aceea fascinantă, singura care merită să fie trăită de o femeie cu adevărat pe lumea asta și la care visează toate, dar masculii, după
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui Eminescu pe tema morții și acum versifica și ea pe aceeași temă: ,,O moarte vin de treci Pe inima-mi pustie... și curmă-a mele gânduri S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
gândeam, ce simțeam...Acolo...între sânii doamnei. Hei, la aceste dimensiuni, aceștia mi se păreau doi munți marțieni iar valea adâncă dintre sâni, groapa Mindanao din Pacific. O picătură de transpirație ce se prelingea printre sâni, valuri uriașe provocate de uragan. Bătăile inimii frumoasei doamne, o infernală canonadă de artilerie. Deși frica mi se amplifica, m-am obișnuit repede cu starea asta de acarian. Apoi...începusem aventura vieții mele. Alea jacta est!.. În această stare-cocteil, de frică dusă la paroxism, exaltare
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Să cumpănesc cât te iubesc? Cuvânt atât de adânc, de înalt de nu știu cât... secunda a trecut cu un sărut, sau până la acel îndepărtat apus când soarele se plimbă cu un surâs peste crestele de gheață ce s-au îndepărtat de uraganul minții printr-un lepădat de umbra dimineții pe un drum văzut de un muritor, precum, precum. Cu toată patima răstriștelor și un pic de aici, de acolo, de spațiu timp, de infinit! Referință Bibliografică: Cât te iubesc / Petru Jipa : Confluențe
CÂT TE IUBESC de PETRU JIPA în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353242_a_354571]
-
plini de viață, zâmbitori și încrezători (doar abia peste câțiva ani aceștia însă se vor întrista iremediabil prin pierderea prematură a mamei). Exuberanța romantică și inedită a acestei fete a rămas suspendată undeva într-un timp de mult uitat pentru că, uraganul vieții a purtat-o în valuri neprielnice, vitrege uneori, dar și cu raze de lumină care i-au marcat existența ca fiecăruia dintre noi. 2015... Au trecut 32 ani. Domnișoara cu pălărie cu voaleta este o femeie obișnuită, într-un
DREPTUL LA NEFERICIRE, AUTOR LILIANA TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352598_a_353927]
-
perfect modului în care aborda viața. Nu m-am gândit prea mult la el în copilărie și adolescență. Era de foarte multe ori absent, iar când își făcea simțită prezența, aveam senzația că tocmai mă lovise un cutremur sau un uragan, Uraganul Victor. Preferam să îl evit, până le extrema de a nu servi masa alături de el. - Degeaba stai bosumflată, habar nu ai ce vrei în viață! - Știu exact ce vreau, strigam cu ochii scăpărând de mânie! Mă înfășca cu palma
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
modului în care aborda viața. Nu m-am gândit prea mult la el în copilărie și adolescență. Era de foarte multe ori absent, iar când își făcea simțită prezența, aveam senzația că tocmai mă lovise un cutremur sau un uragan, Uraganul Victor. Preferam să îl evit, până le extrema de a nu servi masa alături de el. - Degeaba stai bosumflată, habar nu ai ce vrei în viață! - Știu exact ce vreau, strigam cu ochii scăpărând de mânie! Mă înfășca cu palma cât
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
de beletristică între paginile culegerilor cu probleme și orele treceau în neștire, fără ca eu să pot fi în stare să rezolv măcar un exercițiu... Când „schimba foaia”, sau hotăra că „mi s-a umplut paharul”, tuna și fulgera, semn că Uraganul Victor avea să mă desființeze dacă nu făceam precum sunau indicațiile lui prețioase. Eram stresată și obosită de îndelungatele ore de economie politică și matematică, visam să fiu liberă. Liberă să citesc, liberă să pictez, liberă să pierd timpul... Normal
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
de economie politică și matematică, visam să fiu liberă. Liberă să citesc, liberă să pictez, liberă să pierd timpul... Normal că n-am intrat la facultate din prima, spre marea dezamăgire a părinților mei. - La muncă cu tine, a venit Uraganul Victor într-o zi, să vezi ce înseamnă să nu ai carte! Casă și masă primești de la noi, dar... atât! Îi dădea mâna să vorbească așa de la nivelul celor două facultăți și o școală tehnică, terminate cu nota maximă pe
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
și m-am întors acasă, în micul și curatul nostru orășel din provincie, iar, mai apoi, după ce am terminat facultatea, cu concursul a mai mulți factori, am revenit definitv acasă. Nu aveam să știu ce a însemnat întoarcerea mea pentru Uraganul Victor decât mult mai târziu, când mama m-a informat că tata avea cancer la plămâni. Am început să îl însoțesc la radioterapie, știind că nu mai are siguranță să conducă și că nu se mai poate ține suficient de
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
ar fi visat orice tânără, în omul cu coloană vertebrală de oțel și cu ambiții pe măsura numelui său. Nu mi-a fost dat să-l am alături pe cel care mi s-a dezvăluit pe terasa cu umbreluțe colorate. Uraganul Victor s-a transformat într-o ploaie ușoară, care mi-a răcorit sufletul pârjolit și s-a topit apoi pe cerul curat de vară de culoarea unor ochi pe care nu am să-i pot uita niciodată. Totuși, din fotografia
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]