24,868 matches
-
este, într-adevăr, "un puternic tip senzual", nu încape discuție. Și încă în ambele sensuri ale cuvîntului. Povestitorul se dovedește "sensibil" la toate cele dulci și amare ale lumii acesteia de care, ca și lui Ivan Turbincă, "i-s roase urechile". Latura lui aperceptivă funcționează admirabil, în paralel cu un epicureism nu tocmai liniștit: diaconul mărturisește că-i "mirosise" de timpuriu "a catrință". Probabil că din excedentul "senzual" se încheagă și savant simplificata artă a seducției din Moș Nichifor Coțcariul, "povestire
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
este un "livresc" intuitiv. Total dezinteresați de "natura - peisaj", pe ei îi atrage natura umană sintetizată unilateral în țăranul guraliv la Creangă, așa cum Budai își concentrează toată înțelepciunea de viață și de carte în firea țiganului veșnic flămînd. Ei au "ureche" pentru cei care cîrtesc, se oțărăsc și se sfădesc necontenit, transformînd "năduful" într-un soi de mojicie răzbătătoare. Lumea lor e mai tot timpul cu susul în jos (așa o vede, la propriu, și Ochilă), o lume în care omul
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
simt lipsa și nu m-am resemnat să renunț definitiv la ele. Să fie ăsta oare semnul unei rezistențe? Îndrăznesc să cred că da, atunci când, descumpănit, ies la lumina zilei cu ochii umezi. Unde sunt zăpezile de altădată.." răsună în urechi vechiul refren al lui Villon. Holstebro l-a primit pe Odin în același an în care a achiziționat, în urma unui referendum local, Fata cu căruțul a lui Giacometti, din dorința de a-i da acestui oraș anonim o marcă simbolică
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
nu i-a învățat încă pe români că drumul pe care mergem e cât o fundătură jalnică. Nu ne hotărâm încă să ne luăm soarta în mâini, mulțumindu-ne cu jenanta postură de eterni asistați. Când, așa cum am auzit cu urechile mele, câte un bătrân îți mărturisește îndurerat că "Iliescu ne-a mințit" nu se referă nici pe departe la ideea că fostul lingău al lui Ceaușescu ar fi promis că ne duce spre capitalism. Nu. Pentru o majoritate covârșitoare a
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
ortodoxe nu erau scaune, copiii stăteau în picioare ceasuri întregi, uluiți de desfășurarea solemnă a ceremoniei. Dar în curînd, lui Pavel Egorovici i s-a părut că osteneala aceasta nu era de ajuns. Înzestrat cu o voce frumoasă și cu ureche muzicală, și-a pus în cap să alcătuiască un cor bisericesc. Repetițiile se țineau de la zece seara la miezul nopții într-o sală de lîngă prăvălie. Majoritatea coriștilor erau fierari cu pieptul puternic. Pentru a echilibra efectul vocilor cavernoase de
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
ce bizar, și ce coincidență", scria, în al său théâtre de l'absurde, Eugen Ionescu, despre care vine vorba într-o altă paranteză: " spre finalul primei piese ionesciene, Englezește fără profesor, (1943): "Toți împreună, în culmea furiei, își țipă la ureche: Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin, Andrei Marin..."ș.a.m.d., de treisprezece ori la rînd. De-a binelea premonitoriu, Eugen Ionescu greșește numai genul..." Urmează, din pespectiva unui degustător priceput de limbă, critica lui "vorbind, vorbind, vorbind...", tic sugestiv
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
Annei, a scos un clește și a smuls cuiul cu o mișcare scurtă. Îmi întinde pantoful cu un mormăit, încearcă să articuleze ceva, dar ca de fiecare dată când vrea să vorbească, ai impresia că mănâncă pietriș sau că are urechea plină cu nisip. Îmi pune și cuiul în căușul celeilalte palme. Eu ezit, dar la urma urmei nici un câștig nu e demn de disprețuit. Iau cuiul și o șterg înainte de a auzi ce se pregătește să bălmăjească bătrâna Gladkina, deja
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
să surprindem șerpuirea frumuseții în toate lucrurile din jur. Contemplând sculpturile maestrului Jecza în timp ce am ascultat muzica și textul explicativ al lui Remus Georgescu, noi, timișorenii, am fost ajutați să transcendem nevolnicia unui ochi mai puțin rafinat și a unei urechi mai puțin versate. Intrând în spațiul dublu al muzicii și sculpturii pentru a înțelege în fapt virtuțile triadei, sufletele noastre și-au lua avânt spre înalt pentru ca, în ultimă instanță, să se întoarcă tot la noi. Dar, mai puri, mai
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
două pahare de șampanie: unul pentru sărbătoarea națională, celălalt pentru TVR care, în spiritul principiului că trebuie să fie aproape de oameni și ale lor, avea înscrisă sub siglă cunoscuta sintagmă național-patriotică "Români de români". -Uraaaaa!, mi-a urlat prietenul la ureche. Nu ți-am spus eu că chestia asta se ia ? Dar a continuat, sobru și profesional: -...Fiindcă readucerea în prim-plan a acestei ziceri, mahalagistică cum e ea, contribuie substanțial la rotunjirea zestrei și prestigiului instituției... l Așa cum dintotdeauna românii
" Români de români" și la TVR1 - cu felicitări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12224_a_13549]
-
valuri? Niște pescăruși micuți, păsările cu coada țeapănă. Fâșii de nori verzi în depărtare, eu pe terasă urmărindu-i. Veneau de sus din Ucraina, îndreptându-se spre apă. Bărbatul gras a aruncat țigara, supărat, femeia i-a șoptit nu știu ce la ureche, au ridicat capetele la unison: nici unul dintre ei n-a răspuns semnului meu, bărbatul gras m-a amenințat cu pumnul strâns. Scriitorul Dinu Flămând - Timp de mulți ani, până la sfârșitul comunismului, ne întrebam dacă o fi fiind viață înainte de moarte
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
lacomi, roind în jurul prăzii precum hienele în jurul stârvurilor. Că transcrierea ședințelor conducerii pesediste semăna ca două picături de apă cu pagini întregi din "Nașul" lui Mario Puzzo era demult știut. O bandă de profitori cinici, scufundați în murdărie până peste urechi, exersa vechile ritualuri mafiotice cu o virtuozitate care l-ar fi umplut de invidie și pe regizorul Coppola. Să recunoaștem, fluența replicilor dovedea nu doar un intens exercițiu, ci și un talent înnăscut. Aceiași oameni care îi intonaseră osanale libidinoase
Gangsterii, în viață și în filme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12227_a_13552]
-
trăire. Un singur popas. . Acolo a învățat să iubească, acolo a cunoscut bărbatul, bărbatul vieții ei, cel care a introdus-o în șirul lung al femeilor. Un evreu înalt, cu păru roșu, fără păr pe piept, cu un cercel în ureche, cu un ochi albastru și cu celălalt de sticlă. Pe acest bărbat l-a purtat în ea toată viața, cu tot cu mansarda din Varșovia, dincolo de ghetou, unde și-a pierdut familia, fetița și unde i s-a spus că a murit
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
rațional; livresc/existențial) a autorului ei. Poemele din Duminica lui Arcimboldo oferă cititorului un sentiment straniu. O combinație de originalitate și déjŕ vu, de sentimente și jocuri stilistice marca Bădiliță rostite în ritmurile unei muzici care sună foarte cunoscut în urechile celor familiarizați cu poezia română. Așa cum Arcimboldo construiește din fructe portretele recognoscibile ale unor personaje ale vremii sale, Cristian Bădiliță scrie, din cuvinte și forme poetice intrate de multă vreme în manuale, o poezie a timpului nostru. Parodie și pastișă
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
49) sau din retorica virilă a baladistului din Cercul de la Sibiu, Radu Stanca ("Răcoros, orașul mă cuprinde-n brațe/ Ca o absolventă de liceu stil vechi,/ Brusc îmi crește barba, mi-am lăsat mustață/ Și cercei îmi spînzur, vérgini, din urechi.// Mă apasă doruri felurite foarte/ De pe banca școlii, cînd eram boem,/ Cînd mîncam pe pîine dragoste și moarte/ Și fiece clipă devenea poem." - p. 34). Și exmplele ar putea continua, de la Eminescu, pînă la Șerban Foarță. Cristian Bădiliță nu este
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
propunere" de a se redresa Uniunea Scriitorilor prin desființare Cronicarul a exprimat unele rezerve și nedumeriri. (v. "R. lit.", nr. 45/2004). D-l Stănescu îl socotește pe Cronicar "atins binișor" de boala trufiei ("trufia monitorizării"), atunci când "îl trage de urechi (...) nu pe un repetent oarecare ce se chinuie să treacă o clasă ci pe un premiant strălucit". Nu avem sentimentul să ne fi purtat astfel cu d-l Șiulea, dar problema nici nu este aceasta. Oricât ar fi cineva de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
public. Povestea e făcută ca să fie povestită, povestea scrisă e deja o mică aberație. Cum merg adesea în școli, intru în vorbă cu copiii, iar cînd le zic: am să vă spun o poveste, ei rămîn pironiți locului, sînt numai urechi așteptînd povestea. Pretind că în general ei sînt mulțumiți. Iar pentru mine, poate și pentru că am lucrat ani de zile în radio, ceea ce contează foarte mult e influența oralului asupra scrisului. Oralitatea literaturii pe care Céline, bunăoară, a folosit-o
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
personaje. Predicțiile lui repetate par un soi de avangardă politică intangibilă, lipsită de consistență, imposibil de argumentat ("Dar ține-te bine, că ce e mai rău încă n-a venit!", "...așa cred ei, că libertatea asta e o floare la ureche ș...ț dar tare mi-e teamă că deocamdată o să trebuie să trăim cu eliberatorii sovietici și că peste câțiva ani n-o să se mai poată nimeni lăuda că are, acolo, măcar un pogon de pământ... Din păcate...") și se
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
povestească diverse lucruri compromițătoare despre el. Că le cerea porci, bani etc. Că face tot ce poftește în județul unde a fost ales senator. Că tremură oficialitățile locale de frica lui. Toate astea au fost spuse pentru a ajunge la urechile ziariștilor. Eu le-am citit în presă. E bine că lucrurile astea au fost spuse. Dar de ce atât de târziu? Și de ce acum? Soția lui Adrian Păunescu a făcut un accident groaznic. Așa ceva e de neiertat. Trebuie urmărit cum își
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]
-
picătura de maliție, umorul irezistibil și mustața lui Dimi, are tristețea delicat-tăioasă și florile din balcon ale Constanței (Buzea), are verva polemică, mașina de scris și computerul lui Alex. (Ștefănescu), are realismul prozatorului, estetismul criticului de artă și telefonul din ureche ale lui Pavel (Șușară) și multe alte nume, calități (sau defecte) de care nu vom face caz aici. Indiferent de anotimp sau stare sufletească, stă și citește, pentru Dumneavoastră, reviste culturale. beTONURI la Facultatea de Litere Ne-am bucurat că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
În grabă să vezi de se Încheagă Noi, ca ciorchinii ghemuiți, stăm ziulica-ntreaga Și-l așteptăm pe Moș Crăciun să vie. Ca de-or Începe alții la porți să ne colinde Ursonul mi l-oi pune și căciulă cu urechi Desaga clipelor iernite din cufărul cel vechi Mi-o ține varasie-n ast Ajun ce ma cuprinde. În ziua sfîntă cozonacu-i copt pe masa Sub brad, Îmbrobodita-i iarnă În năframe C-a obosit cernind cu dor În albe coame În
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
e un Năstase mort - iar cel mai bine o știu escrocii și incompetenții. Chiar dacă, prin absurd, Năstase ar dori cu adevărat să schimbe sistemul (deși tot ce-și dorește e să păstreze puterea!), el n-are cum s-o facă. Urechile supușilor nu-i mai percep glasul, așa cum marinarii lui Ulise nu auzeau, din cauza cerii, sunetele îmbietoare ale sirenelor. Lipit de catargul puterii, nu i-a rămas decât speranța că vasul în derivă nu se va sfărâma de stânci. Sau că
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
fie răstălmăcită într-un sens nedorit. Dincolo de intransigență și pe alocuri duritate (pamfletară), Andrei Pleșu nu dă, totuși, lecții deschise și explicite, nu are pretenția vanitoasă a pertinenței absolute, în fine, tonul lui nu pretinde obediență oarbă. Cei care au urechi de auzit, însă, vor asculta. În discursul lui, deseori dramatic (în sensul punerii în scenă) și ironic, detectăm însă și toleranță, și înțelegere, și compasiune, și resemnare, și îndoială, dar, peste toate, o anume eleganță datorată unui bun simț de
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
sunt năimiți pe față puterii (oricare-ar fi ea, de stânga, de dreapta, de centru, de dedesubt, numai putere să fie!), întunecă ecranul cu gângăveala, reaua-credință sau imbecilitatea lor. Și uite-așa, semidocți plini de râvnă, slugoi înnăscuți, prostovani cu urechi clăpăuge, demoazele siliconate ajung să dea tonul gustului și tonul gândirii în scumpa noastră patrie! Dacă ruptura schizoidă între ce scrii ca "jurnalist independent" și ce publici ca director de ziar a devenit o cutumă ce nu pare să mai
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
care calcă peste așteptările supușilor. Aflându-mă în 1943 în camera sa de lucru într-una din după-amiezile când își primea vizitatorii mi-a fost dat să surprind o discuție care m-a făcut să mă apropiu și să ciulesc urechile (va fi fost una din ipostazele în care m-a calificat ca "băgăreț"). "Puțin mă privește - îl auzeam pe amfitrion perorând cu o voce de stentor, că poporul înfometat arunca cu pietre după racla lui Ludovic al XIV-lea. Cine
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
Despre "metoda" lui Barbu în bătăliile cu adversarii literari, Dan Ciachir scrie cu umor: " pamfletarul este un ins care stă rezemat în coate pe marginea gardului și-l înjură pe omul care trece pe drum. Dacă acesta, în loc să-și astupe urechile și să treacă netulburat mai departe, răspunde, eventual se și oprește, i-a făcut jocul celui dintîi care atît aștepta. Și lui Barbu jocul i l-au făcut mulți" (p. 96) Imprevizibil în reacții, Eugen Barbu putea să uimească în
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]