2,115 matches
-
bârsană, de ești năzdrăvană... începu Metodiu pe nerăsuflate. Și de-a fi să mor în câmp de mohor, să-i spui lui vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape aice pe-aproape... — E bine! Așa e! zise cu glas blând uriașul. Lăsați mâinile jos și iertați, da’ altfel n-aveam cum vă cunoaște. Ședeți. Episodul 20 CĂLDURĂ MARE LA HOTARE — Doamne, măi rumâne, prin ce spaimă ne-ai trecut sufletele! - glăsui Metodiu lăsându-și mâinile jos și, o dată cu ele, și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
azvârleam în stradă, ca prostu’. Ia stați! - spuse deodată Vasea și se întoarse către unul din cazaci, o matahală de flăcău fălcos, blond, care avea o continuă expresie de veselie pe chip. Mitenka! Ia vino tu încoace! — Da - se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând flăcăul. — Și îl iubești tu pe unchiu’ Vasea? întrebă Vasea. — îl iubesc - zise flăcăul. — Și se supără Mitenka dacă unchiul Vasea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un secret că cel mai bun călăreț fusese întotdeauna - încă de când învățase să se țină în șa - fratele mijlociu, Ajamuk, și că singurul care putea să se întreacă cu el în pricepere și rezistență era nepotul preferat al negrului Suilem, uriașul Rachid. Prin urmare, o jumătate de oră mai târziu se aflau amândoi pe drum, mânând cei mai iuți mehari din turmă; când dispărură spre miazănoapte, Gacel clătină din cap, sceptic. Nu știu dacă se vor întoarce la timp, spuse. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
puțului. — Am să mă duc eu după apă, se grăbi să răspundă Aisha. Nu călăresc așa de bine ca Ajamuk, dar acum avem la dispoziție mai mult timp și Rachid cunoaște drumul. Gacel Sayah se întoarse și-l privi pe uriașul care stătea în picioare în ușa cortului. — Cunoști drumul? îl întrebă. — La perfecție, stăpâne, îl asigură negrul. — Vei avea grijă de Aisha? — Voi avea grijă, stăpâne. Dacă n-o vei face, gri-gri-ul, spiritul cel rău al deșertului, te va urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
gri-gri-ul, spiritul necurat care-i chinuiește până la moarte pe sclavii fugiți, nu-l va urmări niciodată. Moartea bătrânului și plecarea lui Rachid lăsară un gol în micuța comunitate; și Laila era adânc întristată, cu toate că fusese de acord și înțelesese că uriașul avea dreptul la propria lui viață după atâția ani în care-i slujise cu credință. Când omul, capra și cămila dispărură în vasta întindere dinspre miazăzi, avu ciudata senzație că marea familie pe care răposatul ei soț o întemeiase se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
De aceea departamentul tău se ocupă să creeze „necesitatea asta inutilă“ și se străduiește ca imaginile noastre să fie transmise când o grămadă de oameni plictisiți stau în fața televizoarelor, pentru că ei vor cumpăra produsele pe care le promovează clienții noștri. Uriașul făcu o pauză, după care adăugă: — Și departamentul meu are grijă ca orarul să fie respectat cu strictețe... Hai, la treabă! După ce colaboratorii săi părăsiră încăperea, Alex Fawcett aruncă o ultimă privire pe hartă, scoase din buzunar un telefon mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
barca noastră câte un trunchi de copac și fețele abia ni se vedeau prin ceață. Ar fi trebuit să-ți aduci aparatul de fotografiat. Nu-mi imaginez unde ne-am fi putut ascunde mai bine. Compozitorul ăla, cu instrumentul lui uriaș nici, n-a putut visa un loc ca acesta - i-am spus eu lui Engelhard, numai ca să discutăm. Să nu fie atât de liniște. Ce tâmpenie, mi-am spus în sinea mea, căci peste un sfert de oră va răsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ploaia deasupra lui. Își dădu mâinile deoparte și întoarse capul cu fereală. Golul de negură se închidea peste el cu viteză. Înțelese în sfârșit ce se întâmpla. Animalul era deasupra sa și se pregătea să-l acopere cu trupul lui uriaș. Se rostogoli repede într-o parte, încercând să scape. Își dădu repede seama că nu va izbuti și ridică brațele în față, ca să se apere. Trase adânc aer în piept și țipă din toate puterile. Urletul său prelung se frânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apă. O balustradă din același material se ridica pe margine. Câțiva stâlpi de iluminat se înșirau pe ponton, aruncând reflexe mișcătoare în apă. Se spune că, de mult, începu ea să vorbească deodată, locurile acestea se aflau în stăpânirea unui uriaș. Numai lui îi era îngăduit să strângă aurul care se găsea din belșug în munți. Atât de mult aur era pe aici, încât i se dusese vestea până departe, cum că găseai grăunți din metalul prețios împrăștiați până și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aurul care se găsea din belșug în munți. Atât de mult aur era pe aici, încât i se dusese vestea până departe, cum că găseai grăunți din metalul prețios împrăștiați până și în praful drumurilor. Negru, pentru că acesta era numele uriașului despre care ți-am vorbit, era putred de bogat. Oamenii care locuiau aici, erau ținuți în robie și munceau din greu să adune aurul pentru Negru, din nisipul apelor ori din colbul de pe drumuri. El nu lăsa pe nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la cale un vicleșug. Auziseră că pe undeva, pe lângă apa Mureșului, acolo unde acesta își sapă albia printre dealuri, este o boieroaică care stăpânea livezi întinse. Din prunele de acolo, scotea o băutură care tare îi mai plăcea lui Negru. Uriașul plătea cu aur butoaiele de pălincă pe care i le trimitea boieroaica. Numai că dacă voia, aceasta putea să facă ori băutura bună de băut ori o otravă care îți lua lumina ochilor. Alcool metilic, spuse Cristi. Poftim? tresări Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
măsluit. Zis și făcut, bărbații plecară în drumul lor și se așezară la pândă aproape de muntele de aur al lui Negru, așteptând ca planul lor să prindă viață. Văzură carul tras de boi ce transporta butoiul cu palincă spre casele uriașului cel bogat și se pregătiră să năvălească peste el, imediat ce acesta avea să se înfrupte din băutură. A doua zi dimineață, un urlet puternic se auzi dinspre casele lui Negru. Cu paloșul în mâini, acesta se repezise afară. Mergea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cei trei așteptară să treacă de dânșii și îl atacară din spate. Îl împungeau cu săbiile și imediat după aceea o rupeau la fugă. Negru încerca să se apere dar, neputându-i vedea, nu izbutea să-i atingă. În curând, uriașul era plin de răni și puterile îl lăsau pe măsură ce sângele ce i se scurgea din vene. La un moment dat, ucigașii și-au făcut socotelile că Negru e destul de slăbit ca să încerce să-l doboare de-a binelea, așa încât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un moment dat, ucigașii și-au făcut socotelile că Negru e destul de slăbit ca să încerce să-l doboare de-a binelea, așa încât se așezară în jurul său atacându-l din mai multe părți deodată. Tactica lor dădea roade și, în curând uriașul era copleșit. Lovit de moarte, cu ultimele puteri, Negru se ridică deasupra celor trei și mai roti odată paloșul deasupra capului. Lovitura nu-i nimeri pe atacatori, însă tăișul reteză vârful muntelui care se prăbuși cu un zgomot asurzitor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea vârf ci se termina printr-un platou drept, ca și cum ar fi fost decupat. Așa spune legenda că s-a format lacul, apele râului au fost stăvilite de vârful muntelui cu aur al lui Negru. Vestitele băi de aur ale uriașului s-au prăvălit odată cu muntele peste trupul său și au fost înghițite de adâncuri. Nimeni nu a mai putut să le găsească, iar cei trei care l-au ucis pe Negru au fugit în lume, pentru că nu erau în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din întuneric, dar unde-i partea înfricoșătoare a poveștii? Jos în vale se afla un sat. Acolo locuiau minerii robi care lucrau pentru Negru. Apele care s-au adunat i-au înecat. Oamenii n-au putut să se salveze pentru că uriașul îi ținea legați în lanțuri atunci când nu erau la lucru. Numele localității noastre, de acolo se trage. Baia de Sus de acolo vine, de la mina lui Negru din vârful muntelui. Se spune că în verile foarte secetoase, când apele scad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adevăr. Eram convinsă că nu sunt decât basme spuse la gura sobei pentru înspăimântat copiii. Ai de gând să-mi spui și mie despre ce vorbim? întrebă destul de iritat Cristian. Nu mă mai fierbe atâta! Când vârful muntelui retezat de uriașul Negru s-a prăbușit în apă formând lacul, acesta a înecat satul robilor care munceau în minele lui de aur. Bieții oameni nu s-au putut salva din pricină că erau legați în lanțuri ca să nu fugă de pe pământurile lui. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristi scuturând din cap. Nu se poate așa ceva. Nu te obligă nimeni să crezi. Nu trebuie decât să stai puțin să te gândești dar fără idei preconcepute. Analizează numai faptele! Tu vorbești de idei preconcepute? Tu care îmi povestești de uriași, morți care ies din lac și acum de zei care locuiesc pe un munte și n-au altceva mai bun de făcut decât să se uite la oameni? Nu huli! Vocea femeii devenise dintr-o dată extrem de dură. Vorbise pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vrei. Mai întâi... Nu mă interesează, du-te și ocupă-te de săpături! îl expedie Mihailovici ridicându-se în picioare. Te întorci când ai terminat treaba. Până atunci nu vreau să te mai văd. Față de șeful său, Boris era un uriaș. Când se apropie de ușa încăperii, trebui să se aplece puțin ca să treacă pe sub ea. Mihailovici se simțea în inferioritate când se afla lângă angajatul său și, de obicei, evita să stea alături de acesta. Ori de câte ori îl chema la el, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridicau vertical, unii lângă alții, ca și cum cineva îi sădise acolo, străduindu-se să lase cât mai puțin loc între ei. Dedesubt, se întindea un desiș de tulpini uscate, subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din coroana uriașilor de deasupra. Pierduseră cursa pentru lumină și pieriseră în lupta cu proprii părinți. Câteva buturugi vechi se ridicau din solul acoperit de ace uscate. Mușchiul și lichenii năpădiseră lemnul putrezit, mâncat pe dinăuntru de termite. Chiar în față, la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi avut ce. Erau destui indivizi care îi datorau bani, dar se speriase prea tare de cât de ușor ajunseseră la el autoritățile, în ciuda măsurilor de precauție pe care și le luase. Știa că fiscul se mișcă greu, ca un uriaș adormit, dar la fel de bine știa și cât de periculos este acest uriaș atunci când se trezește. Se temea de anchetele pe care le puteau face autoritățile și știa ce aparat extins de investigații aveau la dispoziție. Era convins că deja toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
speriase prea tare de cât de ușor ajunseseră la el autoritățile, în ciuda măsurilor de precauție pe care și le luase. Știa că fiscul se mișcă greu, ca un uriaș adormit, dar la fel de bine știa și cât de periculos este acest uriaș atunci când se trezește. Se temea de anchetele pe care le puteau face autoritățile și știa ce aparat extins de investigații aveau la dispoziție. Era convins că deja toate persoanele cu care intrase în legătură se aflau în vizorul fiscului, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
podeaua. Era îmbrăcat cu o pijama de mătase stacojie, mult mai mare decât măsura lui, ale cărei mâneci lungi îi acopereau mâinile micuțe. Pe cap purta o scufie de aceeași culoare, ce îi cădea mereu peste frunte, până la rădăcina nasului. Uriașul Godunov privea pieziș pe lângă el, ca să nu înceapă să zâmbească. Gândul îi fugea la eroul lui Disney, din desenul animat Alba ca Zăpada, piticul Mutulică. Te ascult! spuse Vlad, trăgându-și picioarele sub el și așezându-se turcește pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
depusese atâta efort degeaba. Singura lui grijă era dacă bestia va intra înăuntru. Chiar dacă nu se întâmpla asta, era hotărât să aștepte acolo sus pe platou, oricâte nopți, până ce va reuși. O ducem la locul ei? întrebă Vlad. Mâine, răspunse uriașul, astăzi nu mai avem timp. În după-amiaza aceasta o voi transporta numai la baza de pe munte. Dimineață, o vom instala și vom face ultimele pregătiri. Nu vreau să mă grăbesc. Bine, bine, dădu Vlad din mână indiferent, cum vrei tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
volan și veni în spatele mașinii. Aruncă o privire scurtă spre prizonierul său și lăsă oblonul din spate să cadă. Îl apucă de picioare și îl trase jos. Omul acela avea o putere extraordinară. Cristian cântărea peste optzeci de kilograme, dar uriașul nu păru să depună nici un efort. Îl prinse cu dexteritate de brațul drept, chiar înainte ca trupul inspectorului să atingă pământul, ajutându-l să se ridice în picioare. Îl întoarse fără menajamente cu spatele la el, pentru a-i verifica legăturile. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]