17,656 matches
-
Unii dintre comeseni credeau că vorbesc despre niște rude de-ale mele. Era o posesie diavolească... dar și benefică... o transă... Trăiam romanul dar trăiam și în realitatea imediată... Păi sigur că există un har... Nu mai departe cartea asta Urmașii Vlașinilor... poate ultima, a și apărut la Albatros... am scris-o în cea mai grea perioadă a vieții mele... am trecut prin încercări teribile... și totuși Dumnezeu mi-a dat ușurința aceea de a o scrie fără nici un efort... de la
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
nu precupeț... Așa că n-aveam ce să mai schimb în mine după 23 august... O.G.: Și totuși ați scris Vlașinii... I.P.:Eu numai am pus cerneala. Strămoșii mi-au dictat-o. Așa a fost să fie, așa că acum cu Urmașii Vlașinilor socotelile mele cu lumea s-au încheiat. M-am mutat la fata mea, la Bacău. Am venit să mor la Bacău. A treia zi de la sosire am și cumpărat aici un loc de veci. Apoi am așteptat să mor
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
1985 - Vede lumina tiparului scrierea memorialistică Seva din adâncuri. 1986 - Își reunește nuvelele în volumul Eternele iubiri. 1995 - Apare romanul Remember. Pentru întreaga activitate literară, Ioana Postelnicu primește premiul Uniunii Scriitorilor Români și al Editurii Ion Vinea. 1999 - Apare romanul Urmașii Vlașinilor, la editura Albatros.
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
exagereze o recuzită semantică rural-transilvană, sigiliu și parabolă a vieții și poeziei sale, Ion Horea probează totodată că stăpânește culmile prozodiei ludice și ale compozițiilor rafinate, ca descendent al marii școli de poezie românească, al spiritelor tutelare Eminescu, Blaga, Bacovia; urmaș ce nu pune preț pe originalitatea protagonismului debordant, dovadă autocalificarea de poet jertfelnic "necunoscut,/ nepăsător,/ pe crucea dată/ tuturor". Din climatul grav, de captivitate purgatorială poetul se ridică la sentimentul religios al naturii și al firii, se eliberează spre rugăciune
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
Mircea Mihăieș Furturile, tâlhăriile, corupția, răpirile, violurile, prostituția, comerțul cu droguri, execuțiile de tip mafiot au devenit în România întâmplări banale. Dacă asasinul Râmaru a ținut afișul ani în șir, urmașii săi nu stârnesc decât curiozitatea de-o clipă a cititorului de ziare. Am fost tentat și eu să acord credit susținătorilor tezei conform căreia nu criminalitatea n-a crescut în România, ci doar reflectarea acesteia în presă. Naivă iluzie! Statisticile
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
ca să-și aline zbuciumul sufletesc se hotărăște să scrie un amplu eseu despre "spiritualitatea poeziei românești" ca un exercițiu de supraviețuire. Au urmat ani lungi și grei de închisoare pentru Nichifor Crainic, iar manuscrisele rămase în grija familiei și a urmașilor au fost ascunse de teama Securității, supuse unei firești degradări. Unele pagini sunt mai greu descifrabile sau cuprind lecțiuni incerte. În ediția pe care o comentăm, la capitolul Grigore Alexandrescu, p. 11, fragmentul: "Poezia lui realizează din acest punct de
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
le opun soluția extremismului cu pieptari justițiari și a naționalismului visceral. Nu cunosc pe nimeni în România să urască mai mult țiganii decât profesorii de la școlile de cartier. Tragedia națională pe care o trăim i-a transformat pe mulți dintre urmașii domnului Trandafir în marginali la fel de demni de plâns ca și nefericiții verișori ai lui Parpanghel. Încep să cred că rezolvarea problemelor sociale nici măcar nu ține de fonduri. Dacă mă uit la somptuoasele clădiri construite în timp record de cea mai
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
Gavoty, 182). Orice muritor, dacă "lasă" - cum se zice - cu "limbă de moarte " dorința lui, aceasta i se respectă; altfel - știe românul încă din străbuni, și dacă nu o mai știe, să i-o reamintim - este mare blestem pe capul urmașilor. Numele lui "George Enescu" este rostit de toate buzele fețelor cultivate din întreaga lume civilizată, iar pe ziduri apare, la concerte mari, la Operă, la "Festival", afișul cu chipul lui inspirat și chinuit de sublimul creației - cel mai melodramatic, ca
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
contemporani de poezie (Negoitescu, Cistelecan, Grigurcu) nu scriu critică verbală, desi ei înșiși ne ispitesc, uneori, tocmai prin verbalitatea exuberanta ori senzuala a comentariului propriu. Ideile maioresciene apasă, un secol aproape după ieșirea ctitorului din scenă, pește conștiința verbală a urmașilor că o lespede de neînlăturat.
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
mezinul, va studia dreptul, devenind avocat, lăsînd niște, să le spun, memorii în care îl cam calomnia pe fratele său, scriitorul, sicanînd-o pe Puia cu pretenții la moștenire. Ludovica, femeie aprigă, desi obținuse, ce-i drept, o modestă pensie de urmaș (mai întîi de la autoritatea austro-ungară, apoi convertita, după 1918, în lei românești) era mereu neliniștita de cele ale traiului, solicitînd ajutoare peste tot la rude, inclusiv, desigur, la primul ei născut, scriitorul, pe care-l potopea cu scrisori adesea ultimative
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
acestei transmutații este tocmai orașul, acolo unde ădura lege a plății în pesină (cum ar zice Marx) susține, si e răscumpărata de un sentiment al continuității de civilizație. Rapacii mecenați ai modernismului, trebuie să se fi simțit într-un fel urmașii acelor teribili almogàvars" mercenari medievali constituiți într-un soi de consorțiu capitalist - la Companyia catalana -, care, după ce au luptat în slujba Bizanțului, s-au răsculat împotriva Împăratului, au jefuit Tracia și coastele Asiei Mici și în cele din urmă au
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
care scapă cine poate. Fostul ministru al sănătății, Ion Bruckner, doctorul care și trezit din somn putea spune cum trebuie făcută reforma, a căzut victimă unei cabale a funcționarilor înspăimîntați de perspectivă dispariției plocoanelor și a pacientului de tip victima. Urmașii săi, poate că bine intenționați, n-au avut și nu au talentul reformator al d-lui Bruckner, care știa cu precizie în ce condiții poate fi lansată la apă nouă sistema de asistență medicală în România, astfel încît ea să
Viitorul apropiat al reformei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18146_a_19471]
-
necondiționați ai d-lui Constantinescu e scuzabila, până la un punct, dar nu e mai puțin vinovată. Cu atat mai mult cu cât simt în ea lașitatea: nu neapărat din iubire îl apără pe dl. președinte, cât din spaimă difuza că urmașul sau ar putea fi cine știe ce dement! Merg mai departe și spun: primejdiile sunt la fel de mari. Pentru că a proteja impostura lăcomiei drapate în haină democrației e tot atât de grav că și a accepta proliferarea discursului extremist. Sunt uluit că oameni în toată
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
mai simți ubicuitatea la Casandra. Impresionant este și faptul că, deși știa că se va pensiona și nu va mai purta responsabilitatea stagiunii '99-2000, a promoției 2000 cum se spune, Valeriu Grama a asigurat debutul stagiunii, făcând tranziția mai ușoară urmașilor săi. Cum? Știa bine de criză de la Universitate, știa bine de lipsă de fonduri. Și a atacat an plan financiar pe o cale sentimentală. La unul dintre spectacolele de absolventa din vara aceasta l-a invitat și pe Florin Călinescu
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]
-
publicațiilor naționaliste, România somnolează, așa cum o face de atâta vreme. Dacă e să ne confruntăm cu o primejdie reală, atunci ea provine de la mormanele de gunoaie ce stau gata să ne acopere. E singura dovadă contemporană că suntem nu doar urmașii lui Traian și Decebal, ci și ai Anei lui Manole! Guvernul, condus de un premier care a depășit în materie de incoerenta și de irațional orice limită, nefiind decât o bucată moale de aluat în mână dușmanilor propriului partid, s-
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
fără seamăn, slavă...", ne reamintește fostul Ariel din Furtună lui Liviu Ciulei, Florian Pittis, primele cuvinte pe care i le spunea, în scenă, lui Prospero - și care dau și titlul, shakespearian, al filmului... Mihai Constantin are fericirea de a fi urmașul "magistrului fără seamăn"; un dar care, uneori, ar putea fi și o grea povară: căci nu e ușor, într-o astfel de (și altfel de) meserie, să te raportezi, obsedant și inevitabil, cu carnea și cu sîngele tău, cu nervii
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
oglindă din decorul lui Horațiu Mihaiu, unde ănainte de ănceputul spectacolului vedem publicul an timp ce-și caută locurile an sală, este prezentă an textul piesei; acolo vede Macbeth ajuns rege "inșii mulți, iar unii duc un sceptru, două globuri" (urmașii lui Banquo până la a șaptea spița, adică până la Iacob Stuart), ămplinindu-se astfel previziunea vrăjitoarelor: el va domni, dar Banquo este strămoș de regi. Instrument magic, oglindă face legătura ăntre cei care se uită și actorii tragediei, ăntre dorințele lor nerostite
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
când ămpins de la spate. an această versiune scenica, acțiunea soților criminali nu clintește morală, ci ordinea. Odată, Macbeth "a fost crezut de toți om de onoare", acum "n-ai să găsești un demon mai hârsit an rele că Macbeth". Cand urmașul legiuit la tron, Malcom, ași sondează poftele, crede despre sine că ar putea fi, fără prea mare efort, mai rău decât Macbeth: "Dă-mi sceptrul și-am să arunc al ănfrătirii dulce lapte-n iad, să spulber pacea lumii, nimicind
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
Evident, nu e vina lor. Ei pornesc de la experiența empirica: daca bunica are liber pe tramvai, dacă mama plătește reducere la curent, daca tata a primit apartament pe gratis, daca unchiul Gogu are apă pe conducta separată, atunci de ce eu, urmașul lor, să nu am măcar o parte din aceste avantaje? Liderii studenților (că și liderii de sindicat, de altfel) nu înțeleg că privilegiile smulse în momente de slăbiciune, prin șantaj, unei clase politice iresponsabile și corupte nu contribuie defel la
(Prot)ocolul lumii în optzeci de greve by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17478_a_18803]
-
făcea totul, iar noi jucăm table la umbră strungului? Aceasta este, cred, principala lecție pe care în zece ani noi, românii, nu am învățat-o: că pentru a obține un lucru trebuie să luptăm cu ghearele și cu dinții. Că urmași ai latinilor, ar fi trebuit să știm că sintagma "do ut des" - "da ca să ți se dea" - are o conotație temporală: pentru a primi, mai întâi trebuie să dai! Or, noi așteptăm în continuare să ni se dea, somnolând mioritic
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
fi văzut? Ceea ce vede orice om la telejurnale: cum sute și mii de români piratează, ca-n evul mediu, fără milă, conductele petroliere din țară și cum și-au transformat faimoasele "Dacii" în petroliere sui-generis. Aici, la gurile Dunării, între urmașii corsarului Drake și strănepoții lui Dracula s-a șters orice deosebire! În aceste condiții, ce om normal ar intra de bunăvoie în gură lupului? Dacă românii se comportă astfel cu propriul țiței, lăsat, nu-i așa?, moștenire de Traian și
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
mutilată, kilometri de ălei inutile, lacuri artificiale, gata oricând, la diluvii, să se reverse peste casele din aval - se lăfăiesc nemiloase, stârpind copacii. Câte un "gard" (nu, nu "gardul viu", de lemn câinesc, ori de iasomie, sau de șoc, ci urmașul celui cu morții "ochi albaștri") ați face semn - că "pe vremuri", ăn dreptul dărâmăturilor peste care se crea "Casă Poporului" - să nu zăbovești an contemplarea acestor cavouri de rapaci. Regiunea era renumită, chiar până acum vreo 30-40 de ani, prin
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
îl aleseră șef la anul 401 după Cristos). * Noi, românii, am critică întotdeauna violență și "sălbaticia" strămoșilor ungurilor, plus batjocură des folosită că ei călăreau cu carnea crudă pusă sub șea. Nenorocit, tînguios fel de a privi lumea la acesti urmași pașnici și cum se cade care sîntem ai lui Traian și Decebal. Totdeauna, - mai slabi din fire fiind - am tratat istoria în modul cel mai sentimental. Ca si cum noi am fi invidiat forță invaziei și puterea de organizare a "hoardelor" hunice
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
crede că ăManiu a fost conducătorul real și necontestat al politicii românești din Ardeal, începînd de prin 1903 și pînă la Unire... Lăsînd la o parte sentimentele mele de nepot recunoscător, afirm această cu toata obiectivitatea și o fac pentru că urmașii noștri să nu dea crezare minciunilor meschine care tind să diminueze rolul politic al lui Maniu, atît înainte, cît și după Unire". Așa să fie. A ajuns să-și reprezinte românii subjugați, ca deputat la Budapesta, între 1906-1910, remarcîndu-se prin
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
capul pe pernă, mă întreb: În casa cui stau samavolnic? A cui e vilisoara asta îmbătrînita? Pentru că, uite, dincolo, în curtea cealaltă, vila în care ne-am găsit, ani de zile, precară liniște, e azi revenită celui în drept. Sau urmașilor săi. Nu știu. Si arata încîntător. Nu as fi cel mai indignat ins al planetei dacă, în vara viitoare, nu aș mai putea sta aici, în patul asta care aparține altcuiva. Aș închiria, pur și simplu, o cameră, la hotel
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]