741 matches
-
cu privirea de foc... liniștită și binedispusă, braț la braț cu fetele, se duc înspre dj, trecînd lejer prin fața lui Romeo, la un pas... chiar prin fața lui... dacă ar face un pas ar fi lîngă ea și i-ar oferi ursulețul panda pe care l-a luat pentru ea... dar n-are curaj, nu îndrăznește și stă pe loc, o lasă să treacă pe lîngă el, privind-o fascinat și încîntat să se afle atît de aproape de ea. Ea ajunge în
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nou prin fața lui, acum l-a observat deja și își ia o atitudine demnă și reținută, încearcă să iasă din sală fără să fie văzută prea mult. El se întreabă dacă ar fi bine să o oprească să-i dea ursulețul, din nou stă fix pe loc, nu vrea să piardă ocazia dar așteaptă un moment în care să poată acționa intuitiv, nici măcar nu clipește, nu îndrăznește să-i vorbească, nu încearcă să intervină în traseul ei, să-i taie calea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de vreo două ori și deodată își dă seama că ea e acolo în mașină, la cîțiva pași în fața lui. Și e chiar posibil să ajungă la ea acum, își dă seama că ar fi o ocazie să îi dea ursulețul de pluș, se grăbește să ajungă lîngă geamul deschis al mașinii, ea dă autografe, e veselă... acum el e lîngă mașină și îndrăznește să întindă mîna cu brelocul-ursuleț panda, i-l oferă pur și simplu iar ea îl ia și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nu îl ajută deloc. Apoi ea își dă seama că brelocul e pentru ea, că e un cadou și privirea ei se întunecă deodată, se încruntă ușor, atitudinea îi devine rezervată și distantă și spune “Nu” răspicat și rece, dîndu-i ursulețul înapoi. Nedumerit și dezolat de refuzul ei atît de definitiv și neașteptat, el pleacă imediat de lîngă mașină și se îndepărtează cît de repede poate, încercînd să înțeleagă de ce ea nu a vrut ursulețul. Încearcă să-și spună că nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
spune “Nu” răspicat și rece, dîndu-i ursulețul înapoi. Nedumerit și dezolat de refuzul ei atît de definitiv și neașteptat, el pleacă imediat de lîngă mașină și se îndepărtează cît de repede poate, încercînd să înțeleagă de ce ea nu a vrut ursulețul. Încearcă să-și spună că nu are importanță dacă nu i-a primit brelocul panda, deși refuzul i-a tăiat respirația la fel ca aerul rece al nopții... Acum e din nou singur pe străzile tăcute și răcoroase ale orașului
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
-o și a știut că a găsit certitudinea... energia ei i-a redat însuflețirea... alături de ea, a regăsit prezența speranței, încrederea și încă ceva în plus: iubirea. Ar părea prea frumos ca să fie adevărat, dar este... “O să-i trimit ei ursulețul panda”, își spune el și se bucură la gîndul că ursulețul va găsi iubirea pe care nu o găsise pînă atunci. “O să-l îmbrac frumos și o să-i pun numele Romeo-Ulysse, apoi o să-l trimit orhideei-perlă și ea îl va
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a redat însuflețirea... alături de ea, a regăsit prezența speranței, încrederea și încă ceva în plus: iubirea. Ar părea prea frumos ca să fie adevărat, dar este... “O să-i trimit ei ursulețul panda”, își spune el și se bucură la gîndul că ursulețul va găsi iubirea pe care nu o găsise pînă atunci. “O să-l îmbrac frumos și o să-i pun numele Romeo-Ulysse, apoi o să-l trimit orhideei-perlă și ea îl va primi cu siguranță... O să-l pun într-un plic și o să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
atunci. “O să-l îmbrac frumos și o să-i pun numele Romeo-Ulysse, apoi o să-l trimit orhideei-perlă și ea îl va primi cu siguranță... O să-l pun într-un plic și o să i-l trimit împreună cu flori și cîteva cuvinte... Și ursulețul care e în mîinile mele acum va ajunge în mîinile ei... în acest fel, va avea ceva de la mine, ceva concret și reprezentativ... va fi ca și cum am fi împreună, aproape.” Acum el întrevede imaginea ei cu ursulețul în palme și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cîteva cuvinte... Și ursulețul care e în mîinile mele acum va ajunge în mîinile ei... în acest fel, va avea ceva de la mine, ceva concret și reprezentativ... va fi ca și cum am fi împreună, aproape.” Acum el întrevede imaginea ei cu ursulețul în palme și se bucură dîndu-și seama că își împlinește un ideal și un vis de a depăși distanțele... Într-o astfel de zi de primăvară apare soarele pentru RomeoUlysse, incredibil de inspirant, așa cum se află deodată în prezența orhideei
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
iar praful se acumulase puțin câte puțin pe pântecele dungate ale teorbelor. Apoi, după ce ochii mi s-au obișnuit treptat, am priceput că mă găseam, cum ar fi trebuit să mă și aștept, Într-o grădină zoologică pietrificată. Colo un ursuleț cu ochi lucioși și sticloși se cățăra pe o creangă artificială, lângă mine se aținea o cucuvea uimită și hieratică, pe masa din față aveam o nevăstuică, sau un jder, sau dihor, nu știu exact. În mijlocul mesei, un animal preistoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
film În alb și negru, cu scene din viața fiecăruia. Un specialist În inteligență artificială Îl vede pe tatăl său Îngenunchind lîngă un pat, trăgînd ușor ciorapul de pe piciorul unei femei, Întins către el. Un analist În marketing stoarce furios ursulețul de pluș pe care fratele lui mai mare tocmai l-a udat cu o substanță de nenumit. O proiectantă de realitate virtuală scapă din mînă pocalul la prima Împărtășanie și vede stropi mari de vin roșu stînd În relief pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
răspunde jovial vocea și un pahar alunecă spre ea pe tăblia barului. — Mai fă două, spune Sherrill. — Amen. Wakefield tocmai Își recăpătase graiul. Cu paharele În mînă, se Îndreaptă către sufragerie, un spațiu primitor mobilat cu troace de familie. Un ursuleț de pluș proptit Într-un balansoar Începe să bată din palme și niște „picturi“ pe ecrane plate se aprind pe pereți. — Nu sînt impresioniști! mormăie Sherrill, evitînd un roboțel-chelner care părea chitit să treacă prin ea. Trebuie să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o emisiune a lui Teo, Adrian Copilul Minune o vorbă: „Dacă publicu-mi cere să cânt pungi, pungi cânt!“. Așa și asta. Ei vor cruci, tot felul de icoane d-astea pe sticlă. În ultimul timp, se vinde-un fel de ursuleți à la Cocolino. Blănițe, din cârpe, prostii d-astea. Păi, vin atâția frați aicea: vin adventiști, baptiști, iehoviști, penticostali, evanghelici, ce sunt ăia acolo. Și tot vine, nu există o cameră să nu fie unu’ care să nu prețuiască Biblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Tripp Trapp minimalist, din lemn, care și-ar găsi ușor locul În Conran Shop1 și care e foarte posibil să provină chiar de acolo. În vreme ce camera copilului meu e zugrăvită În albastru, galben și verde și Înțesată cu jucării mobile, ursuleți de pluș și tablouri, camera lui Amy e de culoarea cafelei, cu jaluzele din pînză ciocolatie și un covor din sisal. Singurul indiciu că În ea locuiește o fetiță este patul și chiar și acesta este din lemn de cireș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
alunecuș, Băieței, și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe. Vrem și joacă și odihnă Dar mai vrem și traista plină Cu bomboane delicioase Și prăjituri făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dorul mereu. Pripici Alina-Ștefania, clasa a V-a Școala Gimnazială Mușătești Argeș profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Jocurile și jucăriile copilăriei Aș vrea, la vârsta ce o am, Să pot și eu să fac minuni Păpușilor să le dau grai Și ursuleților de pluș. Păpușile cu păr bălai sau brun Și cu rochițe fel de fel Mămica mea îmi cumpăra Pentru că prea mult mă iubea. Cu lopățica și găleata Adesea la nisip eu mă jucam Pentru păpuși și ursuleți Prăjiturele pregăteam. Ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dau grai Și ursuleților de pluș. Păpușile cu păr bălai sau brun Și cu rochițe fel de fel Mămica mea îmi cumpăra Pentru că prea mult mă iubea. Cu lopățica și găleata Adesea la nisip eu mă jucam Pentru păpuși și ursuleți Prăjiturele pregăteam. Ca joaca să îmi fie mai frumoasă Bunica o păpușă-mi înfășa: „Să știi, fetito, ce astăzi e joacă Mâine va fi un adevăr în viața ta! Ce mândră e și tricicleta! Bunicul mi-a adus-o-n
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ierni cu omături de diamant îi sărutau obrăjorii rotunjori, mușcați de viscolul năprasnic. Și timpul își torcea molcom anii prin lume. Și copila s-a trezit deodată... alta. Rochița și ciorăpeii au rămas demult în dulapuri uitate de vreme. Și ursulețul trăiește în colbul amintirilor vechi. A fost odată ca niciodată... o fetiță. Fetița aceea am fost eu? Un zâmbet mai port în privire, Și o poză ce-a rămas în vitrine. ”Unde ești copilărie Cu grădina ta cu tot?” Cotinghi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
relaxare. Dimineața, avea de ales Între trei ateliere: mimă și psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise deja Într-un weekend, Într-un castel de lângă Chantilly: socioloage de vreo cincizeci de ani se tăvăleau pe salteaua de gimnastică cerând ursuleți de pluș de la tăticii lor; nu, mai bine nu. Acuarela era tentantă, dar trebuia să aibă loc În natură: să stea pe vine pe ace de pin, să suporte insectele și tot restul, ca să producă niște mâzgăleli - asta Îi trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Când mă uit la imaginea stranie pe care mi-o arată oglinda, simt că în suflet mi se întărește și mai tare hotărârea. N-o să-i dau voie s-o șteargă și să le lase tuturor impresia că e un ursuleț de pluș amuzant, uzat și inofensiv. N-o să-l las să scape. La șase fără zece ne strângem cu toții într-una dintre bucătării și suntem instruiți ce avem de dus. Mini-sandvișuri calde... mini-sandvișuri reci... abia dacă sunt atentă. Doar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să le vedem plângând. De ce? Numai din invidie? Mi se pare simplist. Nu v-a trecut niciodată prin cap, când erați la școală, să tăvăliți vreo fetiță în fustă de catifea prin buruienile din curte? Sau barem să-i smotociți ursulețul de pluș, cu care venea în fiecare zi în ghiozdan și pe care-l scotea în pauze ca să-l alimenteze cu flori de păpădie? Nici asta? Mă înșel eu? Nu prea cred. Dar vaza aia chinezească a mamei, de ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
știa că Amandei nu-i plăcea să i se reamintească și aspectele mai puțin strălucitoare ale sarcinii. Jake se uita acum la Hugo. Sau, mai exact, la numele de pe ecuson. În ochi avea o sclipire batjocoritoare. —Yogi, deci? Ca în ursulețul Yogi sau ca în Maharishi Mahesh? Nici una, nici alta, a replicat glacial Hugo, începând dintr-odată să-l urască pe Jake. Numele meu e, de fapt, Hugo. Cred că nu s-a înțeles bine. Lotti se uita acum fix la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vârsta ei și, mai ales, circumstanțele, așa ceva nu avea cum să se mai întâmple. Starea de voie bună a copiilor se risipea văzând cu ochii. Pe bancă, Rosa, așezată pe genunchii lui Alice, a început să plângă, fluturându-și supărată ursulețul roz fosforescent. Theo, care stătea în căruciorul Rosei, scotea sunete iritate, prevestitoare de plâns. Alice s-a uitat din nou la ceas și s-a încruntat. Lui Hugo nu-i stătea deloc în caracter s-o dezamăgească așa. Fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apetit nelimitat pentru zburatul prin aer închis în cușca cea mică a leagănului, se săturase. Buza de jos îi ieșise în afară, iar ochii întunecați, care mai devreme fuseseră veseli, deveniseră ostili. Plânsetul Rosei a urcat cu câteva octave când ursulețul roz fosforescent i-a căzut din mână, pe pământul de sub bancă. Alice s-a aplecat repede și l-a ridicat. Abia de curând reușise să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de jucării, inclusiv ursulețul acela, care reprezentau tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urcat cu câteva octave când ursulețul roz fosforescent i-a căzut din mână, pe pământul de sub bancă. Alice s-a aplecat repede și l-a ridicat. Abia de curând reușise să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de jucării, inclusiv ursulețul acela, care reprezentau tot ceea ce mai putuse salva din cadourile care-i fuseseră trimise Rosei la naștere. Restul fusese donat de Jake, cu mult timp în urmă, adăposturilor pentru vagabonzi. Când îi fusese prezentat, Rosa se aruncase asupra ursulețului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]