10,389 matches
-
orb ce-și începe dansul după cum el vibrează. ca un clopot afară ziuă, înăuntru frig și noapte, ceață ca un fluture pe moarte. tot ce văd este albeața unui ochi de pasăre nocturnă care-și toarnă insomnia într-un miez uscat de prună. muzici moi ce ning în valuri peste capul ciung de creier, împietresc în lungi acorduri, taie noaptea în felii care cad în ritm de greier. tot ascult și nu mă-ncred, e ca visul ce-ntretaie veghea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
un jungher? de ce doare nordul fraged ca mlădița ce o rupi? de ce urlă de bezmetic sudul cel atins de rut? când răsare steaua rece șerpuind greu pe uluci, nici n-ai timp s-o vezi, că trece și degrabă te usuci. astea-s vise oțetite, gânduri ce se-nchid în muguri, nerodind atârnă-n dodii cad în țăndări risipite. frigul din noi îți amintești cât de ușor încolțeau vorbele noastre atunci când trăiam în labirint? chiar dacă nu ne vedeam, auzeam foșnetul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-mi rugăciune,/ dă-i ascultare, Doamne-al meu,/ pleacă-ți auzu,- acum, când eu/ întâmpin cazne cu duiumul/ și, Dumnezeule, mi-e greu:/ ard oasele-mi ca un tăciune/ și zilele-mi se șterg ca fumul,/ iar inima,-n amărăciune,/ usucă-mi-se precum fânul;/ din pâine, uit să mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea-mi doldora de rane/ mi se lipește de ciolane;/ aduc a pelican și-a buhă,-n/ pustietățile
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
un potop de sinonime și relatări agricole cu verbe specifice pentru efectele caniculei: "E prăpădenie, domnu' Dimancea, pe crăpătul acesta e vipie, zăpușeală și zăduf, ce mai, caniculă! De-o lună n'a mai picat o strachină de apă, se usucă porumbu' d'anpicioarele, sărăcuțu, să sfarogește, să scrumește, de să-i plângi de milă, și-a intrat și-o gânganie'n el dă-l foarfecă tot" (p. 9). În schițele lui Caragiale, pe o asemenea crăpelniță, "se duce dracului rapița
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
seca de sensurile fundamentale ale verbului, oferindu-i astfel termenului o motivație; în unele dintre textele din care am citat mai sus, secarea psihologică este asociată cu efectele tipice ale secării fizice: "te vlăguiește prin prezența încăpățînată", "altfel o să mă usuc ca o legumă". Se manifestă chiar o tendință de a lega expresia de cvasi-sinonimele sale, prin acumulări contextuale: "nu numai că mă seacă, da' mă și usucă simplul fapt că există un personaj ca ăsta" (roportal.ro, 8.04.2006
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
efectele tipice ale secării fizice: "te vlăguiește prin prezența încăpățînată", "altfel o să mă usuc ca o legumă". Se manifestă chiar o tendință de a lega expresia de cvasi-sinonimele sale, prin acumulări contextuale: "nu numai că mă seacă, da' mă și usucă simplul fapt că există un personaj ca ăsta" (roportal.ro, 8.04.2006). Numai că aceste motivații nu dovedesc nimic: ele pot fi ulterioare, justificînd modificarea semantică fără a-i indica în chip indiscutabil originea. Există însă o sursă exterioară
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
în chip indiscutabil originea. Există însă o sursă exterioară care ar trebui avută în vedere, pentru a explica plauzibil construcția în discuție: în italiană, verbul seccare (de aceeași origine cu românescul a seca: din latinescul siccare) are, pe lângă sensurile "a usca", "a goli de apă" etc. și pe acela de "a plictisi, a irita"; evoluția semantică nu e foarte clară, dar semnificația este foarte veche, bine atestată în literatură și în dicționare. În italiana familiară cotidiană, replica mi secca "mă enervează
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
ai copilului. Ca într-un muzeu al ororilor, ne întîmpină la tot pasul atrocități: "Trompetistului nebun un cîntec i-a smuls/ jumătate de cap/ dar el continuă să cînte/ cu jumătate de gură/ pe malul unui fluviu ce s-a uscat/ precum o pată de cerneală/ care-a udat o sămînță de iarbă să crească" (Jazz). Sau: "Orașul se retrage între zidurile sale de/ carne. cometele sparg vitrinele cozile lor mari/ fac să strănute gropile comune dormitoarele/ comune/ iubirile și absențele
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
se luau cele trebuincioase pomenirii morților, moșii și strămoșii. În Joia Moșilor, cobora în tîrg Vodă. Obiceiul l-a păstrat și regele. Pe urmă, s-a făcut tîrg de sărbătoare, cu vinuri și petrecere, cu "turtă dulce, mere și pere uscate pentru orșav, floricele, gogoși și halviță", și fel de fel de ciudățenii să te tot minunezi. "Dar moșii și strămoșii, în jurul lacurilor asanate, nu vor mai fi pomeniți. Rîndurile acestea sunt ultimul lor parastas." Sinaia, cu aromă de Caragiale și
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
secolului, de către învățătorul satului. Urmașilor săi li se fură ba scaunele, ba întreg bufetul (!), ba cărțile, pentru a se face focul cu ele (de înțeles: e criză de lemne). Iar după moartea bătrânilor neputincioși, o șatră de țigani ocupă și usucă pur și simplu curtea care, altădată, reprezenta centrul de lumină al Comoștenilor. Revenită în sat, Adela (Del) Nicolescu privește cu jale către casa părintească: "Curtea se întindea netedă, acum fără copaci și fără clădiri, ocupată de corturile costorarilor ca o
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
substituie corpului" (fără ajutorul nostru). Iar existența subiectivă nu e decît iluzorie ("trecător în ceață fiind/ îți vine să crezi că exiști" - un teatru de altă natură), o risipire în anorganicul care guvernează: "rămas în soare deodată riști/ să te usuci floare veche ce ești/ în nisip ascunde-te/ acum el e creierul tău cu gîndurile tale" (ibidem). Tot mai îndepărtat de ceea ce numim viață lăuntrică, poetul se autodevoră într-un soi de canibalism aplicat sieși: "tai bucățile de carne din
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
de descărcare a conștiinței în fața unui funcționar ce nu poate înțelege dramele ce-i ajung la urechi. Indulgențele se dau de complezență, iar penitențele sunt asumate cu seninătatea celui care știe că nu va muri sfîșîiat de pe urma ei. Tradiția se usucă și ighemoniconul se golește într-o incintă bisericească a cărei pustietate nu e decît reflexul unei transformări exterioare. Biserica se schimbă fiindcă țara se schimbă. Elveția iese din stadiul bucolic al paradisului cîmpenesc și intră în zodia modernizării. Cele două
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
cheie lucioasă și ordonă: 5! Nouă minute! Plutonierul coborî cu grijă În râpă, repede și silențios ca o umbră. Ajunse unde trebuia și folosindu-se de unealta cu coadă scurtă dădu cu mare atenție și Într-o anume ordine frunzele uscate la o parte, apoi folosindu-se de aceeași unealtă din dotare Înlătură și stratul de 40 centimetri de pământ umed până ajunse la un capac din tablă care la atingerea scurtei lopeți scoase un zgomot specific, moment În care Ghiță
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Tati! Ai grijă, inimile colegelor mele sunt fragile, se sparg și cedează ușor pe când eu sunt chinuită de certitudinea că sunt fata ta! Imediat m-aș Îndrăgosti de tine ... Adonisul meu drag! Victor Olaru pășea cu mare grijă pe frunzele uscate pentru a nu face zgomote inutile și nedorite, se ferea de ramuri cu mâna stângă ridicată ca un scut În dreptul ochilor și Înainta către următorul laț pentru prins iepuri. Se Înoptase și deja trecuse un pic peste prima oră din
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
E pe ruta principală, cum pleci de la Gare de l’Est. N-am auzit de ea în viața mea, spuse tânărul morocănos, de parcă l-ar fi acuzat cineva de ceva, și tuși sec, îndelung, iar tusea lui sună ca boabele uscate de mazăre învârtite într-o tigaie. Vasăzică, n-ai auzit de satul meu, St Jean de Brinac? E cam la trei kilometri de oraș, spre răsărit. Acolo-i casa mea. Credeam că ești din Paris. —Lucrez la Paris, zise avocatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vreau să profit de el. De ce nu? Bine-nțeles că e drept. Eu am să mor bogat și cine crede că nu e drept n-are decât să se ducă naibii. Se auzi din nou tusea seacă, sunând ca boabele uscate de mazăre învârtite în tigaie. Redusese la tăcere protestele lor, se purta deja ca un bărbat care stăpânește jumătate de planetă. Scara lor de valori se clătina din temelii: omul care fusese bogat ajunsese acum aproape la fel ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de tact. Plec imediat. Se așeză pe treapta cea mai de jos și-și ascunse fața în mâini. Da, ai face bine să pleci cât mai curând, spuse Charlot. Bărbatul își întoarse spre Charlot fața albicioasă și-și umezi buzele uscate cu vârful limbii; singurul lucru autentic la el era teama. Dar și aceasta se afla sub control, precum un cal încălecat de un bun călăreț. Nu i se vedea decât pe buze și în ochi. Singura mea scuză este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
-i așa că pe-aici nu prea am ce alege? Cu Roche, eroul fără un braț. Nu prea-mi place ideea de a mă mărita cu o bucată de bărbat. Mai ești și dumneata, desigur... Charlot simți că i s-au uscat buzele. Era absurd să-l stăpânească asemenea emoții în momentul când se pregătea să-i ceară mâna unei fiice de negustor... Dar rată șansa de a o face, căci nu reuși nici măcar să-și miște limba în gură. — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
hainei îi atinse coapsa. Nu există actor, oricât de talentat, care să scape întru totul de trac, iar Carosse simți acest lucru din plin pe când trecea prin fața casei spre bucătărie. Replicile rolului i se încurcau în minte, gâtul i se uscase, iar sunetul clopoțelului răsună doar ca o șoaptă timidă de data asta, comparativ cu zăngănitul autoritar de la prima sa vizită. Își ținea o mână în buzunar strângând cu putere revolverul, simțind că bărbăția lui are nevoie de un sprijin. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că am o vorbă cu tine! Pâcu tocmai își scutura luleaua de scrum, lovind-o de tocul ciubotei scâlciate. Cheamă hornarul să-ți desfunde scula dracului, Pâcule - l-a luat în răspăr moș Dumitru. Până vine coșarul, eu mă pot usca de dorul unui fum de tiutiun. Bine, bine. Da’ nu vii odată, că te așteaptă oamenii iștia. Ho! Că nu vine apa, omule! Până ce au să ajungă ca mine, au timp să aștepte. Zicând acestea, și-a băgat luleaua în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mult - a vorbit cu subînțeles Pâcu din colțul lui. Adică cum, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Adică țoiul meu să fie cât două și...tac mă cheamă - a precizat Pâcu. Să vedeți, oameni buni, cum vă face capul calendar după ce usucă vreo două țoiuri de rachiu și scoate fum din lulea de te îneacă - a răspuns moș Dumitru dorinței lui Pâcu. Apoi dacă nu beau, nu am stuchit la torcătoare. Cum să vorbesc așa, pe uscat? Că voi știți una și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gâscă. Când o deschis ochii flăcăul, îngerul a izbucnit întâi în râs, apoi a început să plângă, murmurând cuvinte neînțelese...Vorbea într-o limbă pe care el nu o pricepea...Lacrimile din ochii înfloriți de bucurie îi picurau pe obrajii uscați de arșiță ai băiatului...Plângea... plângea de bucurie că nenea Jănel o deschis ochii. Băiatul o clipit de câteva ori, pentru că lumina îl supăra și apoi nu-i venea să creadă ce vede în fața ochilor. Fata s-a oprit din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a ridicat ochii către Mitruță. Flăcăul tatii! Fă bine de adă un cărbune din cuptiorul Măriuței și spune-i să aducă odată plăcintele celea, că leșin de poftă. Si nu uita să-i zici lui Costache că mi s-o uscat limba în gură ca la găini când au cobe. Atâta îi spui, că știe el ce are de făcut... După această întrerupere bine chibzuită, Pâcu a privit roată și a reluat vorba, fără a uita să-i facă atenți pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Apoi dacă-i așa, ascultați și nu mă mai întrerupeți, că îi pierd șirul. Mai lasă și tu ulcica ceea și n-ai să pierzi firul poveștii - l-a sfătuit moș Dumitru, cu un zâmbet șiret. Si când mi se usucă gâtlejul, cu ce îl ud? Cu apă. Piei, satană! Ia te uită ce zile am ajuns! Apa nu-i bună nici în ciubote, cum spune catana. Dar una și cu una fac două. Așa că am să merg mai departe cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
amiaza dacă ulcica din fața mea șade uscată ca toaca - a făcut-o Pâcu pe supăratul. Vasile Hliboceanu - finul din seara aceea - atent la ce se întâmpla în jur, l-a strigat pe crâșmar. Ce faci, stăpâne? Ne lași să ne uscăm ca iarba cosită? Omenește-ne cu o oală de vinișor din cel mai de soi. Când totul a fost pe placul mesenilor, Pâcu a prins a povesti: Apoi la mine în sat era o fimeie frumoasă foc! Bine făcută și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]