477 matches
-
Uite în ce rahat era cît pe ce să intru și eu, începe să se gîndească citind pe silabe cuvintele alcătuite din sute de beculețe multicolore, Ca-si-no, Las Ve-Gas, Rain-bow, Rou-lette, Ho-tel, Pea-cock, să fiu al naibii, încep să-l usture ochii, să amețească, simte că-și pierde echilibrul, o să ngheți aici dacă nu te hotărăști mai repejor s o iei din loc, se gîndește, dar nu se poate dezlipi încă de locșorul ăla care-i amintește de ceva care-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc. Ce stai așa Gheretă? N-ai mai văzut morți? Îl repezi Tâmplan. Ba da, să trăiți, bâigui el. Îl usturau ochii de când privea trupul firav al răposatului și tot nu Înțelegea cum atârna de lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu funia, Își zise ștergându-și ochii Înlăcrimați. Dar domnul Ster nu se prăbuși după tipic, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
álfabet așa de greu! Jaj chit plíns io in fața lui in '56. Atunci observat prima dată la mine chit seamănă scrisul lor cu șénile de tanc. Uită-te mai bine, mi-au spus barátok. Și eu uitat atâta che usturau ochii și nu mai védeam nimic de chită sare aveam la lontru. Și atunci spus cu ochii inchiși, ca se nu uit țineam strins sub pleoape desen, seamănă cu scriere egipteană, dar pare mai ocska. A fost mai bine, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la prea omeneasca lui operație. Nici zeii nu pot fi fără întrerupere zei. Din când în când, pentru câteva clipe, se umanizează. Și cât de plăcut e să ai un zeu alături de tine, fie și în fața unui pisoar. Nările te ustură din pricina dezinfectantului prea puternic, dar, ce să-i faci, bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aprecia meritele, acestea i-ar fi fost strivite sub călcâiul răzbunător al atacatorului fără nume. Dacă The Times era de partea huliganilor de la galerie, atunci nu exista loc pentru el În teatrul englez. „Un efort dureros și prost direcționat“ - vorbele usturau ca o palmă În obraz, dar era posibil ca ele să fie și epitaful carierei lui de dramaturg. Fusese Într-adevăr dureroasă și vizibil prost direcționată. Irosise cinci ani căutând inutil un Sfânt Potir iluzoriu, cinci ani În care neglijase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de tot, ca și cum întregul spațiu ar fi un lucru sângerând cheaguri și eu aș fi în interiorul său, sub picăturile reci, grele și lipicioase, care mă obosesc câteodată atât de mult încât cred că mi de lipesc ochii, fără să mă usture, dizolvându-se în carnal. Pe lângă senzația grea, de apăsare, apare farmecul unei realități vizuale proiectate în mintal și analogând cu densitatea, grosimea reale, carnale din jur. Lucrurile trebuie să aibă în ele un înțeles, sau oamenii să fie toți predispuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ani, cineva va intra din nou în grațiile textului perfect și că, prin puterile textului sacru, va guverna, o anumită vreme, lumea, înainte de a dispărea și el, ca persoană, și textul... Eram atât de neconsolat pe chestia asta, încît mă ustura în cot. Polizam destul de șucărit deci, că nu răzbeam să guvernez nici la masa mea, reperând între timp stârpitura cum se insinua languroasă către mine, dar nereperînd-o când, iute de labă, mi-a slobozit tinicheaua în halbă. Nu l-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fetișcană, pleoapa. - Când am revenit în țară și am observat că toți oamenii de pe-aici își spuneau "Pa", eram convinsă că se gândeau, cu nostalgie, la Paris!... - Lasă, dragă, Parisul nezgîndărit! Dumnealui să-i arătăm întîi și-ntîi testamentul! Ca usturate c-o nuielușă de alun, redeveniră serioase și fură recaptate în vraja principală: domnul Floyd. Sparseră formația. Se învîrtiră împrejur ca două găini bete. Părăsiră relicvariul (cum numi repede Pinky muzeul lui Robin). Reapărură în relicvariu. Șoșotiră. Și, în sfârșit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și Îmi vine să scuip. Scuip violent. Scuip pe unde apuc. Devin atent, țintesc și lovesc nimicitor: o vază goală, din sticlă roșie, de pe masă, un suport de șervețele. Am ochit de la ceva distanță și ceasul spânzurat de perete
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cheia mea de rezervă din noaptea când o găsisem ghemuită la ușă). Îmi pregăteam un ceai din plante medicinale pentru a-mi obloji piciorul (locul de unde fusese Împuținat se iritase din cauza noii proteze și apăruseră niște umflături purulente, care mă usturau peste măsură). Mă fâstâcisem de tot și aproape că era să mi pierd echilibrul, când m-am trezit dintr-o dată cu ea (aș fi vrut ca Melanie să nu mă găsească așa... dar acum era prea târziu). Rămăsesem suspendat În fața ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
țineau Încă. Auzeam În ceafă fornăitul cailor uriași și simțeam cum mă Învăluie iureșul lor năvalnic. Apa sclipea În bătaia razelor și o secundă am avut senzația că voi reuși, că mă voi arunca În solzii ei foșnitori. Gâtul mă ustura cumplit și respiram foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Văduvă. Literal, Înseamnă „ce rămâne În urmă“. Deci soția era considerată un fel de rămășiță a soțului? —Exact, Kate. Râde. Sigur, În căsnicia noastră, eu aș fi ceea ce ar rămâne În urma ta. Mi-o spune cu destulă dragoste ca să mă usture. Oare chiar Îl fac să se simtă așa? Așa de neînsemnat? De-a lungul kilometrilor care urmează, urzesc nenumărate planuri, strategii prin care să repar relația dintre noi doi. Să Îndrept lucrurile. Dar trei ore mai târziu, când trecem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bine că sînteți lîtagă mine... Tăcu. - Ti s-a urât cu fugitu, Gheorghe, zise Sandu Mînă-mică, de, ia să ai o casă și să stai cu ibovnica lângă tine, la căldurică, așa cum stau alții... Ceilalți Q priviră. Și-acum îl ustura sufletul pe șuț de Didina. - Dar bani de unde? întrebă posomorit Piele. Că ne-am apucat să furăm icoane în loc să ne vedem de păcatele noastre. Stăpânul și-a luat partea lui, ce-i pasă de amărâți, că stau cu comisarii-n
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încă sânge din buzele despicate. A plâns după aceea multă vreme, de rușine și de durere. Dincolo, Bozoncea privea lămpile albastre cu scârbă. Piele îi turna pahar după pahar. Se simțea bătrân, bătrân, și somnul nu-l mai cuprindea, îl usturau ochii și liniștea odăilor îl făcea să urle. Când s-a trezit gagica și i-a auzit țipetele, 1-a cuprins din nou furia. Scrâșnea numai din dinți și mușca paharul. Îi venea să se ducă peste ea și s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
smântână) pe care știam din Întâmplare că nu putea să-l sufere. Odaia era supraîncălzită. Din ghetele mele de schi se topea zăpada, ele dovedindu-se a nu fi rezistente la apă, după cum se presupunea. Ochii mei, care Încă mă usturau din cauza strălucirii zăpezii, se căzneau să descifreze un portret așa-zis „tipografic“ al lui Tolstoi. Precum coada șoarecelui de pe o anumită pagină din Alice În Țara Minunilor, portretul era alcătuit exclusiv din tipărituri. O Întreagă povestire a lui Tolstoi (Stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
rutină, nici nu s-a ostenit s-o cunoască așa cum ar fi meritat ea pe deplin, nici nu i-a arătat clar dovada afecțiunii lui, de care atunci nu-și dădea seama și care pe urmă a rămas nedezvăluită. Mă usturau ochii meditând lângă foc, În camera mea de la Cambridge, și În acest timp banalitatea convingătoare a tăciunilor, a singurătății și a unor dangăte de clopote Îndepărtate mă apăsa, schimonosindu-mi până și cutele feței, așa cum fața unui pilot este desfigurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
o chestie ca asta. Inginerul oftă. Apucă târnăcopul și izbi cu nădejde. Simți o durere surdă în lungul brațelor ca și cum un obstacol solid i-ar fi întors lovitura. Se lăsă în genunchi. Sudoarea i se prelingea pe lângă tâmple, ochii îl usturau. Dascălu se aplecă. ― Ce-i? ― Dă-mi lampa! Mda... Asta e! Am ajuns la canalul colector. * Lângă Scarlat, un ceas mic, îngropat într-un cub de email, arăta ora 9. Și-l consultă instinctiv pe al lui. O diferență de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
placebo s-a dus rapid, iar bolile au continuat să roadă pielea lui groasă. Austeritatea, în schimb, a fost administrată în doză de șoc, iar „elefantul” este total amețit, dar s-a ținut încă pe picioarele sale de elefant. Îl ustură și îl doare peste tot, dar, masiv și greoi, se învîrte nervos prin țarc. Și atunci, ce l-a scos în stradă ? Să renunțăm la această metaforă masivă și greoaie și să aruncăm o privire mai „umană”. Din punct de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le-am subliniat, fiindcă nu le-am înțeles în roman. Întâlnirea cu domnul Mirto, dar mai ales semi întâlnirea cu străinul și clipele petrecute să aleg cadouri m-au făcut să mai uit că aveam puroi la măsea, că mă ustură ochii și că, de dimineață, îmi refuzasem o vizită așteptată în fiecare seară, de două luni, a unui om care mă preocupă de un an încoace. Puțin rău... mult rău. Și totuși, și totuși, și totuși ce-a vrut? Am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
speculând cu iscusință micile lui patimi și slăbiciuni, fără de care bărbatul n-ar mai fi nicidecum bărbat. Dar omul poate vedea limpede lucrurile din jurul său doar abia după ce fumul care-l înconjoară se împrăștie și ochii încetează să-l mai usture. Așa stând lucrurile, pe atunci nu puteam să-mi dau seama defel că toate 34 Rareș Tiron sunt numai prefăcătorii feminine, căci femeia, prin natura făpturii ei, este plină de prefăcătorie și, fiind pe cât de vicleană, pe atât de firească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Replici forțate, schizofrenie chiar, parcă epuizate înainte de vreme, fără rost pe alocuri, mă făceau să-mi cer scuze și să inventez un motiv pentru a pleca. Ardeam de nerăbdare și să ies din mirosul acela infect de mucegai, care îmi ustura nările. Doream să plec undeva departe, cu primul tren, să nu mai știe nimeni nimic de mine. Și nu era pentru prima dată când îmi doream așa ceva...” 4. 15 noiembrie ’80. Mai mare rușinea! Iată un articol pe care nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ce sînt? se întreba îngrijorat. Se dojenea că s-a lăcomit la băutură tocmai cînd trebuia să controleze situația, să facă impresie. Mii de întrebări rămîneau fără răspuns. Toate pastilele pe care le lua nu aveau efect și gîtul îl ustura îngrozitor. Băutură cu gheață, asta îmi trebuia, bodogănește nemulțumit. Își aduce aminte cum cabanierul căra tot ce era nevoie, așeza pe o masă într-un hol discret și de acolo chiar șeful prelua totul și punea pe masă. Dan s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Randle. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le asimilezi dintr-odată, nu-i așa? Poate că ar trebui să te duci acasă acum, să încerci să te odihnești. Ne vedem din nou mâine seară? — Da. Sigur. Cuvintele astea mă usturau; mă usturau și ochii. Am dat să mă ridic din scaunul de răchită, sprijinindu-mă de brațele sale. — O, înainte să pleci... Încă un lucru. M-am oprit. — Bine, am zis pentru a mia oară. — În trecut, ai scris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]