4,529 matches
-
sau solstiții), într-un anumit moment al zilei. Plantele ajungeau la maturitate la solstițiul de vară (21 iunie) și la Sfântul Petru (29 iunie), alte plante se culegeau la 20 iulie, de Sfântul Ilie. În iunie erau culese cicoarea, cimbrișorul , usturoiul de leacă (aiul), osul viu, drobița, spânățul, izma, sulfina, iarba Sfântului Ioan, sânzienele galbene, mușețelul și pojarnița. În iulie se culegea busuiocul, lângă alte plante pentru farmece și vrăji. După ce busuiocul era sfințit, era arsă în foc, iar cenușa rezultată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai mari, buni de muncă. Lipsa obișnuinței de a cultiva în grădina casei plantele folositoare: rădăcinoasele, păstăioasele, varza, ridichile, castraveții, roșiile, ardeii, lipsea familia de un aport substanțial în vitamine. Consumul exagerat și exclusiv de mămăligă cu ceapă, castraveți murați, usturoi, oțet, cu aport calorică scăzut, favoriza bolile de nutriție și boala periculoasă numită pelagră, provocată de consumul de porumb stricat, aprins. Am arătat un caz [vezi: supra] de pelagră în satul Slobozia, după anii 1950 și vă puteți imagina ce-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nimică de-a face cu religia creștină: Dansul păgân al „paparudelor”era menit să aducă ploaia; apoi preotul a făcut slujb de dezlegarea cerului pentru ploaie. De sărbătoarea Sfântului Andrei, protectorul animalelor și oamenilor, se ung ușile și ferestrele cu usturoi pentru îndepărtarea duhurilor rele, a lupilor, a bolilor etc. Spolocaniile presupun spălarea vaselor în care s-au pregătit și mâncat alimente de frupt; se urcau în pod și pentru perioada postului se foloseau alte vase; Dochia (Baba) era cu cojoacele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toți sunt săraci. „Mă veți plăti mai târziu“, spunea mereu cu un zâmbet sincer. „Nu sunt chiar în mizerie“, adăuga bombănind. Totuși, mizeria l-a ucis, în ’27. „Mort de foame!“ a decretat Desharet, tâmpitul lui de coleg, puțind a usturoi, cu fața lui roșie, venit de la V. într-un automobil cromat, cu piese de alamă și scaune din piele lucioasă, pentru a examina trupul fragil al doctorului, care fusese găsit întins pe jos în bucătărie, în bucătăria lui în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tu că toți comuniștii ăia au ars cărți?, așa, ca în Fahrenheit 451, al lui Truffaut, o națiune care a dat Călușarii, dansul ăsta oltenesc protejat acuma de UNESCO, minunea cu Mutul și Vătaful, cu mișcarea, coregrafia, costumele, muzica, cu usturoiul și pelinul, cu jocul lor solar, ei bine, națiunea asta n-a reușit să tămăduiască Răul, au venit comuniștii și au stricat sufletul unui popor, psihologia oamenilor, care popor mai dedublează așa?, care mai minte așa de ușor?, națiunea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
În plină discuție, destul de aprinsă, Beligan spune mormăit, așa cum îi era stilul: ― Să luăm de pizdă, hm, calul dumitale. Marcel cască ochii, trage aer, se sufocă, cască ochii și mai tare, Beligan se uită la el candid, n-a mâncat usturoi, Marcel simte că pământul e foarte mic, vine un val de râs tocmai din călcâie, ajunge în gât, în dinți, fălcile i se umflă, nu are scăpare, se aruncă sub birou și, după ce se sfarmă de râs, strigă către Beligan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mai fac pe prostul, am venit mai devreme, asta e, intru. În holul sălii respective erau câteva mese, în jurul cărora trebăluiau niște băieți și fete, tăiau felii de pâine și le adunau în fața unuia care le ungea cu mujdei de usturoi. Trăsnea a usturoi de te dădea jos, dar nimeni nu părea să se sinchisească. Mă opresc, dau să zic bună ziua și omul care ungea feliile se întoarce o clipită către mine și-mi spune, aproape fără să mă privească: ― Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
prostul, am venit mai devreme, asta e, intru. În holul sălii respective erau câteva mese, în jurul cărora trebăluiau niște băieți și fete, tăiau felii de pâine și le adunau în fața unuia care le ungea cu mujdei de usturoi. Trăsnea a usturoi de te dădea jos, dar nimeni nu părea să se sinchisească. Mă opresc, dau să zic bună ziua și omul care ungea feliile se întoarce o clipită către mine și-mi spune, aproape fără să mă privească: ― Salut, Mihai! Ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și m-a întrebat ce fel de teatru e Masca, ce joc, ce program estetic am, chestii din astea. Apoi mi-a dat o bucată de pâine cu mujdei și mi-a luat cu totul piuitul. ― Le dăm pâine cu usturoi și teatru la americanii ăștia, îmi spune și îmi aduc aminte că e neamț, de fapt; cât despre americani, se poate să nu aibă, de când cu Vietnamul,o părere prea confortabilă. ― Mă lași să filmez? întreb eu mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
poartă deja în inimă otrava individualismului pe care e gata s‑o împroaște. O dată Anni a făcut efectiv pe ea la atingerea unei asemenea mâini îmbrăcate într‑o mănușă cu un singur deget, în timp ce deasupra ei plutea un damf de usturoi împuțit, iar persoana îi vorbea ca și cum ar fi fost un copil obișnuit, ceea ce ea nu mai era încă de pe atunci. Nici obișnuită, nici copil. Urina i se prelingea fierbinte pe picioare în jos (forța care trage în jos), se îmbibase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
casei, în partea centrală era o logie din cherestea peste care se afla un balcon, iar pe latura vestică un pinion din lemn acoperit cu mușchi atârna deasupra a două ferestre rotunde. Sper că ți-ai luat o căpățână de usturoi la tine, i-am spus lui Hildegard în timp ce parcam mașina. Îmi dădeam seama că nu-i prea păsa de aspectul locului, dar rămase într-o tăcere încăpățânată, convinsă încă de faptul că totul era adevărat. Am mers până la poarta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trecător întâmplător. Această așa-zisă școală semăna cu reședința lui Dracula, Frankenstein, Orlac și o pădure întreagă de vârcolaci - era genul de ocazie care ar fi putut să mă facă să-mi reîncarc pistolul cu căței de 9 mm de usturoi. Aproape sigur erau destul de mulți monștri adevărați în castelul Wewelsburg și fără să trebuiască să-mi fac griji pentru cei fantastici. Și nu m-am îndoit că Himmler ar fi putut să-i dea lui Doctor X destul de multe ponturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Bată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin. * Colo, cu doniți în spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre fete mari, Simigii și gogoșari, Guri cască când Nastratin La jar alb topește in, Vinde-n leasă de copoi Căței iuți de usturoi, Joacă și-n cazane sună, Când cadâna curge-n Lună. Deschideți-vă, porți mari! Marfă-aduc, pe doi măgari, Ca să vând acelor case Pulberi, de pe lună rase, Și-alte poleieli frumoase; Pietre ca apa de grele, Ce fireturi, ce inele, Opinci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cât despre,,două muzici -două''ale stomagului, nu le dădeam atenție.Iată-ne din nou pe puntea de unde plecasem ,,Sfântu Gheorghe''. Cam lavreo douăzeci de metri era întinsă o masă pe care se aflau bucăți de peșterumenit și presărat cu usturoi, iar pentru fiecare oaspete o cană cu vinlocal.Cât despre țânțari...toți cei care se aprovizionaseră cu sticle pline de lichidcontra acestor vietăți sburdalnice și neomenoase au rămas păgubași!!Primăvara, în mai și începutul lui iunie, țânțari nu s-au
DELTA DUNĂRII de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364295_a_365624]
-
mâini, imediat sunt gata turtele. Cât ai zice pește, Darius pregăti trei turte, le așeză frumos pe o farfurie și îl strigă pe fratele său. Cu foamea cât o gaură neagră, Radu se năpusti asupra lor. - Poftă bună, Radu! - Mersi! Usturoi nu avem, nu? - Nu, nu mai avem ... - Tu nu mănânci? - Am mâncat înainte să vii. - Mereu mănânci de vreo câteva săptămâni înainte să vin eu ... ție îți faci mai multe turte? îți faci o mămăligă mai mare? - Hai, Radu, știi
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
orașe ce făceau parte din conjurație: București, Buzău, Craiova, să-l fi urmat. Pentru moment puciul republicanilor va reuși. Ploieștenii sunt în culmea entuziasmului. Clasa proletariatului revoluționar se află în culmea fericirii. Evenimentul este sărbătorit cu friptură și cârnați cu usturoi, amintind de lumpenproletariatul Parisului anilor 1849, condus de Napoleon al III-lea, șeful societății lui 10 Decembrie. Suntem îndreptățiți să credem că junele iacobin Caragiale, știa nu numai de existența conspiratorilor ploieșteni, din rândul cărora, la numai cei șaptesprezece ani
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
până la adânci bătâneți, el neputând părăsi ceata ca ceilalți. În seara când se depune jurământul, călușarii ridică și “steagul” călușului, constituit dintr-o prăjină înaltă de 3-4 metri, în vârful căreia se leagă spice de grâu, frunze de nuc, pelin, usturoi, (plante magice) care conțin uleiuri volatile plăcut mirositoare sau calmante cu reale calitați antimicrobiene și un prosop. Vătaful cunoștea o adevărată medicină populară pe care o folosea mai apoi în descântece. Stegarul - cel care poartă steagul - nu dansează! El stă
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
cu pieptul in sulițe, I se comunicau dorințele oamenilor, iar el nu mai rostea nici un cuvânt, rămânând “mut” (ca să păstreze secretul ). Mutul poartă o traistă în care se găsesc plante cu efect magic și terapeutic, ca și la steag (pelin, usturoi, frunze de nuc). Călușul se joacă în curțile gospodarilor mai cu stare, sau la cei care au un bolnav. La Crăciunei (J Olt) bolnavul este dus la hotare, pe locul unde s-a depus jurământul. La Dăbuleni (J Dolj) Tătărăști
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
soțul și copiii săi și despre fratele Emanuelei, Nelu, precum și despre soția acestuia. După felul întâi, Emanuela a rugat-o pe mama să rămână la masă pentru că se va ocupa ea de felul doi - un ostropel de pui stropit cu usturoi. Revenită la masă, mama a intervenit și a întrebat-o pe Emanuela despre fetița pe care a botezat-o: - Draga mamei, spune-ne și nouă despre fetiță! N-ai zis nimic până acuma... Cum s-a întâmplat, cine este puiul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
gata să se materializeze. Apelând când la consemnările cuprinse într-un jurnal al trăirilor pline de ... VII. GHEORGHE ANDREI NEAGU - LICHEAUA, de Gheorghe Neagu, publicat în Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016. Uite-l! Se plimbă țanțoș de parcă nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase! Tocmai te-a turnat. Tocmai te-a mai umplut de ceva urât mirositor în fața unor ipochimeni care-ți cam iau sâmbetele. E vesel. N-are scru, scru scrupule. Dar se laudă
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
Crede că un carton de filolog îi dă acest drept. Nici nu-și poate imagina cum ar ieși din mâinile lui un sonet, că din creier nici vorbă să iasă! Citește mai mult Uite-l! Se plimbă țanțoș de parcă nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase! Tocmai te-a turnat. Tocmai te-a mai umplut de ceva urât mirositor în fața unor ipochimeni care-ți cam iau sâmbetele. E vesel. N-are scru, scru scrupule. Dar se laudă
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
de-ale gurii, dar, odată terminate proviziile, masa se simplifica. În timp ce bunica și mătușa erau plecate la câmp ziua întreaga, mâncarea noastră era o bucată de mămăligă rece într-o mână, sarea în cealaltă. Cu acestea alergăm în leasa de usturoi, de unde culegeam foi fragede, pe care le întingeam în sare. Ne plăceau mult și boabele de bob crude, tulpinile fragede de mărar, agudele roșii dulci- acrișoare dar și cele albe grase, dulci că mierea, cireșele amare, mici, negre care ne
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
mai mici, asigurându-mi astfel prânzul de burlac. Eram foarte atent la curățarea peștelui și pregătirea lui pentru prăjit, având grijă să-l dau la sare, ca să nu se crape în timpul prăjitului. Apoi m-am ocupat să fac mujdeiul de usturoi și mămăliguța la ceaun. Între timp, am dat o fugă la Alimentara de vizavi de blocul meu și mi-am cumpărat un coniac albanez, slăbiciunea mea în acea vreme, care mi-a completat deliciul prânzului meu cu pește. [i]Garizi
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
numele, un arhanghel cu pană de pasăre liră muiată în sânge de balaur cu șapte capete (M - Mihai), arogant, mândru, cu gura mare larg deschisă pentru a spune (B-batog) și neatins de putreziciune ca o pecie afumată (B-bujeniță) împănată cu usturoi și mirodenii alese (tocmai ca să alunge duhurile necurate) primită de ceata junilor în noaptea sfântă de Crăciun de la gazdele colindate. El este veșnicul călător spre munții înghețați din inimile semenilor, magul de odinioară călărind un inorog de farmec, înconjurând Copoul
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
vreun salcăm mai umbros sub care s-o vâre. În fundul curții se vedea un fel de gard mic, din nuiele care despărțea casa și bătătura de o grădină la fel de mică în care Vasile Boțoghină avea câteva straturi de ceapă și usturoi. În grădină și curte, omul făcuse un grajd pentru cai.” O altă înfățișare exprimă casa lui Isosică, femeia lui fiind ,,prima gospodină din sat care făcu rost pe-acolo, pe la raion, de o butelie de aragaz și se lipsi astfel
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]