4,445 matches
-
din alt eseu, că nimeni nu știe dacă Eliade a fost un om religios. Cît privește densele eseuri (sau studii) despre Cioran, ele sînt, negreșit, eficiente și bogate în înțelesuri. E cu totul discutabil că, în opera sa, "istorie" și "utopie" nu sînt defel concepte politice, ci numai figuri semantice ale unei drame personale. Firește că personale, dar nu se poate ignora faptul că, dintre toți congenerii, Cioran a scris cel mai mult timp (opt ani, 1937-1941) în spiritul ideologiei legionare
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
pasivă, decăzută. Un fenomen cu atît mai semnificativ cu cît exprima putința unei credințe autentice, a unei fidelități patetice în fața vacuității morale, a disponibilității truculente a libertinilor postideologici. Cu atît mai important cu cît opunea unui contingent corupt tabloul unei utopii absolute, mîntuitoare. Două au fost mijloacele prin care libertinii democraturii au acționat împotriva Pieței Universității, pe care o dușmăneau pentru că erau incapabili a-i atinge intensitatea purgatoare: represiunea cu mîna armată, ce a avut loc, prin decizia lui Ion Iliescu
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
Pieței? "Apocalipsa" ne temem că nu e decît o emanație a libertinilor politici, înspăimîntați, ei, că nu vor mai putea pescui în apa tulbure a insatisfacției generalizate, a frustrării obștești. "Popularizarea, mai pretinde dl. Theodorescu, a ucis acele candori, acele utopii sau acele comedii care se spuneau și se proclamau în Piață. Dacă votul a fost anormal de masiv pentru FSN, aceasta s-a datorat cererii exprese a celor din Piața Universității, cereri adresate mie în tratativele comune, de a fi
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
neliniște și chiar o înstrăinare de sine. Alunecînd, prin vis și amintire, în vîrsta copilăriei sau a primei tinereți, femeia se rătăcește de sine, de cea care locuiește prezentul. Fără să vrea, eroina caută această alienare de sine aflată dincolo de utopia unei regăsiri absolute: pictorul de care se simte cel mai apropiată este Rembrandt, și cînd un alt personaj îi cere să justifice opțiunea, răspunsul ei se transformă într-o mini-filozofie impresionantă a timpului ca topos al vremelniciei, dar și al
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
Renașterii își dovedesc importanța, prin doctrina spațială a alchimiei care a alimentat multe expediții geografice, în mirajul de neocolit al societăților perfecte social, politic sau/și științific, detectabil în spații diferite, de la experimentele comuniste la comunitățile academice (Radu Drăgan - L'utopie hermetique de l'île merveilleuse dans les textes alchimiques de la fin de la Renaissance). Literatura se oferă discuțiilor despre imaginile izolării și traiectele inițiatice în două texte ale lui Thomas Mann: Muntele vrăjit și nuvela Tristan (Ștefan Borbely - Sanatoriul ca spațiu
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
Ștefan Borbely - Sanatoriul ca spațiu insular în opera lui Thomas Mann). Dar și textele "clasice" ale insularității: Robinson Crusoe și Aventurile lui Guliver în contextul mai larg al imaginii insularității la britanici (Mihaela Irimia - Insula distopică sau ascensiunea eutopiei către utopie poate fi oprită) și Utopia lui Thomas Morus ca relatare despre cetatea ideală sau țara nebunilor (Mădălina Nicolaescu - Utopie sau narragonie? O reprezentare cartografică a insulei lui Thomas Morus). "Insula România" se întrevede din ideile sociologului Ștefan Zeletin care ajunge
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
insular în opera lui Thomas Mann). Dar și textele "clasice" ale insularității: Robinson Crusoe și Aventurile lui Guliver în contextul mai larg al imaginii insularității la britanici (Mihaela Irimia - Insula distopică sau ascensiunea eutopiei către utopie poate fi oprită) și Utopia lui Thomas Morus ca relatare despre cetatea ideală sau țara nebunilor (Mădălina Nicolaescu - Utopie sau narragonie? O reprezentare cartografică a insulei lui Thomas Morus). "Insula România" se întrevede din ideile sociologului Ștefan Zeletin care ajunge să propună izolarea economică a
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
și Aventurile lui Guliver în contextul mai larg al imaginii insularității la britanici (Mihaela Irimia - Insula distopică sau ascensiunea eutopiei către utopie poate fi oprită) și Utopia lui Thomas Morus ca relatare despre cetatea ideală sau țara nebunilor (Mădălina Nicolaescu - Utopie sau narragonie? O reprezentare cartografică a insulei lui Thomas Morus). "Insula România" se întrevede din ideile sociologului Ștefan Zeletin care ajunge să propună izolarea economică a României ca soluție în fața capitalismului (Cristian Preda - Insula România), din situația evreilor din Moldova
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
sociologice de la București. Titlul provine din modalitatea de lucru a autorului. Acesta, în anii optzeci, a realizat interviuri, firește orale, dar înregistrate magnetic, cu toți corifeii Școlii sociologice (una, reprezentînd un foarte lung interviu cu Henri H. Stahl, Monografia ca utopie, a fost publicată anul trecut și am comentat-o în revista noastră). Din toate aceste interviuri, organizate tematic, a rezultat această carte care, cum spuneam, își propune să reconstituie ceea ce a însemnat Școala sociologică a lui Gusti pentru sociologia românească
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
un bărbat fără vîrstă, nu prea înalt, obraz pătrat, ochi dulci de femeie. Dosare peste dosare, arhive, corespondențe ale unor celebrități apuse, fotografii de familie, colecții de reviste vechi, aparatură electronică la zi, un vis pe minut, proiecte-explozii în lanț. Utopii? El e omul cîrtiță. Săpătorul care amușină prin galeriile unui cimitir cu orgoliul nemăsurat al celui care știe că poate să învie morții. Nicolae Țone, alias Nicolae Magnificul, împătimitul avangardei, vînătorul de cărți fără zgardă, de cărți care trag cu
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
apres N.J. Danilevski susține același lucru; citez în traducere: Vom remarca de la început că lucrarea lui M. Danilevski nu poate fi considerată ca fiind expresia unei teorii individuale a unui om, himerele unui gînditor mai mult sau mai puțin fantezist, utopii destinate să rămînă în domeniul irealizabilului. Nu. Situația ocupată de autor, patronajul de care au profitat lucrările sale, cultul, pentru a ne exprima astfel, de care se bucură astăzi cartea sa, îi acordă un loc mult mai important". Eminescu știe
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
care îl vedea pe Hamlet ca pe "un biet tînăr cu o carte în mînă". "După el", spune Ileana Mălăncioiu, "prințul danez ținea în mînă cartea vremii sale. După mine, cartea pe care o ținea Hamlet în mînă era cartea utopiei vremii sale". Acum, îmi este mult mai aproape această definiție. Și se poate reformula: a fi sau a nu fi criminal, a fi sau a nu fi vinovat, a fi sau a nu fi tragic... Cartea are și o capcană
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
făcut în Noaptea Sfîntului Bartolomeu?, care se poate citi în cheie dizidentă, dar rămîne pentru totdeauna o reușită în registru literar dincolo de lectura efemer-contextuală a momentului, ni-l revelează, de pildă, pe Nicolae Prelipceanu drept un poet dizident. Autori de "utopii negative", precum Bujor Nedelcovici sau eu însumi, în Fisura, s-ar alătura acestui gen de dizidență aluzivă, căreia i-ar aparține, între alții, și Ștefan Agopian, Augustin Buzura ori Mircea Cărtărescu. Cred, însă, că trebuie să respectăm ceea ce e de
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
sovietic apropriindu-le de Vestul inaccesibil de dincolo de zidul Berlinului. Noi suntem evreii Europei", spune Milan Kundera în ceea ce pare a fi textul fundamental al central-europenității - Tragedia Europei Centrale (în românește în Adriana Babeți, Cornel Ungureanu (coord.), Europa Centrală, Nevroze, dileme, utopii, Polirom 1998). M. Heim cunoaște bine acest eseu, la fel cum cunoaște toate scrierile lui Milan Kundera, pe care le-a tradus în engleză, ca și pe cele ale lui Konrad Gyorgy, Hrabal și mulți alți scriitori cehi, polonezi, unguri
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
vidat, ergo al demonizării care instaurează amoralitatea aptă a îndreptăți orice act scelerat și, în cele din urmă, se egalează cu destrămarea fiziologică, cu mahmureala și vomismentul, ca urmare a unei înjositoare beții provocate de deruta ontologică: "Clarviziune și delir; utopie și coșmar al deznădejdii;/ Revelație și retragere a harului; predicatele noului ecleziast;/ Dezacorduri ale unui suflet în necontenită surpare; maledicta și eclipsele sacrului; invocații ambigue;/ Speranța ce purcede în abis; gravitații ale tărîmurilor morții;/ O nouă stirpe de demoni; ceața
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
ale tărîmurilor morții;/ O nouă stirpe de demoni; ceața proclamînd îndreptățirea oricărui act; sau/ Ceea ce vomită mahmureala unui timp turmentat la răspîntii" (ibidem). Acest "timp turmentat" nu e decît eternitatea care i-a hrănit pe "fiii neprihanei", lovită de-o utopie vicioasă, antiparadisiacă, ce se distruge pe sine, cuprinsă de "purpura incendiului ce va mistui lumile", ce le mistuie deja... De reținut, pe filiera unui asemenea acut discredit al originarului, cîteva trepte ale consemnării metaforice a revelării Răului (o epifanie inversată
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
încît le-au importat fără ezitare, atrăgîndu-și ironia lui Maiorescu. Dintre ei, moldovenii erau moderați, și "cuminți" în euforia lor bine temperată. Muntenii, în schimb, erau patetici, nervoși și ranchiunoși. Ardelenii visau la ordinea romană în care își proiectau nostalgic utopiile statale. Au fost numiți pe bună dreptate oamenii începutului de drum. Totul li se părea că trebuie luat de la capăt. Și au luat totul de la capăt la o vîrstă la care alții își mai toceau coatele pe băncile școlii. Născuți
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
fost extrase. Ajutat, așadar, chiar de către ostilitatea factorilor de putere, Victor Florean a făcut primul pas hotărît către concretizarea celui mai îndrăzneț și mai spectaculos proiect cultural, proiect care pentru multă lume părea, acum cîțiva ani, o romantică și ingenuă utopie: un Muzeu de artă contemporană. Dar cum Victor Florean nu este singur în această fantasmă pe cale de a prinde contur, vom privi în numărul viitor cu mai multă insistență către artistul platic și managerul cultural Mircea Bochiș, fără priceperea și
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
societate fatalmente întârziată, precum era cea românească. Instituțiile moderne adoptate în devălmășie, fără grijă și fără pricepere pentru adaptare, nu aveau cum să prindă lesne rădăcini la noi. Proiectul occidental trebuia românizat și umanizat, altfel riscând să genereze fie o utopie, fie un hibrid nefericit. Xenopol prefațase această viziune în articolul "Reforma așezămintelor noastre", iar Principele Carol își punea legitim întrebări cu privire la consistența regimului nostru constituțional, în cunoscuta scrisoare din 1871, publicată în Augsburger Allgemeine Zeitung. Dimensiunile morală și juridică ale
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
și C. Rădulescu-Motru peste ani, Eminescu nu a respins direcția în care se orienta societatea românească, ci excesele gestuale și pripeala, fatal superficială, căutând mereu să identifice necesarul pandant, și anume punerea în valoare a vocațiilor autentice. Așadar, nu o utopie, cum se crede adesea, a opus Eminescu acestei orientări, ci soluții temporizatoare, selectate din zona gândirii conservatoare, menite să ne protejeze de capcana proiectelor imposibile. ~n societatea românească liberalismul a traversat câteva etape de adaptare complexe și contradictorii, ce i-
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
acord cu filosofia evoluționsită. Delimitântu-se de demagogia liberală, pe care o făcea vinovată de erodarea spiritului public, P.P. Carp credea că Partidul Conservator "nu poate și nu trebuie să se rezeme pe mase", întrucât "cârmuirea maselor prin mase este o utopie care veșnic duce la o dureroasă dezamăgire"16). Aroganță aristocratică și infatuare, ignorând că în epocă liberalismul și socialismul produceau și la noi efecte în planul mentalităților, prefațând viitoarea "eră a mulțimilor"? Evident, elitismul conservatorilor nu este un secret, dar
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Luminița Marcu În condiții normale, cartea lui Caius Dobrescu Inamicul impersonal ar stîrni discuții adevărate, polemici, răspunsuri, atitudini. Poate chiar gesturi. "Dar noi sîntem relativ departe de o asemenea stare dinamică și productivă, fiincă utopia culturii ca Arcadie, în care spiritele frumoase se alătură pentru a cînta imnuri de slavă servește la o anchilozare incredibilă a instituțiilor culturale." Că așa stau lucrurile e evident, cele cîteva insule de libertate, cîteva reviste și o mînă de
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
însă, dorința trebuie să se mențină trează, să se alimenteze cu emoția izvorâtă din spaima care nu o părăsește niciodată. Dacă aș pierde această încordare, aș pieri ca poet. The Photographer in Winter are un motto din Orwell. Budapesta e utopia dar și distopia ta. Amintirea nu mai puțin. Faci un recurs inteligent la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, ' Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur.' Toată poezia ta picură prin acest
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
structuri redacționale, la alte pretenții, la alte tipuri de publicații, la alte categorii de subiecte, la alte genuri publicistice. Privit din afară, ar putea fi și un avantaj: multi-specializarea. Vă asigur că nu e nici o fericire. În plus, e o utopie: un ziarist foarte bun este un ziarist foarte specializat. 2. Pentru redacții, este catastrofal să nu ai o echipă constantă, omogenă, cu legături sudate în timp. Un om nou nu înseamnă doar efortul lui de adaptare, ci și al colectivului
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
problemă de noroc, tupeu și relații personale, într-un stat în care majoritatea instituțiilor și firmelor sînt adevărate ,,cutii negre". Regula jurnalistică de a verifica din trei surse o informație rămîne, la 12 ani după intrarea în democrație, o dulce utopie. În realitatea mioritică este o performanță dacă găsești măcar o sursă. E foarte frumos să te uiți la un film despre Watergate și să zici: ,,Uite ce ziariști au ăștia!" Firește că, pentru orice anchetă, prima sursă poate fi și
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]