447 matches
-
haosul; și scenografia minuțioasă, și improvizația bufă. Un text din Sfârșitul drumului, începutul călătoriei oferă o definiție a poeziei care îi sugerează în egală măsură complexitatea și ambiguitatea specifice acestui leac hipnotic ce poate deveni, doar uneori, inginerie textuală: "...îmi vâjâie niște chestii prin creier, nu le-aș zice nici idei, nici imagini, nici scenarii, nici apoftegme, nici concepte, și nici în vreun alt fel nu le-aș zice, pentru că, așa hipnotizat și dezlânat cum mi-e gândul, ca un fel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA MODERNĂ Limbă și comunicare- Figuri de stil și elemente de expresivitate Testul nr. 68 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Crivățul din meazănoapte vâjâie prin vijelie, Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie. Valuri albe trec în zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate Se ridică de prin codri, de pe
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
cal și călător! (Vasile Alecsandri, Viscolul) 1. Notează ideea principală a fragmentului. 2.Precizează două teme/ motive literare existente. 3.Selectează două imagini auditive prezente. 4.Scrie patru cuvinte din câmpul semantic al zgomotului. 5.Indică procedeul artistic din structura: vâjâie prin vijelie. 6.Transcrie patru termeni formați de la interjecții onomatopeice. 7.Evidențiază, prin două enunțuri, sensul denotativ și conotativ al cuvântului pustiu. 8. Explică folosirea verbelor la modul indicativ, timpul prezent. 9. Comentează rolul expresiv al interjecției din final. Barem
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
constând în utilizarea cuvintelor care sugerează sunete, zgomote din natură prin chiar corpul lor sonor (interjecții sau derivate ale unor interjecții, verbe la gerunziu): Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grin deni, / Orizontuntunecândul, vin săgeți de pretutindeni, / Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... (M. Eminescu); Iar pupăza zbârrr... peo dugheană! (I. Creangă). 2.9.2. Figuri de construcție/de nivel sintactic (metataxe) Repetiția este o figură de stil de nivel sintactic ce constă în reiterarea unui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
facerea și desfacerea lumii, vântul devine hierofanie: "Vântul e duhul lui Dumnezeu. Vântul e gândul lui Dumnezeu. Vântul e Sfântul Ion"168; "Vântul e sfânt, e tare bun. Pe dânsul e pacat să-l blastămi; ba încă când auzi că vâjâie și e furtună, să te rogi la Dumnezeu să-l ierte, căci el tare se rupe prin garduri și crengi, dar trebuie sa-și facă slujba lui."169 Tradiția populară românească a stabilit o tipologie a vântului, în funcție de viețuirea cosmică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Vlahuță o versiune romantică despre venirea lui pe lume: „Parcă văd... seara. Frig. Ninge; viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția de ani... O femeie săracă într o odaie fără foc se chinuiește, nemâncată, pe o saltea de paie... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave... Și toată noaptea o duce așa... De abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc... Ei bine, copilul ăla sunt eu!...“ (Cioculescu Șerban, Viața lui I.L. Caragiale, Editura Institutului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
picioare. El alerga prin nisip, iar eu am Început să alerg după el, cu părul lung și umed răsfirându-mi-se pe față. Am simțit inevitabila forță polară magnetică din noi și sângele ca o maree bătând puternic, puternic, puternic, vâjâindu-mi În urechi, apoi Încetinindu-se ritmic. Atunci el s-a oprit, iar eu În spatele lui, cu mâinile În jurul coastelor lui puternice, Îl mângâiam cu degetele. Să stau Întinsă alături de el, să stau Întinsă lângă el, să ard uitând de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
gala finală. * numeral cu valoare substantivală în cazul genitiv: Au fost elevi coordonați de doi profesori și ai amândurora au câștigat premii. * verb la modul infinitiv: Este de prisos a mai schimba acum ceva. * verb la modul gerunziu: Se aude vâjâind. * verb la modul supin: E simplu de găsit soluția. * interjecție: Se aude vâj-vâj subiect inclus: Mergem în excursie. subiect subînțeles: Avea condeiul bun, scria bine. subiect nedeterminat: Ninge. Propoziție subordonată introdusă prin: * conjuncție: Trebuie/ să rezolvăm acum problema.; * pronume relativ
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
te vede În orice meteor. Pe orice spăimîntează, ș-amerință viața, În orice loc de groază, acolo te zăresc; Ca tunetul ți-e glasul, ca fulgerul ți-e fața! Fulger În mine trece cînd ochii-mi te-ntîlnesc! Viforul bubuie, zboară, Crivățul vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape toate elementele lirismului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
păcatul. Marea-exploziune arrestă-eternitatea; Saltă firmamentul și sorii se spăimîntă, Cugetul de crimă pe unde se-ntinde Tot desfigurează, ca trăsnet Încinde; Foc negru și roșu lumina se preface, Plumb e ușurința și cerul se desface; Cad rebelii-n spațiu și vîjÎie căzînd, Haos, abis mare-i așteaptă căscînd. Pică și se schimbă pe cît trec din cer: Capete de angeli, de demoni picioare, Aripă cerească una se mai vede, Alta infernală la vale-nnegrește, Monstru la alți capul În abis precede
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
inocența, bunăvoința, spontaneitatea se bizuie la Bolintineanu pe instinctul său liric. Disprețuiește regulile În artă („A strînge arta-n reguli credea că-i o sclavie” - Conrad) și, cum spune un bard din poemele lui, el cîntă: „Cum fîșÎie plopul, cum vîjÎie valul, Cum vuvue un vînt”* adică după ureche, atent la sunetele materiei, În ignorarea deplină a științei de a versifica. Bolintineanu nu-i, cu toate acestea, nepăsător față de legile armoniei În poezie. Citind pe Grigore Alexandrescu, este nemulțumit de incorectitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Înnobileze o propoziție. Un pasaj din Codrul Cosminului arată că Bolintineanu este În epocă neîntrecut În descripția naturii În stare de convulsie: „Soarele dispare... ceru-ngălbeni! Munții-nalți, vechi, se-nvîrtesc, se-nclină. Umbra se mărește... Aerul tăiat, Strîns, s-aruncă-n valuri, vîjÎie turbat. Muntele tresare! trăsnete, mugiri, Șuiere bizare, vaiete, răcniri Să rădic În aer, cresc, se variază Și, din munte-n munte, trec, se repetează...” Repetițiile, simetriile, acumulările indică o figură retorică (ce va fi dominantă În Basme). Ea se bazează
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sever și grandios stă și la baza poemelor ocazionale din Ostașii noștri. Modelul era mai vechi (Sentinela romană, Deșteptarea României), În spiritul și cu mijloacele lirice ale timpului. Versul lui Alecsandri este mai disciplinat, ritmurile mai iuți, eufoniile mai dese („vîjÎie, vine, lovește”, „vuiet surd, grozave șoapte...”), repetițiile, interogațiile sunt abil strecurate În text: „Iată oardele avane, Iată limbile dușmane .................................... Vin și hunii, vin și goții, Vin potop, potop cu toții... Eu să per, eu?...niciodată!... ......................................... Cine ești? De unde ești? Pe la noi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
predispoziție "muzicală" inconștientă, înțeleasă "ca o cheie a totalității creației"33, pentru că Lovinescu își contrazice aici "teoria", de vreme ce pierderea conștiinței propriei personalități e precedată de o perturbare atât a vederii ("ochii mi se împăienjenise"), cât și a auzului ("urechile îmi vâjâiau"). Mai mult, inspirația "muzicală" e pusă exclusiv pe seama visului și a "amintirilor" din care autorul vrea să evadeze pentru a putea scrie efectiv ("privind", și nu "ascultând") "romanul" lui Bizu. 1.3. Omul fără însușiri Identificându-se cu propriul personaj
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
greu la vale, Că mă duc de-a berbeleacul! (Otilia Cazimir — Greu la deal și greu la vale) Lângă apă Jijiei Ne-am jucat mereu toți trei Jana, Jucu și cu mine Ne-am jucat atât de bine! Jijia tot vâjâia J! J! J! J! (Malina Cajal Jijia) La, la, la, la, la, Cântă fetele așa. La, la, la, la, la, Si flăcăii tot așa, La, la, la. Mama, mama, mare Mereu, mereu are, Mere, pere bune, Mure și alune. Nenea
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
ritos, nici mai mult nici mai puțin, că-i aparțin. Iasno? 9 aprilie Peisaj. Duminică: porțiunea din bulevard interzisă vehiculelor. Perechi tinere, superbe, de mînă. Un tuciuriu mic, pe trotuar, turcește, cu trei sute de lei în mîna-ntinsă. Băieți și fete vîjîind pe negre patine hiperelegante. Pictori și sculptori de duminică, etalîndu-și produsele lîngă bordură. Famelii din Ciurchi, din Copou, din Frumoasa. Cîini. Ce mai, Ulița Mare! Totul subt bronzul pururi înțelegător al primarului de altădată, voltaireanul Pogor. Madame de Staël, pe la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tocmai exploda o petardă albastră), pînă-n pescuit mai sînt vreo patru luni... și-a agățat undița de grinda-iască, și-a aprins mărășeasca și-am ieșit tustrei în sfînta ninsoare. Ne-am întors un pic în dealul Eternității, îngerul durduliu a vîjîit iar pe deasupra noastră, psalmodiind Boușcă, Boușcă, Boușcă, în fața bodegii de la Eternitate, o sanie c-un cal, hățurile prinse moale de chelnă, căierul? unde putea fi căierul decît în bodegă? Am intrat, era acolo, i-am comandat căierului încă o cană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un han tătăresc ce se prefăcea că este , iscodind cu ochii Împrejurimile stejarului. La un chiot al lui, copiii s-au aruncat năvală, umpând valea de veselia strigătelor. A ieșit și ceata lui Ștefăniță din pădure, și săgețile de trestie vâjâiau ușurel, Întrecându-se cu bâzâitul bondarilor. Bătălia a durat aproape un ceas. Tare era Ștefăniță, tare era și Mitruț, dar până la urmă Ștefăniță a ieșit biruitor. Prins Între niște lănci de trestie, ca un han-tătar, Mitruț a fost dus la
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
era o capelă mică, aparținând familiilor Belval și Castelot. Iar laconicele epitafuri de pe plăcuțe evocau intermitent istoria lor. Încă eram prea slăbit. Citeam una sau două inscripții și mă așezam pe dale, respirând ca după un mare efort, cu capul vâjâind de amețeală. Născut în 27 septembrie 1837 la Bordeaux. Decedat în 4 iunie 1888 la Paris. Poate că amețeala îmi venea de la datele acelea. Percepeam epoca lor cu sensibilitatea unui halucinat. Născut în 6 martie 1849. Chemat la Domnul în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se aruncă cu forță ca pe o piatră. Însoțitorul nostru se aplecă ușor Înainte și lansă bumerangul fără nici un efort. Arma porni În direcția arătată, apoi se Înclină spre dreapta, urcă câțiva metri și făcu o mișcare circulară spre stânga, vâjâie În aer ca o elice, descriind cercuri În jurul unuia din capete și În câteva secunde sosi vâjâind spre locul de pornire și fuse prins lateral cu mâna. Bumerangul nu se oprește ridicând brațul, căci În viteza formidabilă pe care o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fără nici un efort. Arma porni În direcția arătată, apoi se Înclină spre dreapta, urcă câțiva metri și făcu o mișcare circulară spre stânga, vâjâie În aer ca o elice, descriind cercuri În jurul unuia din capete și În câteva secunde sosi vâjâind spre locul de pornire și fuse prins lateral cu mâna. Bumerangul nu se oprește ridicând brațul, căci În viteza formidabilă pe care o are poate smulge un deget și chiar brațul. Aruncat cu forță și pricepere, el capătă În zbor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
picioare din fața covergii și privește către susul pârâului. Pe cursul lui vine la vale, rostogolindu-se, o undă tulbure și înspumată. Așa a umplut albia dezgolită de secetă, a cotit pe meandră în jurul câmpului cu semănătură și a apucat-o vâjâind la vale. Oare n-o să rupă gardul de lut al câmpului, să-l înece și să-i facă lanul de grâu una cu mâlul luncii? Dar nu! Îngrăditura e puternică și apa o înconjoară cuminte și se tot duce la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]