436 matches
-
cheia de la portița de fier, a luat-o înaintea mea și a descuiat-o. M-a poftit să intru în cabana Umbrei. Nu exista nici un fel de mobilier înăuntru, pardoseala făcută din cărămizi nu era acoperită cu nimic, iar vântul vâjâia prin fereastra prost etanșată. Îți îngheța respirația de frig. Nu sunt eu de vină, spuse Paznicul. N-a fost ideea mea să-ți arunc Umbra în coșmelia asta. Trebuie să respectăm regulamentul și el ne cere ca umbrele să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
poate mai bine scenei tensionate din Istoria ieroglifică. Deocamdată, scena vânării propriu-zise este dramatică, alertă, nu lipsită de imagini care impresionează, totul contemplat din perspectiva nu înspăimântată, dar resemnată, a Inorogului: "...iată de năprasnă crocodilul în valurile apei sunând și vâjâind, asupră-i sosi. Inorogul, întâi huietul apei audzind, apoi și chipul groznicii jigănii vădzind, îndată vicleșugul mai denainte gătit simți și fără nici o împotrivire spre nesățioasă vânarea lui să dede. Crocodilul acmu fălcile pentru ca să-l înghiță căscând, Inorogul, toată fața
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-l vezi pe Haralampy la Etno Tv... E invitat de Carmen Stimeriu... -Lasă-mă, dragă-n pace, că mi se arde ceapa! Că nu-știu-de-unde îi adună și aia pe toți... - Pe toți ce ? strig la ea. Mă duc în bucătărie, îi vâjâi niște palme de-o fac să se autoinvite la doamna Stimeriu. Păi, ce ? În casa asta cântă Etno sau cocoșul? Fi-r-ar a naibii de desfătare estivală!...
Desfătări telespectatorice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12592_a_13917]
-
zeii/ Omul care chiar dinainte îți șade/Și de aproape dulcile șoapte îți soarbe/ Capul plecându-l/Și surâsul fermecător ți-admiră"." Emoția care o încearcă pe Sappho o face să i se usuce limba în gură, capul să-i vâjâie, iar chipul îi este ""mai galben decât firul uscat de iarbă"." Concluzia vine firesc: ""Parcă ași fi moartă"." În acest poem nu este vorba despre o contemplare a ființei iubite și pierdute, nici despre un sentiment de meschină gelozie, ci
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
anchetă obișnuite în toate ghetourile. Printre implicații în anchete, conduși de Nagy și de Várhelyi, au fost Károly Balogh și László Berentes, asociați la Fabrica Phoenix din Baia Mare, ca și Haracsek, Péter Czeisberger, Zoltán Osváth și detectivii József Orgoványi, Imre Vâjâi și István Bértalan. Răspunderea generală pentru administrarea județului nord-transilvan îi revenea lui Barnabás Endrődi, pe care guvernul Sztójay îl numise la 25 aprilie 1944 prefect al județului Satu Mare. Cei 5.916 evrei din cele două ghetouri au fost deportați prin
Partidul Crucilor cu Săgeți () [Corola-website/Science/302709_a_304038]
-
pietre se revarsă asupra năvălitorilor...» ("ibid"., 116); "Călăreții împlu câmpul și roiesc după un semn și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn și că nouri de arama și că ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind că vijelia și că plesnetul de ploaie...;" c) și mai aproape de sursa, din Hammer: «Îl voyait ensuite surgir de șes reins un arbre qui, toujours croissant et devenant plus vert et plus beau, couvrait de l’ombre de șes rameaux
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
luminile triste ale zorilor (...) Apele erau umflate, tulburi, și veneau pline de găteje, de trestii, de mănunchiuri de iarbă. De la malul celălalt veneau vâjâiri de unde: acolo era cumpănă, acolo apele mușcau malul gemând și acolo se căscau vârtejurile adânci. (...) Nistrul vâjâia în albia-i neguroasă; pâclele se risipeau, răsăritul se înflăcăra.”" În romanul "Nicoară Potcoavă" (1952) al lui Mihail Sadoveanu, grupul lui Nicoară Potcoavă traversează Nistrul în vara anului 1576 pe un pod umblător pe la vadul Lipșei, trecînd înspre Movilău. Scriitorul
Nistru () [Corola-website/Science/297408_a_298737]
-
Cu câinii lătrând, Cu lupii urlând ..." Locuiește în codrii neatinși de topor și necălcate de picior de om, în copaci bătrâni, în scorburi, în plantă ce-i poartă numele, Muma Pădurii. Este o mamă tristă: geme, se jelește, suspina, horcăie, vâjâie pentru că oamenii îi taie pruncii, copacii din pădure. Că mare zeița, muma a naturii, poate fi bună sau rea: pedepsește tâlharii și ajută oamenii necăjiți, arată calea bună copiilor rătăciți, isi cunoaște toți copacii din pădure, îi strigă pe nume
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
ce are glasul redat de onomatopee. Un exemplu din franceză este "cocorico" „cucurigu”, ca substantiv cu forma de plural "des cocoricos" (literal „cucuriguuri”). Onomatopeele sunt o sursă de îmbogățire a lexicului limbii și prin derivare: "poc" > "a pocni", "vâj" > "a vâjâi", "splash" > "splashy" „noroios”, "splasher" „apărătoare de noroi” (la bicicletă). O categorie aparte de cuvinte onomatopeice este a celor care imită sunete și zgomote fără să existe o onomatopee corespunzătoare. Prin acest procedeu se pot forma mai ales verbe: Cuvinte onomatopeice
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
despre ceaiul de mentă, m-a dat pe spate, mai ceva ca un vin de clasă: dulceag, înmiresmat, îmbogățit cu mirodenii, mi-a lăsat în gură un amestec de arome, exotice, familiare și copleșitoare totodată, încât aproape simțeam că-mi vâjâie capul. Afară se așternuse brusc întunericul și se făcuse rece. În douăzeci de minute, din cerul împurpurat de asfințit se răspândise o boare care răcorea întinderea fără fir de iarbă și fără tufișuri, apoi bezna se-nstăpânise peste toate, chiar
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105843_a_107135]
-
petrecea timpul liber într-o atmosferă de basm. La anii maturității Regina Maria mărturisea: ,,Acolo printre vârfurile pomilor, era cea mai desăvârșită singurătate, iar în zilele de furtună, prietenescul meu colțișor se legăna ușor împreună cu brazii uriași, pe când vântul, ce vâjâia prin cetini, vuia ca marea. Nu numai copiii mei erau încântați de această căsuță. Cu toate că la început multă lume zâmbise la ideea mea caraghioasă, fiecare vroia să treacă peste podul meu și să-mi vadă cuibul pe dinăuntru. Chiar și
„Cuibul Princesei“ de la Peleș, căsuța din copaci a reginei Maria - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102274_a_103566]