1,553 matches
-
împotrivindu-se unirii Ardealului cu Ungaria și arătând cele petrecute la Mihalț. Moții știau deja de masacrul de la Mihalț, atmosfera fiind tensionată în urma acestui eveniment nefericit. Alte zvonuri referitoare la abuzurile soldaților secui au făcut ca sângele să fiarbă în vinele moților, agitându-i puternic. În 7 iunie, Avram Iancu adresează unor diverși reprezentanți ai autorităților apeluri de a nu permite militarilor secui să se apropie de zona montană, pentru a nu provoca și mai mult pe moții deja foarte agitați
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A „CRĂIŞORULUI MUNŢILOR” – EROUL NAŢIONAL, LUPTĂTORUL ŞI PATRIOTUL ROMÂN AVRAM IANCU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţ [Corola-blog/BlogPost/351276_a_352605]
-
e puțin ce vreau eu să știu. Tot palma, tot pipăitul îmi spun mai multe... (respiră adânc, gâjâit) Piatra nu vorbește, ea îți spune prin sine, prin substanță, prin ordinea în care s-au așezat atomii și s-au făcut vinele pietrei. Și asta e un lucru bun... Să poți să vorbești prin tine, și prin nimic altceva. ( după un timp de gândire, valurile mării se aud triste, pustii) Acesta este cel mai frumos fel de tăcere din toate câte le-
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
BRÂNCUȘI : Și totuși, de ce iubesc eu materia? Când îmi dau seama că mai măreț și mai bine ar fi s-o urăsc? ( respiră adânc, gâjâit) Și de fapt chiar o urăsc. Pentru că dacă o iubesc cu sufletul și văd în vinele acelea roșii ale pietrei nesfârșite oceane de piatră fierbinte, de materie stelară, tot universul ca un ocean de lavă roșie, eu de fapt o urăsc. Să iau materia din formele înghețate ale ei, și s-o las așa cum era ea
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
nici nu ai fost viu; Te-așteaptă sfântul interviu Și-un etern de... pomenire. Lacrimi, dacă vor mai curge, De-atâta dor se vor usca; La moartea mea se vor brusca Hulpavi, băutori de sânge... Tânăr îs și sunt în vână, Dar când popa glăsuiește: „Doamne sfinte, miluiește!” În pumn strâng niște țărână... ÎN LUME TOATE SUNT DEȘARTE ai fost o notă muzicală un do de sus ori poate-un la deschis-ai un concert de gală dar l-ai închis
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]
-
Ediția nr. 714 din 14 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cu prietenul Homer navigând pe mare Mă simt Ulisse rătăcind drumul spre Ithaca ieșind din Odiseea ce o țin în mână cu iluziile din vise, marea îmi roade călcâiele până la vână de atâtea drumuri încinse. Parcă ași fi Achile luptând cu toate himerele din gând, iar iahtul mă leagănă ne-ncetat și tot mai sus până amețește soarele alunecând spre apus ... Frunza gândului m-i se lipește de vis. Săgeata speranței lovește
CU PRIETENUL HOMER NAVIGÂND PE MARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351700_a_353029]
-
Colorado” și „Phoenix Magazine”. ...iubitor de literatură și oameni, cu un caracter frumos, cu dragoste de meserie, acea emulație scriitoricească, chemare, talent, spirit de observație și de dreptate, dragoste pentru tot ce este în jurul său... Prin trupul său curge acea « vână » de jurnalist și aceasta se simte în nenumăratele interviuri, dialoguri, în care știe să uzeze de calitățile respective, scoțând în evidență oameni deosebiți, de multe ori vârfuri ale societății care merită să fie mai bine cunoscute. (Vavila Popovici - scriitor, Raleigh
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
dansează, Deasupra sau în adânc, pe dedesubt. Așa cum plouă în inima mea, Așa plânge și câinele-Dumnezeu, Maldoror umbla pe șapte cărări, Ca pe cele șapte coline ale Romei, Circulate de cocote, Smârcuri pustii în inima lui Maldoror, Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde, El nu are oase, doar crengi îngălbenite, Tulpini de brândușe, sfielnic pătrunde În Istoria Universală, alături De Don Quijote Coțcariul, Am văzut de curând un pui de corb rănit, Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit, Poate-mpăcat cu
MALDOROR de BORIS MEHR în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355958_a_357287]
-
de sus, De El doar veșnicia mă desparte. Nu-i vremea încă, timpul nu-i al meu, Nici umbra care nu mă lasă-n voie, Mai am de înălțat câte un zmeu, Lucrez și eu, precum odată, Noe... Potop de vine? Nu știu să-ți răspund, Miroase-a fum în zarea cea plăpândă, Din zi în zi mi-e gândul mai rotund, De după el nu-i cine să se-ascundă. Ai alte griji, să-ți fie îndeajuns Și-așa pe lume
NU-ŢI FIE TEAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356948_a_358277]
-
costum și tontul? Ei, aș! Tot ea și-a luat, ce-a vrut! În rochiță, mai mult goală, Cât ai dansat, ai transpirat! La plămâni ai prins o boală, La doctor banii toți i-am dat. Când tușeai cădeai pe vine; Eu făceam o rugăciune. Și mă acuzai pe mine: „ Primăvara, nu mai vine?” Azi e frig și tot mai ninge; Te-au prins azi noapte trei cârcei. Te-ai sculat și-ți vine-a plânge, Că-ți este dor, de
MAI ŢII MINTE ASTĂ VARĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356967_a_358296]
-
Are mama doi băieți Are mama doi băieți Ionuț și Floricel și știți cum se-nțeleg ei? Ca Azor cu Motănel. Ionuț așează patul vine-l strică Floricel Ionuț ridică perna și-o trântește, buf, în el. Și nici unul nu se lasă se-nchipuie năzdrăvani au spart și vaza cu flori și se bat ca doi curcani. Se ridică în picioare și se privesc mânios
ARE MAMA DOI BĂIEŢI, POEZIE PENTRU COPII DIN VOLUMUL ANOTIMPUL JOCULUI; APĂRUT LA EDITURA NICO, TG.MUREŞ, DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356982_a_358311]
-
îl pomenim. „Odihneasss...!” „... în... pace!” Moșu’ Klesch plescăise de câteva ori din limbă, de parcă ar fi vrut să încerce iarăși tăria băuturii. Își umflase pieptul uscățiv și se încordase, de parcă ar fi trebuit să mute din loc o imensă greutate. Vinele gâtului i se umflaseră. Strângea cu atâta putere ceșcuța de lut în mâna tremurândă, încât băutura i se revărsase printre degete. Începuse rar, șovăind: „Era pe timpul războiului. Au plecat mulți pe front. Am ajuns de lucrau și femei în laminor
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
perechi,uitând câte-un sărut în zări și pe cărări... Cu prietenul Homer navigând pe mare Mă simt Ulisse rătăcind drumul spre Ithaca ieșind din Odiseea ce o țin în mână cu iluziile din vise, marea îmi roade călcâiele până la vână de atâtea drumuri încinse. Parcă ași fi Achile luptând cu toate himerele din gând, iar iahtul mă leagănă ne-ncetat și tot mai sus până amețește soarele alunecând spre apus ... Frunza gândului m-i se lipește de vis. Săgeata speranței lovește
HORĂ TÂRZIE ÎN SAT DE PESCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355248_a_356577]
-
și scrum Când noapte se scufundă-n mare. Tristețe-adâncă, de morminte Mă sfâșie când nu mai ești Și simt în trupul meu cum curge Sângele alb cu mii de clești... Luându-mi inima cu-asalt Dragostea ta mă doare-n vine, M-aș vindeca dacă-aș putea Să fiu... mereu- mereu cu tine. CREZI CĂ DORMI? Pe de-o parte fructu-i dulce Mireasma ce te doboară Când să fugi n-ai un` te duce Căci te prinde ca o ghiară. Puf
CĂUTÂND ŢARA FERICIRII DEPLINE (POEME) de DIANA OLARU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346152_a_347481]
-
vise devenind dulceagă precum sudoarea unei statui muribunde. Ți-am săpat peșteră în cearcănele mele cenușii, lucrînd ca un condamnat pus pe fugă, daltă cu daltă, milimetru cu milimetru, mai izbeam din greșeală o țeavă de sînge, mai perforam o vînă cu agent termic otrăvitor, treceam de toate, și de cabluri neașteptate de telefon sau de curent electric, treceam de toate ca un dement cu ochii-n flăcări, cu o daltă-n mînă ca un jungher de spintecat cerboaice isterice pe
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
seninul esențelor pure. Mama împletește aromele rugii sub privirea Preacuratei în dulcea smerenie sacră. Mama poartă sub veșmântul de smarald al inimii, safirul tinereții sufletului ei. Deasupra zâmbetului Mamei se despletesc veșnicii de lumină, curgându-i ca un iureș prin vine, stropii Cuvântului ca psalmii din strană, urcând în tămâie de smirnă. Peste tremurul de petală al pașilor ei, cad șoaptele de vară din Salcâm și din Tei. Mama se aseamănă Păstorului cel Bun, ce-și netezește calea nădejdii spre curcubeul-paradis
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
fel ca îngerii ce au cântat În poeziile ce frumosul au căutat, Ce-adorat prin a ei dragă simțire, Acea dovadă de a ei mare iubire... Cum o poți ști chiar prin tine Ea pare că-ți trece și prin vine, Știutul bine apare din credință, Ea da, este chiar a ta căință... O poți ști prin câte mai îndură, Scrâșnind, nicicând nu-njură, Ba parcă tot mai mult greșind O iubești mai mult ca nicicând.. O ști de cum îi citești
POETA... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370341_a_371670]
-
piept. Să iubească neamul, limba-n cânt de strună Țării scumpă-n scoarțe pavăză să-i dea, Separând virtutea față de minciună Vor zâmbi frumosul chiar de-i vreme rea. Dragostea de țară să sclipească-n zare Să le crească-n vine, falnică și grea, De la munții antici pân-la-ntinsa mare Să-ndrăgească totul, tot ce crește-n ea. De le-a cere țara trupul lor în glie Pieptul, scut de gloanțe, brâul de pafta, Să nu curgă lacrimi, fi-va bucurie Căci
PATRIOȚI DIN FAȘĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370546_a_371875]
-
și atrăgând asupra sa pedeapsa divinității, o boală incurabilă, care avea să-l doboare în a douăsprezecea zi de agonie sub privirile îndurerate și îngrozite ale lui Ghilgameș: Amarnic Ghilgameș mi-l plînse pe Enkidu; El străbătu pustiul precum un vînă tor, Pe cîmp, în lung și-n lat, strigă cu jale-n glas: „Cum pot să-mi aflu tihna, cum pot cunoaș te pacea? În inima-mi domnește deznă dejdea! Ce-i frățiorul meu acum, voi fi și eu cînd
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
și-n timp ce ele tind în sus, o mie, altele, sondează adâncul meu de nepătruns - cel bulgăre dospit de lut, cu viul înnodat în mine pe frânghia de la-nceput, pe ductul cu suspine. Și-aud un glas curgând prin vine, nu pogorât din zări senine, ci din adâncu-mi izvorât, din Miezul cel zidit în mine de palmele-Cuvânt: “Coboară, fiule, coboară, cu tot cu mia-ți de-ntrebări, și-atenție la scară! De ce urci întrebarea sus, când Cartea e cu tine, jos, și
TOT CERU-I... JOS de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362571_a_363900]
-
pe aici. În țara cu luceferii înalți, Văzui catapetesme cum ridici Și floarea cu parfumuri cum înalți. Văzui însămânțările cu rod, Stupinele cu miere, dimineți Cu mândre aurore în năvod Și falnică sburarea de ereți. Zimbirea călărea peste obraz, În vine se rotiau chiuituri, Țâncaș cu mămăligă și cu praz Creșteau peste hotare sărituri. În urnă tresăriau și mai adânci Pâraele cu apă și cu har, Credeam în ele, Doamne, că tu plângi Și eu eram pe margine pândar. Cu visul
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
a așezat Pe capul meu vorbind de nemurire, Exemplu fi'nd Ion, ce s-a lăsat Acu' cinci ani când a dat în primire, “Că n-am ambiț', tutunul e mortal, Că tot promit să-l las și nu am vână” Scoțându-mi ochii, mă-sa,-n special, Cu rotocoale de Carpați cu frână, De-am hotărât, serios, fără gargare, Anu' acesta-l las, nu mă mai joc, Când vom ciocni șampania-n pahare Voi stinge, iarăși, ultimul chiștoc. Valeriu Cercel
HOTĂRÂRE DE ANUL NOU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353348_a_354677]
-
trecut a murit...de cancer. Eram desparțiți de câteva luni. M-au sunat prietenii...dar eram la Paris...cu alta. Asta mai vine pe la mine...e diabetică...rău...” Și așa am început să fiu tot mai atentă la ce povestea... Vâna pe net...femei frumoase și muribunde... Le însoțea, ca un înger al morții, în ultimele lor voiaje...cu destinații cât mai plăcute...în țară și în străinătate. Unele îi plăteau ele, doar să fie însoțite...cu altele făcea nemțește. Erau
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > LA JOIE DE VIVRE Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului La Joie de vivre... Nu m- ai învins, nefericire, Am sânge albastru în vine, Curge prin mine, în neștire Seva ce se numește Cuvânt. În el îmi tot pun gânduri de bine Chiar de mai sufăr și- adesea, plâng. Curcubeul se arcuiește senin după ploaie Peste întreaga fire, peste caldul pământ. Bucuria din ochi
LA JOIE DE VIVRE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354503_a_355832]
-
se pare limba mea, pe-acei strămoși în voi nu-i întâlnesc și-n ochi plecați zăresc o ceață grea! O, voi, ce vă-nchinați printre ruine, mă rog la suflet să-l păstrați întreg, s-aveți curată curgerea în vine, chiar dacă graiul greu vi-l înțeleg! Nădăjduiesc că-n voi n-a dispărut tot ce Atena v-a lăsat în dar, de-ar fi așa, aș fi mai bine mut, decât să vă cuvânt în grai barbar! Îmi sunteți frați
CUVÂNTAREA LUI MIHAIL CHONIATES CĂTRE ATENIENI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354510_a_355839]
-
mlaștină sinistră. Trei modalități ne-echivoce. Una este oferită de vis (Amintiri rafinate dintr-o deplasare ). Cealaltă de suprarealitate (delir asumat) (Colapsul unei invenții..., Donde Casă În Pădure: “lumile paralele fiind interschimbabile”). A treia - de inevitabila moarte (“A” de la amuletă, Vinele citadelei: “Ceilalți dădeau din cap a nerăbdare și așteptau ziua câd lutul îi va astupa gura, cum se întâmplă întotdeauna, fie afară, fie în căsuță”). Acesta ar fi traseul imediat lecturabil, imediat decodabil al volumului, cel descris de povestiri. Vom
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]