914 matches
-
se plângeau și nici n-ar fi fost în poziția s-o facă. Și, de altfel, soțiile lui Iacob le primeau întotdeauna cu dulciuri atunci când intrau și ele să celebreze luna nouă împreună. Ruti nu zicea nimic, dar cearcănele și vânătăile vorbeau singure. Cam de-o vârstă cu Lea, Ruti se topea cu fiecare zi care trecea. După ce i-a născut fii, Laban s-a purtat bine cu ea, ba chiar țapul zgârcit i-a cumpărat brățări ca să-i împodobească gleznele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
l-a scuipat în față. În culmea furiei, omul s-a repezit la gâtul ei și ar fi omorât-o dacă n-ar fi sărit vecinii alertați de țipetele ei. L-au alungat până la urmă, iar Inna ne-a arătat vânătăile de pe gât. Bărbatul ceruse o despăgubire de la tatăl Innei, dar Inna nu avea tată, nici vreun frate sau soț. Trăia singură de când murise mama ei. Moștenind căsuța familei, nu avea nevoie de adăpost, iar moșitul îi aducea suficiente venituri cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe cineva în bătaie, pe Iza degeaba o întrebai, nu ne povestea niciodată nimic despre părinții ei vitregi sau despre chinurile pe care trebuia să le îndure din partea unchiului ei, deși fetele spuneau că spatele-i era mereu plin de vânătăi și răni, Iza nu vorbea niciodată despre asta, iar în ultima vreme nici noi n-o mai întrebasem, eu eram destul de morcovit că trebuia să fac de serviciu cu ea, cu Szabi ar fi fost mai bine, ne mai jucam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
seama de unde vine, dar apoi, uitându-mă la Iza, am văzut că tocmai își aranjează fusta, vârându-și cămașa albă de pionier pe sub cordon, i s-a dezgolit o porțiune din talie și mi s-a părut că văd o vânătaie acolo, dar poate că era doar urma lăsată de elasticul de la ciorapii-pantalon, și am simțit în continuare acel miros, și atunci mi-a trecut prin cap că trebuie să fie mirosul de fată mare, Feri ne-a povestit că fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am și uitat spre ea, spre banca fruntașilor, unde stătea, gândindu-mă că de când l-au luat pe tata, sunt și eu pe jumătate orfan, și atunci, deodată, m-am întrebat, cum arată Iza fără haine, dacă are într-adevăr vânătăi, și cum îi arată oare coapsele, mi-a spus odată Feri că fetele goale sunt foarte interesante, dar eu n-am fost de acord, eu le vedeam pe toate la fel, și atunci Feri a râs de mine, spunându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și i s-au văzut genunchii ridicați și fusta trasă-n sus, și atunci am putut să-i trag o ocheadă între picioare, îi fugise un fir de la ciorap, pe toată lungimea coapsei, pe partea dinăuntru, și am văzut limpede vânătăile lunguiețe, în zig-zag, de pe coapse, și i-am văzut și chiloții, prin ciorapi, o pată albă între picioare, de forma unui trapez, și atunci am auzit-o zicând, porcule, și am știut că și-a dat seama la ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui. - N-aș suporta să-l pierd, șopti el cu voce gîtuită. - Atunci ajută-mă, Loïc. Ajută-mă să Înțeleg ce se petrece pe insula asta de cînd m-am Întors. El Își ridică ochii, Îi văzu arcada rănită și vînătaia care creștea, lungindu-se spre pomeți. Și plecă din nou capul. - N-am vrut, mormăi el cu o voce atît de slabă Încît aproape că nu-l auzi. În zadar Încercă să-l Îndemne să vorbească, nu obținu nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din pură curiozitate. — Vă rog mult Încetați, amîndouă ! spun. Dacă Jack nu vrea să-mi spună secretul lui... atunci nu vreau să i-l aflu. Fără veste, mă simt total epuizată de ziua de azi. Și, cumva, bumbăcită, plină de vînătăi. Nu mă interesează absolut deloc misterioasa viață a lui Jack. Și nu vreau să mă mai gîndesc la asta. Vreau să fac o baie lungă, să mă culc și să uit că l-am cunoscut vreodată. DOUĂZECI ȘI TREI Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
IOANA: Tata n-are gură spurcată... Nu. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de umeri pe ȘEFUL GĂRII; CASIERUL și ȘEFUL GĂRII sunt rupți; zdrențuiți, plini de vânătăi și de sânge; ȘEFUL GĂRII geme, se vaietă, face pe martirul; cei doi îl depun pe ȘEFUL GĂRII pe bancă, încet, căutând să-l menajeze.) ȘEFUL GĂRII: Ah, ah, încet, dobitocilor! Nespălaților! Ah! IOANA: Tată! Ce-i cu tine? ȘEFUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
urma, așa că gonea din răsputeri. Peste maidan, ținea bine minte, tocmai se arăta cerul acela de asfințit de vară. Țiuiau greieri și din dosul unei cisterne crăpate licărise prima stea. Acasă ajunsese ca vai de el, iar acolo, of! Alte vânătăi. ─ Darul tău a fost primit. Nu-ți fie teamă. Iată, de azi înainte vei avea un prieten de nădejde. Și să nu uiți, eu voi veghea mereu asupra ta. Să n-ai nici o grijă, totul va fi bine. Maica Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu ține neapărat să audă răspunsul. După ce dădu pe gât cel de-al doilea Bloody Mary, își aprinse o altă țigară de la chiștocul celei de dinainte. I-am văzut urmele de pe gât când eram jos, acolo, cu Marie, zisei eu. Vânătăi. Bineînțeles, nu pot fi sigură, dar... —Brr... Sally tremură, cu capul și umerii scuturându-i-se ca un câine de apă. Nu cred că vor găsi persoana asta. Am o presimțire. Își mișca mâinile tot timpul, jucându-se cu suporturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu. — Ah. Acum arăta ca un șoricel amărât. — Vi și bărbații... Nu știu ce să zic, ca un făcut, întotdeauna dă peste tipi care nu o tratează cum trebuie. Oricum, când am încercat să-i desfac eșarfa, am văzut că avea o vânătaie pe gât. Nu o vânătaie „focul pasiunii“, ci una zdravănă. Era un fel de galben amestecat cu verde. Probabil că de aceea nu m-a lăsat să-i dau jos eșarfa. Și, dintr-odată, mi-am dat seama: de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un șoricel amărât. — Vi și bărbații... Nu știu ce să zic, ca un făcut, întotdeauna dă peste tipi care nu o tratează cum trebuie. Oricum, când am încercat să-i desfac eșarfa, am văzut că avea o vânătaie pe gât. Nu o vânătaie „focul pasiunii“, ci una zdravănă. Era un fel de galben amestecat cu verde. Probabil că de aceea nu m-a lăsat să-i dau jos eșarfa. Și, dintr-odată, mi-am dat seama: de fiecare dată când am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dată când am văzut-o în timpul producției ăsteia, întotdeauna avea ceva în jurul gâtului. Acum știu și de ce. — Dumnezeule, zisei eu încet. De fapt, s-a ferit și când am luat-o de braț, își aminti Sophie. Pun pariu că are vânătăi și acolo. Nici măcar nu știu cine e iubitul ei. Adică, na, am văzut-o de vreo câteva ori cu cineva, care vine s-o ia, dar asta era acum ceva timp. Oricum, tipul e destul de tare, adăugă ea cu grijă, la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și simplu nu pot - Făcu un gest către Violet și, înainte ca aceasta s-o poată opri, îi smulse eșarfa de șifon de la gât. Aceasta nu se desprinse de tot, dar fu de ajuns pentru ca amândouă să observăm urme de vânătăi un pic mai sus de claviculă. Sophie izbucni în hohote sălbatice, sfâșietoare. — Uite ce ți-a făcut nenorocitul! Dacă era aici, îl omoram cu mâinile mele. Se auzi o bătaie în ușă. Sophie tresări; Violet își ridică eșarfa în jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
arsă când m-a atins. Ajunsesem în starea în care aproape că ți-e frică să atingi corpul celuilalt, de teamă să nu provoci o altă explozie; propriul corp îți este foarte sensibil și aproape că-l simți plin de vânătăi după tot ce s-a întâmplat. — Mă dor încheieturile, zisei eu, un lucru fără importanță acum că pășisem pe sub arc și ieșisem în grădină. — Pe mine mă doare buza. Și mâna. M-ai mușcat. Și-a răsucit mâna ca să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gură de aer, se tângui Violet, care se ridică un pic mai mult, strâmbându-se din cauza efortului. Își duse mâna la ceafă. —Noroc că nu mi-am rupt nimic. Nu simt că mi-aș fi rupt. Oricum, o să am ditamai vânătaia. Cu delicatețe, Janey urmă conturul vânătăii, în semn de confirmare. Îți trebuie niște gheață pentru asta, se arătă ea de acord. Mă duc eu, sări Sophie. Nu te deranja. Fără să realizeze ce se întâmpla în jurul ei, Violet continuă: — S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care se ridică un pic mai mult, strâmbându-se din cauza efortului. Își duse mâna la ceafă. —Noroc că nu mi-am rupt nimic. Nu simt că mi-aș fi rupt. Oricum, o să am ditamai vânătaia. Cu delicatețe, Janey urmă conturul vânătăii, în semn de confirmare. Îți trebuie niște gheață pentru asta, se arătă ea de acord. Mă duc eu, sări Sophie. Nu te deranja. Fără să realizeze ce se întâmpla în jurul ei, Violet continuă: — S-a repezit la mine când coboram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de mâncare. În curând aveam să merg la culcare. Dacă aveam noroc, poate-mi trăgea cineva un glonț în cap înainte să mă arunce la groapa de gunoi. Sophie întinse mâna și-mi atinse ușor, ca o pană în cădere, vânătaia care pălea acum, căpătând o nuanță plăcută de lichior chartreuse cu irizări galbene. —Ți-am adus creionul corector, așa cum am promis, adăugă ea. E minunat. Nu trebuie decât să-l umezești un pic și să-și dai peste vânătaie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cădere, vânătaia care pălea acum, căpătând o nuanță plăcută de lichior chartreuse cu irizări galbene. —Ți-am adus creionul corector, așa cum am promis, adăugă ea. E minunat. Nu trebuie decât să-l umezești un pic și să-și dai peste vânătaie cu el. Nu-mi vine să cred c-a îndrăznit să-ți tragă un pumn, nenorocitul! — Păi, eu l-am lovit prima, recunoscui eu. Cred că i-am spart nasul. Sophie își retrase rapid mâna de pe fața mea, de parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
apel și l-au dus la spital. — Ce-au spus? — A Încercat să iasă, dar ei l-au prins și i-au tras o mamă de bătaie. A trebuit dus la spital, dar nu e ceva foarte grav. Tăieturi și vânătăi. — Iar cei trei bărbați? Doi bărbați? — Nici urmă de ei. Cei care au răspuns la apel s-au Întors la fața locului după ce l-au dus la spital. Se pare că au fugit cu două tablouri și câteva din bijuteriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
destul de siguri că nici unul nu avea barbă. Brunetti se gândi la asta pentru o clipă, apoi Îi spuse lui Rossi: — Du fotografia la spital și vezi dacă-l recunoaște. Poate vorbi milanezul? — O, da, domnule. E-n ordine. Vreo două vânătăi, un ochi Învinețit, dar e-n ordine. Clădirea e complet asigurată. De ce părea oare Întotdeauna mai neînsemnată crima dacă era asigurată clădirea? — Dacă-l identifică pozitiv pe Ruffolo, dă-mi de știre și voi merge acasă la mama lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-și ascundă dezaprobarea. — Ai putea fi puțin mai specific? Întrebă Brunetti cu un zâmbet. Vianello nu se simți jignit și răspunse: — Are un ochi Învinețit. Astăzi se va Înrăutăți. Cineva l-a pocnit bine. Și are o buză tăiată, câteva vânătăi pe brațe. — Asta-i tot? — Da, domnule. — Sunt de acord, nu pare nici pe departe ceva care să ceară o cameră privată. Sau măcar spitalizare. Vianello răspunse imediat la tonul lui Brunetti. — Vă gândiți la ce cred eu că vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Într-adevăr o supradoză? — Da, mă tem că asta Înseamnă. — Ce a mai aflat? — Urbani? — Da. — Nu era nici un semn de violență În apartament. Nu exista nici o urmă a folosirii de droguri Înainte de acest moment, dar s-a găsit o vânătaie pe partea superioară a brațului ei drept și una pe Încheietura mâinii stângi. I s-a sugerat doctorului Urbani că aceste vânătăi sunt specifice unei căzături. — Cine a făcut sugestia asta? Lungimea pauzei dinainte ca Ambrogiani să răspundă era probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În apartament. Nu exista nici o urmă a folosirii de droguri Înainte de acest moment, dar s-a găsit o vânătaie pe partea superioară a brațului ei drept și una pe Încheietura mâinii stângi. I s-a sugerat doctorului Urbani că aceste vânătăi sunt specifice unei căzături. — Cine a făcut sugestia asta? Lungimea pauzei dinainte ca Ambrogiani să răspundă era probabil menită ca un reproș la adresa faptului că Brunetti putuse și numai să formuleze Întrebarea. — Doctorul american. Colonelul. — Și care-a fost opinia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]