37,223 matches
-
Ramuri verzi și maronii Ți le dau prin sărutare. Le-am cules pe înserare Lângă pat ți le voi pune - Și-o dorință-n plâns ce are Gândurile-n rugăciune. Mă voi închina în plâns Tu, să vii din patru vânturi, Că țin dorul neatins... Să fim iar un zbor de fluturi ! Referință Bibliografică: De dor / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1730, Anul V, 26 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile
DE DOR de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1443286853.html [Corola-blog/BlogPost/378207_a_379536]
-
izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții pădurii. Pe pajiștea dinspre Săcătură, leneș, au început tălăngile să-și îmbine zvonul cu celelalte chemări: cu ale pârâului din vale, cu ale păsărelelor din codru, cu foșnetul pădurii mânat de adierea de vânt. În răstimpuri, pătrundea zbieret ascuțit de mioară. Și peste toate acestea, un fluier își trimitea doinirea departe în hături. Pînă la noi, nu pătrundeau decât câte un sunet, câte-un tril, câte-o întorsătură de cântec. Frânturi din sufletul omului
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > SIMFONIE ÎN DOI Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1261 din 14 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ne întomnăm iubite, e-atât de frig la tine, În mine urlă vântul și ploile mă dor, Iar palid curcubeul răsfrânt peste ruine, Atinge corzi bolnave, precum un acordor. Eu strig de neputință, tu de însingurare, Ce tristă simfonie... și gravă-n sol minor, Apatice dorințe și stări răscolitoare, Străbat fâșii de suflet
SIMFONIE ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 by http://confluente.ro/Angelina_nadejde_1402745467.html [Corola-blog/BlogPost/365477_a_366806]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > GÂND- DANUTZA POPA Autor: Danutza Popa Publicat în: Ediția nr. 840 din 19 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Gând Ascult la râul vesel ce murmura la vale, La foșnetul pădurii ce mișcă frunză -n vânt. Privirea mea adâncă rămâne-n largă zare, Gândind la tot ce ține de -al vieții legământ! Când pleoapele-mi, se închid în liniștită vale, Când toți visează -n pace iubiri nemărginite, Te văd pe tine-n umbră vestitelor palate Și
GAND- DANUTZA POPA de DANUTZA POPA în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Gand_danutza_popa_danutza_popa_1366390930.html [Corola-blog/BlogPost/345930_a_347259]
-
roșii subțiri și de ochii căprui cu gene mari... Iar părul castaniu ,care încă mai purta o strălucire a anilor de tinerețe,se lasă purtat pe unul dintre umerii de portelen ai femeii. Trupul ei asemeni unei sălci în bătaia vântului tomnatec ,era acoperit de o rochie, de un albastru închis cu flori albe brodate în jurul corsetului minuscul.Coapsele erau învăluite de panglici albe asemeni florilor de pe corset,rochia având o croiala simplă care îi evidenția silueta fusiforma .Pe deasupra rochiei purta
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1487085523.html [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
roșii subțiri și de ochii căprui cu gene mari... Iar părul castaniu ,care încă mai purta o strălucire a anilor de tinerețe,se lasă purtat pe unul dintre umerii de portelen ai femeii. Trupul ei asemeni unei sălci în bătaia vântului tomnatec ,era acoperit de o rochie, de un albastru închis cu flori albe brodate în jurul corsetului minuscul.Coapsele erau învăluite de panglici albe asemeni florilor de pe corset,rochia având o croiala simplă care îi evidenția silueta fusiforma .Pe deasupra rochiei purta
KARON CAP 1 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1487085523.html [Corola-blog/BlogPost/359776_a_361105]
-
Să aștepte! Egocentrismul nu se pune niciodată în balanță cu generozitatea pentru că fac parte din lumi diferite. Aproape toată lumea caută să se înalțe și nimeni să se smerească. Piscul, în accepțiunea noastră lumească, înseamnă ierarhie și toți ne dăm în vânt după ea. Smerenia a ieșit din modă nu pentru că este vetustă ci pentru că noi o considerăm vetustă dar adevăratul pisc îl constituie de fapt această cenușăreasă de care nu am vrut să ținem cont. Pentru că mai fericit este a da
DE CEALALTĂ PARTE A BARICADEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/De_cealalta_parte_a_baricadei_ion_untaru_1389236212.html [Corola-blog/BlogPost/346515_a_347844]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > VEGHEAZĂ-MI SOMNUL Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Veghează-mi somnul și zăpada așternută peste gânduri. Doar la răscuci mai bântuie vântul - ca un amant prigonit - Ce liniște blândă coboară în adâncuri când scânteieri de taină se ivesc în respirarea ultimei secunde. * Îmbrățișează-mi visul și tresărirea fulgilor de-argint ce se desprind de tâmplă. Pe străzile pustii se plimbă iarna ca
VEGHEAZĂ-MI SOMNUL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1449474281.html [Corola-blog/BlogPost/342687_a_344016]
-
Și aburii nu vor să lase la vedere Cum încă strălucește la răsărit o stea Când soarele o-mbracă în umbră și tăcere... Începe simfonia luminilor dansând Cu note ruginii pe frunzele ce-așteaptă Să fie invitate la dans de vânt, pe rând Într-o îmbrățișare...O lacrimă în șoaptă Sărută o petală desprinsă dintr-o floare... Grădinile se-mbracă în strai de crizanteme Gutuile se-nalță cu fruntea către soare Că astăzi va apune o clipă mai devreme... Din aburii
RĂSĂRIT DE SOARE ÎN ABURII TOAMNEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Rasarit_de_soare_in_aburii_toamnei.html [Corola-blog/BlogPost/367302_a_368631]
-
subțire, trebuia umflat prin întoarcerea orificiului de alimentare cu aer în direcția brizei. Aerul captat era apoi încălzit de soare, făcând balonul să se ridice. Cucaras, în picioare, cu mâna streașină la ochi, scruta plaja de la un capăt la celălalt. Vântul dinspre uscat, din ce în ce mai viguros, încerca să abată balonul copiilor spre larg. Aceștia se opuneau cu toată energia, scoțând țipete ascuțite. Soarele intrase într-un fel de pâclă, încât dimensiunile discului său păreau să se fi mărit. Asta e prea de
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
știe cum, stranie coincidență, ca acel copil adoptat de doctorul din Lugoj să fiu eu însumi. Poate de aia nu mi-a dat Dumnezeu urmași, comentase Cucaras, privind spre prichindeii care plecau smiorcăindu-se, după ce își văzuseră balonul luat de vânt, pentru că nu am deloc răbdare cu copiii, cândva mă bătuse gândul să înfiez și eu unul, ca doctorul de care vorbeam, poate că, dacă nu ne-ar fi evacuat, dacă nu ne-ar fi mutat păgânii din locușorul nostru ... Cine
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
pare atât de evidentă ... În clipa aceea, un tunet se făcuse auzit îndărătul nostru, fusesem în asemenea măsură captivat de relatarea bătrânului căpitan, încât zgomotul puternic, survenit pe neașteptate, mă determinase să tresar puternic. După încetarea modulațiilor sale prelungi, un vânt prăfos măturase plaja, aruncând în apa mării mai multe obiecte ușoare de pe țărm. Câțiva oameni se repeziseră cu țipete să-și strângă lucrurile risipite, zorindu-și copiii să renunțe la joacă. Mă ridicasem să văd ce se întâmpla dincolo de peretele
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
căsuță modestă sau un apartament, din cele ce se construiau, că bani pentru ceva mai acătării nu avea. Dar o făcea în schimbul unui lucru: semnătura ei, fără condiții și alte pretenții, pe actul de divorț. A doua pală puternică de vânt, însoțită și ea de un nor dens de praf, măturase plaja, alungând și pe cei mai îndărătnici vilegiaturiști spre adăpost. Nu doar zarea dinspre apus, ci și aceea dinspre nord se întunecaseră atât de mult, de parcă o perdea de arbori
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
femeie n-ar fi îngăduit ca soțul infidel să scape nepedepsit. După ce sacrificase totul pentru el, răzbunarea ei trebuia să fie pe măsură. Nu cumva urmarea a fost, îi dădusem cu oarecare iritare în glas răspunsul, încercând să acopăr șuieratul vântului și plescăitul tot mai intens al valurilor, că individa și-a ucis copiii pentru a se răzbuna pe soț?... Nici vorbă, protestase grăbit, cu voce gâtuită Cucaras. Nu, nu! Gurile rele spun asta. Îmi aruncase o privire aproape dușmănoasă, de
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
meu. Aveam presentimentul că în scurtă vreme va fi făcută una cu pământul. Pe mare începuseră să se ridice valuri ca niște cocoașe imense, de parcă sute de cetacee ar fi ieșit, ca la un semn, la suprafața apei. Prora în vânt, prora în vânt!... începuse să strige cu un fel de stranie veselie Cucaras. Era cu capul gol, căci șepcuța din paie de orez îi dispăruse de mult. Dumnezeule, îmi spusesem îngrozit, ăsta e lovit cu leuca! Dădusem să mă întorc
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
că în scurtă vreme va fi făcută una cu pământul. Pe mare începuseră să se ridice valuri ca niște cocoașe imense, de parcă sute de cetacee ar fi ieșit, ca la un semn, la suprafața apei. Prora în vânt, prora în vânt!... începuse să strige cu un fel de stranie veselie Cucaras. Era cu capul gol, căci șepcuța din paie de orez îi dispăruse de mult. Dumnezeule, îmi spusesem îngrozit, ăsta e lovit cu leuca! Dădusem să mă întorc pe călcâie, gata
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 by http://confluente.ro/Medeea_de_pe_istru_2_dan_florita_seracin_1342536751.html [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
Dacă plângi că soarele a dispărut din viața ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele. (Rabindranath Tagore) Într-o altă dimineață devreme, din anul următor, am deschis fereastra să iau pulsul timpului și mai ales să ascult zgomotul valurilor. Vântul îmi unduia florile din grădinița mea minusculă din fața apartamentului, iar luna încă mai strălucea pe cer. Dinspre mare se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri. Era clar, în ziua aceea nu se putea ieși pe mare. Prin urmare, era o
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423404477.html [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
liniștit să cearnă zăpezi, spre-a voastră iarnă. Să n-ai păreri de rău de lucruri complicate; un vis albastru, la ușa ta, (curând) va bate! ADUNĂ LINIȘTEA Adună liniștea în suflet, căci este anotimpul hărăzit speranței. Clipele --neadormite-- sfâșie vântul din salcâmii cu iz primăvăratec. Sărută ploaia de pe-a cerului pleoapă și sfarmă durerea, picurată de sub geana ta. --umbroasă,mișcătoare-- Când somnul doarme pe sânii stelelor nestinse, adună liniștea în suflet, căci clipa e-nghițită de tulburătoare zile și nopți
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1451836587.html [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
ce-au trecut. Azi am înțeles de ce m-am răzbunat pe flori. ÎȚI MAI DAU O LACRIMĂ Îți mai dau o lacrimă din durerea nopții, să o coși pe reverul de la haină. Să-mi faci semn că nu te doare vântul și dorul din noapte, că ți-au mai rămas câteva șoapte, în glasul vechi de cristal; și-o mângâiere în palma sângerie, de veacuri străbătută. Să-mi faci semn că nu-i târziu să mă ridic spre altarul sufletului tău
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1451836587.html [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
și liniștea-mi zâmbește-n somn. Potirul se umple de picături de fericire și binecuvântare. Între ieri și azi, liniștea mă îmbracă în iubirea-ți brodată peste chipul meu. Sărutul tău princiar luminează înserarea. Îmbrățișarea ta e o pală de vânt ce mătură perdeaua de nori... Iar soarele, --răsfirat în raze peste stânca neclintită-- se miră cum de nu mă-ntreb ce va fi mâine! DAR DE CE? Tremură amintirea, sfidând vremea, în alunecarea lumii. Dar de ce soarele scapătă în marea necuprinsă
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1451836587.html [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
ROMÂN Ge.br. Gheorghe Dragomir Președinte Executiv al Asociației Culturale „România în Lume” „România între scutul american antirachetă și katiușa rusească. Timp și destin” De-a lungul timpului, peste ținuturile daco-pontice, în care s-a format poporul nostru, au bătut vânturi... când mai prielnice unei dezvoltări armonioase a limbii române, obiceiurilor, tradițiilor, portului și a înfloririi economice a DACIEI (privită cu admirație de către istoricii antici, în raport cu civilizația caldeeană, ateniană, egipteană, persană, romană...) dar de cele mai multe ori au suflat adevărate uragane pustietoare
ROMÂNIA ÎĂNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICAN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 by http://confluente.ro/Romania_iantre_scutul_antiracheta_am_marin_voican_ghioroiu_1338128651.html [Corola-blog/BlogPost/358696_a_360025]
-
piciorul, dar pe care, totuși, eu am urcat-o. Oricând sunt amator să urc pe înălțimi în preajma orașelor mari. Și efortul mi-a fost răsplătit din plin. De pe acea movilă, lipsită de frumusețe, am fost întâmpinat cu o boare de vânt care m-a răcorit. Parcă eram la munte. Dar ce movilă! Căci ce munte de pe lume îți poate oferi vederii, nici la vreo două sute de metri distanță, toată splendoarea complexului Templului Cerului! Iar roată, în jur, până departe, se vedeau
TEMPLUL CERULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1417339521.html [Corola-blog/BlogPost/371973_a_373302]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DOI PASAGERI Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Avem nevoie zilnic de o arcă, Să traversăm oceane de mister. Cândva, aveam o inocentă barcă. Un vânt pizmaș, a aruncat-o-n cer. Avem nevoie zilnic de o navă, Să evadăm spre insule, timizi. Cu un copac căzut peste etravă. Cu paravane roase de omizi. Sărim din luntre, valuri ni se sparg în sentimente cu native pulsuri
DOI PASAGERI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1476349296.html [Corola-blog/BlogPost/384339_a_385668]
-
flori de colț culese la reflux, prezentul să nu-mi fie doar trecut... mi te-aș fi vrut,aici, acum, când gândul-mi dromader bătrân și ostenit de-atâta drum, de ploi, de frunze, de pământ, de mine și de vânt și... de cuvânt, de ziua mea, Măicuță, la tine mi s-a dus.... mi te-aș fi vrut, mi te-aș fi vrut... Citește mai mult să-mi fie Toamna toamnăși nu un anotimp,să-mi înflorească, iar, magnolia din
GABRIELA BLĂNARIU by http://confluente.ro/articole/gabriela_bl%C4%83nariu/canal [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
din noapte și din lună -că paznicii mi-s duși demult, pentru un trai mai bun și-o vorbă bună. Acum, acum mi te-aș fi așezat cuminte-n gând, cu tine m-aș fi vindecat de dor și de vânt și de stele căzând... De-aș fi avut,iubite,minte...! Citește mai mult De-aș fi avut mai multă minte,mi te-aș fi adunat în pumn,atunci...Și-acum,când zorii-mi fură,tot mai des,câte puțin,din
GABRIELA BLĂNARIU by http://confluente.ro/articole/gabriela_bl%C4%83nariu/canal [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]