480 matches
-
sfârșit, am ajuns într-un fund de pădure unde trebuia să facem bătaia. În cea mai mare tăcere ne-am așezat fiecare al locul însemnat de Catrințaș, iar locul meu care venea într-o cumplită tiharaie 127, în gura unei văgăuni, era cu deosebire fioros. Dacă e un urs în pădure, îmi zise pristavul, pe aice trebuie să iasă, că n-are pe unde cotigi 128. "N-are pe unde cotigi, repetai eu în gând. Vra să zică, trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe care ședeau era calcar, ușor de corodat. Ca și lichenii de pe acoperiș, pădurea de mușchi tindea să acapareze noi teritorii; iar În locul celor ce muriseră dintr’un motiv oarecare, piatra pe care ploaia o spălase de pământ păstra o văgăună Înnegrită. Și am mai cotrobăit prin ogradă, cu riscul de a nu mai fi Îngăduit și la anul; da’ de unde! Interesul meu a fost răsplătit de gazda Încântată cu o sticlă de samahuncă... Și astfel, În umezeala din spatele casei, am
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
aceste procese constituie de fapt o acțiune entropizantă a Vieții asupra substratului. Viața nu e responsabilă, decât poate simbolic, de transportul spre mare a materialului dislocat. E responsabilă Însă de depunere, mai precis de nivelarea formelor negative de relief, a văgăunilor sau pe alt nume, pe care am onoarea să-l port, zănoagelor. E suficient ca apa ploilor ori topirea unui vechi ghețar să transforme acea zănoagă Într’un lac. Și, dacă e apă, e și Viață, iar pentru a umple
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de-aia nici nu prea vorbeam. Pentru că, dacă am fi comunicat ceva mai intens, am fi ajuns la tot felul de controverse penibile, ne-am fi certat urât și, în cele din urmă, ar fi trebuit să-mi caut altă văgăună pentru înnoptat și scris, o altă capsulă cosmică, vorba cuiva. Iar lucrul acesta nu prea-mi surâdea, mai ales în situația în care eram io. Mai ales că ei, cum deschideam o discuție politică, așa debutează orice conversație între oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
carte pentru o singură ființă. O carte spusă. Uneori chiar nu știu dacă io contrafac sau chiar așa a fost cu adevărat. Îmi vin mai multe în minte acum. Se amestecă. Despre Țeavă, cu care mergeam în pădure într-o văgăună săpată în lut. Ne făceam căsuțe. El își construia întotdeauna WC și sobă. N-avea acasă căcăstoare și nici gaze și poate de-aia, măcar aici... Cândva acolo a fost un fund de mare. În lut erau scoici. Și, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
săpată în lut. Ne făceam căsuțe. El își construia întotdeauna WC și sobă. N-avea acasă căcăstoare și nici gaze și poate de-aia, măcar aici... Cândva acolo a fost un fund de mare. În lut erau scoici. Și, în văgăuna aia, mergeau toți golanii din sat cu câte o fufă să i-o pună bucolic în mijlocul naturii. Era o văgăună cam de doi metri pe un metru, cât o cabină de camion. Probabil acolo nu erau alde Rodica și nea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și poate de-aia, măcar aici... Cândva acolo a fost un fund de mare. În lut erau scoici. Și, în văgăuna aia, mergeau toți golanii din sat cu câte o fufă să i-o pună bucolic în mijlocul naturii. Era o văgăună cam de doi metri pe un metru, cât o cabină de camion. Probabil acolo nu erau alde Rodica și nea Titi să-i bată la cap și să se inhibe brusc. Altă inspirație aveau. Tot din perioada aia datează cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sugrumată de spasmuri. N-am mai avut niciodată prilejul, În tot restul vieții mele, să mă Îngrozesc În așa măsură de prăpăstiile infernale ale eroticului. Preotul cel nou al satului, „teolog absolut“ de la Sibii, era, se pare, exilat În această văgăună iarăși dintr-o pricină cu păcat; preoteasa, mândră, frumoasă și plăcută femeie, cânta din gură pe ardelenește de Înghețau apele; iar fata lor, lujer de crin Împărătesc, Nausicaa nubilă, cu sfârcul sânilor virgi nali, pica de frumusețe. Am dansat la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a prevenit că am intrat în grea încurcătură cu acest Marcoci, și m-a atenționat că foarte greu voi reuși să ies din această încurcătură. Am dus lipsă și de apa potabilă pe care o căram cu cobilița dintr-o văgăună foarte adâncă și cu alunecuș, iarna de ghiață și vara de ploaie sau de praf. La Strunga am păstorit șase ani. În acel timp mi s-au născut Suzana și Serafim. Gospodarii din Hăbășești mi-au dăruit o vacă, un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din Valea Humorului decât Mănăstirea Voroneț, din imediata vecinătate, și această atitudine o am față de multe locuri istorice; îmi amintesc de o împrejurare când, în timp ce tovarășii mei de călătorie, buni prieteni, s-au îndreptat către un schit ascuns într-o văgăună, am preferat să rămân cu cineva pe marginea drumului, fermecat de o pădure seculară de brazi, deasupra cărora se roteau în cercuri câțiva vulturi uriași. O fi o blasfemie, dar prefer un peisaj unei icoane care prezintă o imagine a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că este o imposibilitate, nu poate asimila în trei săptămâni o cantitate uriașă de date (pe care nici nu le învățase la timpul său) de biochimie, fizică, genetică, anatomie, nu mai știu încă ce. Dar Bobu și-a găsit o văgăună și, după două săptămâni de muncă îndârjită de noapte și zi și noapte, s-a prezentat la examene. A luat note aproape de cifra care i-ar fi asigurat admiterea. Îi trebuiau însă, la oral, două note maxime, de zece. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sârmă; abia se mai văd firele care țin tălpile femeii. Statueta pare retrasă, pare să ascundă ceva de rușine, fapta unui Mare Misogin. Sașa Dacă îmi este ceva nesuferit, apoi snobismul îmi este nesuferit. O întâmplare banală, petrecută într-o văgăună obscură, între două dealuri de prin Vaslui, poate fi mai umană și mai încărcată de viață decât nu știu ce aventură extraordinară petrecută, să zicem, în Labrador. Tot așa, o poveste de dragoste petrecută la Lozna, lângă Dorohoi, poate conține mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ajunge să fie țeapăn de băutură iar pe mama lui o lasă să umble fără rost în sesie. Sfîntul Mîntuitor le-a spus lor: unde nu este cap, vai de picioare! I-am pîndit pentru că s-au ascuns într-o văgăună(adîncitură) unde i-am gonit, i-am prins și i-am lovit. Cercetată și povestită(scrisă, turnată) de preotul judecător credincios în cruce”. Grija lui pentru binele neamului get nu era totdeauna susținută și de cei apropiați iar sminteala și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a prevenit că am intrat în grea încurcătură cu acest Marcoci, și m-a atenționat că foarte greu voi reuși să ies din această încurcătură. .Am dus lipsă și de apa potabilă pe care o căram cu cobilița dintr-o văgăună foarte adâncă și cu alunecuș, iarna de ghiață și vara de ploaie sau de praf. La Strunga am păstorit șase ani. În acel timp mi s-au născut Suzana și Serafim. Gospodarii din Hăbă șești mi-au dăruit o vacă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de a nu ne lepăda
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
coborând. Am plecat cu sufletul ușurat, încărcat de emoții și planuri viitoare. Am privit înapoi Fortul 13 Jilava. Părea un imens cavou, cu celule reci, întunecate și umede. Aici au pătimit și au murit mulți legionari. Fortul 13 Jilava, neagră văgăună, ascuns cimitir, a devorat strop cu strop multe vieți tinere, suflete mari. Aici s-au chinuit Căpitanul, tatăl Căpitanului, frații Căpitanului, Văcăreștenii și multe vârfuri legionare. Reduta fortului sau reduitul, cum se mai numește, a fost pumnalul cel mai feroce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
din Europa Răsăriteană, singurul care s-a grăbit să înlocuiască un cult al personalității cu altul, fără să-i pese de suferințele poporului pe care pretinde a-l reprezenta, popor lăsat la bunul-plac al unor personaje de abia ieșite din văgăunile preistoriei. Gheorghiu-Dej a dărâmat bisericile din spatele Palatului Regal? Ei bine, Ceaușescu nu s-a lăsat mai prejos și a dărâmat biserica Enei. A mutilat Dej centrul Iașilor? Cum să rămână Ceaușescu în urmă? Iată că buldozerele au ras acum de pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
toiul muncii. — A, am uitat să-ți spun. E totul în regulă acum. Vocea i-a revenit la normal. Dacă nu mi-ai fi atras atenția, ar mai fi dus-o câteva zile bune fără voce, pentru că o dată ce cobor în văgăuna asta, nu mai ies de-aici o perioadă de timp. Biata fată, ce greu i-ar fi fost fără voce! — Îmi dau seama. — Deci, așa cum îți spuneam adineauri, fata trăiește ruptă de lumea din afară. Mă rog, în mod normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ea sărutându-mă pe buze. Deci, să vedem cum stau lucrurile când nu există dușmani. — În primul rând, locul acela e izolat de lume. Acolo nu pot pătrunde alte animale, am zis. Cum ar fi, de exemplu, platourile înalte sau văgăunile adânci din Lumea dispărută a lui Conan Doyle. Oricum, un loc împrejmuit de munți. — Splendid! zise ea, lovindu-mă cu arătătorul direct în inimă. Într-adevăr există și un document în care se vorbește despre descoperirea unui craniu de unicorn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aici dincolo. Altfel ce rost ar fi avut Zidul? Așa că trebuie să existe undeva și o ieșire. — S-ar putea să ai dreptate. — O găsesc eu și fugim împreună de-aici. N-am deloc chef să dăm ortul popii în văgăuna asta mizerabilă. Umbra tăcu apoi și scormoni iar pământul. — Repet ce ți-am mai spus și la început: orașul ăsta nu e normal. Absolut deloc, sublinie ea. La fel cred și acum. Chiar mai mult decât oricând. Problema este că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de la 1834, dezlegau „drumul nelegiuirii și a spărcuirii proprietății răzășești": „S-au văzut proțesuri înființate de unde nu aveau ființă; s-au văzut semnele cele mai firești răsturnate, movilele seculare schimbate în moșinoaie, râurile întoarse din cursul lor, podișurile prefăcute în văgăuni și șesurile suite pe vârfurile dealurilor și ale munților; s-au văzut reclamații că moșia cutare împresura cu o bucată de loc pe moșia cutare și judecata a hotărât ca moșia întreagă să se dea celui care reclama sub nume
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
intelectual e rezumat cu umor de Vasile Băncilă: Toți licențiații, când sunt întrebați ce planuri au, spun: aplec, plec!a. I-a apucat instinctul migrației către Apus pe români, după ce 2000 de ani au găsit de bine să stea în văgăunele Carpaților. E cam târziu, dar nu strică! (p.8). Rămas în țară, Băncilă sugerează admirabil, si întrucâtva simbolic, atașamentul sau la solul național (ceea ce nu-l va împiedica, ulterior, să urmeze și el o specializare la Paris, între 1925-1927 și
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
trecut ne chinuiam să ne amintim cuvintele pe care ni le-am spus în prima jumătate a vieții. îmbătați de vedenii treceam pe lângă mărul bătrân ne gândeam la puii din scorbură urmăream zborul liliacului printre sârmele de telegraf căutam în văgăună strălucirea izvorului ne opream să ne tragem sufletul în pridvorul unei case părăsite. Câinii nu ne lătrau, stafiile nu ne cereau pâine cu vin, privighetoarea nu voia să-și termine cântecul nocturn, noi mergeam mai departe pe ulița neagră ne
Poezii by Irina Nechit () [Corola-website/Imaginative/10735_a_12060]
-
comunei Bozioru există două obiective clasificate drept monumente istorice de interes național, ambele din categoria monumentelor de arhitectură. Unul îl constituie schiturile rupestre din Munții Bozioru, din zona satului Nucu, cu 12 puncte: Fundătura, Agatonul Vechi, Agatonul Nou, Fundul Peșterii, Văgăuna I, Văgăuna II, Piatra Îngăurită, Piatra lui Iosif, Peștera lui Dionisie, Piatra Șoimului I și Piatra Șoimului II. Celălalt monument este fosta mănăstire Găvanele din satul cu același nume, cuprinzând clopotnița și biserica Adormirea Maicii Domnului, construite la 1803. În afara
Comuna Bozioru, Buzău () [Corola-website/Science/300799_a_302128]
-
există două obiective clasificate drept monumente istorice de interes național, ambele din categoria monumentelor de arhitectură. Unul îl constituie schiturile rupestre din Munții Bozioru, din zona satului Nucu, cu 12 puncte: Fundătura, Agatonul Vechi, Agatonul Nou, Fundul Peșterii, Văgăuna I, Văgăuna II, Piatra Îngăurită, Piatra lui Iosif, Peștera lui Dionisie, Piatra Șoimului I și Piatra Șoimului II. Celălalt monument este fosta mănăstire Găvanele din satul cu același nume, cuprinzând clopotnița și biserica Adormirea Maicii Domnului, construite la 1803. În afara acestora, lista
Comuna Bozioru, Buzău () [Corola-website/Science/300799_a_302128]