1,093 matches
-
devoreze. Era chiar Contele care nu observase că strănepotul își părăsise trupul închiriat. Deodată, arătări hidoase se ridicară din adâncuri. Îngrozit, Contele țâșni afară din lac oprindu-se pe creste. „Imperatorul” răsuflă ușurat că scăpase ca printr-un miracol de văpaia acelor priviri și-și zise că mai are o șansă de a se salva de la înec. Norocos ca întotdeauna, voia să profite de această oportunitate. Dacă va reuși să iasă la suprafață și să ia măcar o gură de aer
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
să mă strângă până la ultima suflare, să-mi prindă la spate palmele fierbinți și să mă soarba de lumină. Asta îmi doream cel mai mult. Și-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale. M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele. Citește mai mult
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
să mă strângă până la ultima suflare, să-mi prindă la spate palmele fierbinți și să mă soarba de lumină. Asta îmi doream cel mai mult.Si-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale.M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele.... XV. ÎNCREDERE VS
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
De câte ori eu am trecut agale Îmbătrânind cu tine-atâția ani. Cu ochii goi privesc biserici moarte Și cu beții lila de liliac Îngerii-și plâng aripile lor boante La începutul curgerii de veac. Oraș în care plânge-n vreme praful Văpăile nocturne de tramvai, Aicea îmi trăiesc tăcut păcatul De vechi iubiri din nopțile de mai. Bătrân oraș al hatmanului Ploaie În versul meu acuma te salut, Când luna se dezbracă în odaie Să lumineze forma mea de lut. CU FALSE
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
zori (Zorica). Vibrarea a pus rămășag pe mirajul luminii, ca izvorul de viață zburat în cuib de cuci. Pe covorul răbdării și-a mânat bidivii gândului în trap de chimvale. O dâră de zbor i-a adus un trecut de văpaie, trudit în rapsodiile de veacuri, frământându-i mireasma în pâine și cuvântul în potirul binecuvântării. Safirul bucuriei, înmuiat în Ghiocelul Buneivestiri, i-a odrăslit crucea în Mugurele-nvierii. Vă-ntreb pe cine plângeți, copile din Sion,/ Și pentru cine- aduceți
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
noastre și ale celor ce nu mai sunt./ S-a desprins din infinitul vărstelor milenare/ o fărâmă din ființa neamului ce trudește aici,/ pe bolta înălțimilor dure s-au aprins felinare,/ iar sub catapiteasma spațiului mioritic ard licurici,/ să stingă văpaia speranțelor noastre, descântec, cu zările./ Nici bocet, nici ură, nici murmur, nici lacrimi nu vrem./ Ale noastre sunt potecile fără întoarceri, uitările,/ și calea lactee și crucea Golgotei și tot ce-navem./ Ale noastre au fost văpăile mocnite-n elanuri gemene
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ard licurici,/ să stingă văpaia speranțelor noastre, descântec, cu zările./ Nici bocet, nici ură, nici murmur, nici lacrimi nu vrem./ Ale noastre sunt potecile fără întoarceri, uitările,/ și calea lactee și crucea Golgotei și tot ce-navem./ Ale noastre au fost văpăile mocnite-n elanuri gemene,/ ale noastre iubiri pentru țară s-au cimentat în amar;/ de-am sărutat obrajii Neamului cu buzele de cremene/ ale noastre au fost sângerările și geamătul nostrum plenar./ Atunci, o țara mea-osândă! Ți-am făcut din
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
învățat să ne iubim neamul osândiți fără vină,/ prin Iuda să pară vânzarea mai lesne, mai clar de-nțeles,/ nici blidul de linte, nici arginții-n rugină,/ ci-n locul lor, o, țara mea! Doar prigonirile am ales./ Să stingă văpaia speranțelor mocnite-n elanuri gemene,/ ale noastre iubiri pentru țară cimentate în veac/ și, sărutând obrajii Tăi, Doamne, cu buzele cioplite din cremene,/ ne vom reîntoarc-n istorii la capătul suferințelor ce tac... (Golgota iluziilor). Obsesia trecutului s-a revoltat odată cu
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Minune care-nchizi a vieții taină Te zbați întruna, poate-ncerci să fugi... Dar, ești și tu, închisă într-o haină Ce te oprește cerul să atingi... Ești osândită să trudești din greu Oprirea ta de-o clipă-nseamnă moarte! Văpaia vieții stăpânești mereu Hrănind flămândele dorinți deșarte... Și, ești precum ocnașul pedepsit Să spargă piatra, pulbere s-o facă, Pisând a clipei pulbere, ești mit Ce cheamă la speranță cu-a sa toacă... Și n-ai nicicând o clipă de
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
jadul, o piatră din poveste; ce ochi, două smaralde, te lasă fără glas si câtă armonie în trupul ei gingaș. El, un mândru june, înalt cu piept vânjos, cu umerii puternici și brațul musculos. cu ochii două stele, ce emanau văpăi albaștri ca azurul și glas fermecător. E trupul lui iubire si glasul lui e dor, privirea e dorință și trupul lui e gol, era o provocare cu-o tainică chemare în noaptea cea adânca era chiar zeul soare. Ea, de
POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
-
pentru mine Când te zăream râul se schimbă în bine, Iar lacrimile triste în zâmbete senine Clipele amare în dulci mângâieri Crivatu-nghetat în calde adieri Nici stelele nu au lucirea din ochii tăi Ce-mi luminează viața cu ale lor văpăi. Mi-e dor de clipele petrecute împreună Si-as da orice doar să te țin de mână Mi-e dor de-o clipă să te strâng la piept Mi-e dor să-mi spui cum și unde să ma-ndrept
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
că o ninsoare împrejur Și parc-ar ninge muzical Pe rugul pregătit să doară, Sunt ca un fulg ce urcă-un deal . Când tu te pregătești să stingi o seară Întind o mână și lumea ia foc Incendiind zăpadă cu văpăi Din coate de frig îmi fac violent loc Să pot muri la căldură ochilor tăi. Un vânt face lumină pe cuprins Surâsul tău aprinde aprinde albă dimineață În vreme ce bătaia mea de inimă a nins Și-un înger și-a luxat
ÎNGER DE ZĂPADĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360030_a_361359]
-
să mă strângă până la ultima suflare, să-mi prindă la spate palmele fierbinți și să mă soarba de lumină. Asta îmi doream cel mai mult. Și-am lăsat strigatul să iasă din mine și ochii mi i-am transformat în văpăi, să subjuge și să se lase subjugați de către primul înger căzut ieșit în cale. M-am lăsat tarata în abisul nesfârșit, ca în uitare, acoperită, dezlănțuita, arzanda, ca și cum ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele. I-am simțit
DORINTA (DE)CADERII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360169_a_361498]
-
fărâme...toate îmi strigau să vreau mai mult si mai mult, până să ajung să uit de mine și de cale. Sunt încă în matrice. Știu că deja praful se așterne peste drum, insă voi rămâne o vreme. Cu ochii văpăi. Să mă satur de cuvinte și să mă doară căderea. Referință Bibliografica: dorința (de)căderii / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1393, Anul IV, 24 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Clarissa Emanuela : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DORINTA (DE)CADERII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360169_a_361498]
-
NOAPTEA SĂRBĂTORII din șopotiri se-aprind - în nopți - copacii și florile fecioare ard sub văluri: cât de bogați mai pot fi toți săracii când doar ei văd averile din ceruri?! tot m-a trezit migala de maeștri care-au visat văpaie de petale: măiastra boare-a mirilor tereștri sunt răsuflări de îngeri - cer la poale! da - m-a trezit Hristos în Sărbătoare: a înviat - din răni - în cununie! tot ce-i rănit - făcutu-s-a-n El floare iar în treziții oameni - nebunie! ...de
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
în miez de noapte Pe ulițele satelor umblă visul cel bun Când dinspre luceafăr ne vin șoapte Că umblă cu daruri Crăciun. Aripi de lumină îmi intră în odaie Halebarda lunii nu știu unde s-a dus Căci în clipa aceasta, de văpaie, Dintr-o minune s-a născut Iisus. Cuvinte din livezi Când a trecut atâta amar de vreme? Iubito, peste noi zăpezi s-aștern, Cât sunt aici cu tine, nu te teme Chiar dacă în geam ne bate-un frig etern. De când
MINUNEA DIN SEARA DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359848_a_361177]
-
mir”, „simfonie”, „vis”, „fereastră” deschisă spre absolut, „sentiment” „înflorit”, „floare”, „zăpadă” a „“sufletului curat”, „fărâmă de azimă”, „descătușare”, „reverie, „cântare”, „dor”, “prezența celuilalt”, „minunat dor”, „dor de viață”, „mister”, „mirific cântec”, „cântec lin pe strune de vioară”, „pace”, „a inimii văpaie”, „imn divin”, „imn de slavă”, „colind”, „templu sacru”, „teluricul iubesc” în care se scufundă eternitatea, „mirajul fericirii”, „liniște vrăjită”. Prin „cununile de gânduri pure” (Nostalgie) care zămislesc sintagmele izotope din cântecul poetic se configurează un mit al iubirii - „comoară” de
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
răsună pasul tocului pe-o filă. ALEARGĂ TIMPUL În liniștea trezită prin visuri de prigorii, Trec cerbii dimineții pe pajiștea culorii; Pe sub copite sfarmă a ierbii glăsuire Și-n verdele sălbatic ard sevele-n neștire. Natura-ntreagă cântă cuprinsă de văpaie, Când razele solare pe umeri se îndoaie, Râd florile cochete și ape solitare... În pântecul amiezii cad foi din calendare. Îngenunchind cadrane c-o singură privire, Aleargă timpu-n vervă, nu stă să mai respire. Pe trupul zilei frânte sub estivala
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
arte Selectata în timp, natural Tăciunii rămași nu s-or stinge Aprinși sunt de patos mereu Dorința perena învinge Când pe buze ai numele meu Din cenușă rămasă renaște Udata cu lacrimi, iubirea Se usucă, se-aprinde, ne paste Prin văpăi de amor, fericirea Iar din foc se vor scrie povești Și de straja vom sta noi, iubirii Frumoasă ai fost și îmi ești Azi din foc te înalți, nemuririi. 17 gustar 2016 sursă foto: internet Referință Bibliografica: ÎN FOCUL IUBIRII
ÎN FOCUL IUBIRII de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340262_a_341591]
-
pământ... Acum o vom petrece, neștiind ce simte, Descoperindu-i un azur la răsărit. Cu dărnicia -i, oare, se va întoarce? Din Ev și veac, sau chiar acu?.. Că nu e o păpușă, care să se joace, Ea vine, cu văpaia ei , c-un tandru "Nu..." Și nu -i o plasă, aruncată-n mare, De-a prinde ce o fi , într-un răgaz, E anotimpul care nu-i din întâmplare, Natura ne-a donat-o , s-o avem și azi... Simbolul
VERSURI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340249_a_341578]
-
jelite pe seară, la izvor... Lumina ce-mi pătrunde în suflet printre scânduri, Căzute-n partea stângă, când mă topesc de dor... Atingerile tale nu mai sunt doar atingeri, Ci adieri de aripi suave ca un Rai, Ce-mi potolesc văpaia din macii-n care sângeri În poezii dulceața cireșelor de Mai... Tăcerile din tine au amorțit tăcerea... Acvile au furat-o din cântecul răpus, S-o ducă sus, pe piscuri, de unde mângâierea Ți-o voi simți în taină și te-
UIMIREA CĂ EXIȘTI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340473_a_341802]
-
Scrisoarea I de Mihai Eminescu Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate. Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gândirilor dând viață, suferințele întuneci; Mii pustiuri scânteiază sub
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
-mi, iubite, de ce în asta noapte mi-e frică să m-aștern în șoapte? De ce mi-e frică să-mi așez în palma-ți rece al meu crez? De ce mi-e frică de ochii tăi atât de verzi, plini de văpăi? De ce în noaptea , parcă blestemata fiorul morții noastre aspru-ncearcă? Nu îmi răspunde, nu acum, iubite! Să treacă noaptea asta oarbă, Și poate zorii dimineții Îmi vor aduce șoaptă caldă. Ionică, februarie 2014 Referință Bibliografica: Șoapte / Ionică Baicu : Confluente Literare
SOAPTE de IONICA BAICU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340942_a_342271]
-
vară, Să înfloresc în sufletu-ți plăpând; La pieptul tău să-ți fiu comoară, Să nu mă pierzi decât în gând... Aș vrea să fiu o iederă înaltă, Să te ridic când vei cădea... În sufletu-ți flămând s-aprind văpaia, Să-ți fiu leac aș vrea, de voi putea.... În visul tău să fiu un heruvim, Să îți pătrund în „ gând fugar ” Pe un tărâm de vis să ne-ntâlnim Să-ți fiu jar - pe al tău altar... Să-ți
DORINȚĂ III de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341038_a_342367]
-
culturale naționale, una cu ființa istorică, națională, cu ființa neamului românesc in integrum! În configurația etnofolclorică a Transilvaniei, Maramureșul are o densitate de artiști comparabili cu cerul care de pe orice meridian ar fi cercetat s-ar oglindi pe el o văpaie astrală. Între ei, maestra Angela Buciu este un artist dintre cei care, pentru că alte popoare nu îl are, l-ar cumpăra (mai ales că noi vindem tot). Numai că maestra nu se vinde străinului, se dăruie neamului ei! Glăsuiește nepereche
ANGELA BUCIU, FLOARE ÎN CUNUNA SPIRITUALĂ A MARAMUREŞULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341064_a_342393]