551 matches
-
Anton Crihan și mulți alții. Ion Inculeț era fiul unui țăran chiabur din jurul Chișinăului. Familia lui se stabilise, după moartea tatălui, la Chișinău. Locuia la marginea de sus a orașului, într-o casă modestă, compusă dintr-un șir de camere, văruite cu alb, de-a lungul unei curți. Mama lui nu știa o vorbă rusească. Pe Ion Inculeț l-a găsit revoluția bolșevică la Petrograd, unde își terminase studiile de fizică și era conferențiar la o catedră la universitatea de acolo
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Sărbători Sosirea Sfintelor Sărbători, precum și aniversarea zilelor de naștere sau onomastice, pentru toți ai satului, însemna nu numai bucurie, ci multă muncă. În primul rând toată gospodăria trebuia să arate "bec" (cum spuneau bătrânii). Curățenia era o cerință stringentă. Se văruiau pereții din interiorul și exteriorul casei, se spălau geamurile, ușile și tot mobilierul existent și dacă se impunea, se lăcuiau. Se trecea apoi la bucătăria de vară, la grajd și cotețe. Și aici se dădea cu var și se făcea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
materiale de construcție și... câini. Înaintam, încercând să-i ignor. Unul mai agresiv se apropiase lătrând periculos. Din fericire, venea paznicul, căruia-i făcusem niște semne cu aparatul de fotografiat. Ajunsesem suficient de aproape de castel și-i vedeam zidurile proaspăt văruite într-un galben potolit. Doar pentru câteva fotografii am venit de la Roman (bicicleta o plasasem strategic între mine și câini), dacă se poate. Speram să-l impresionez cu performanța celor 50 kilometri parcurși, dar nu mi-a mers: "Este interzis
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
curtea omului nostru. George a strigat, după ce-a bătut în poartă: "Nea Costică ! Nea Costică !”, până a apărut, curioasă și intrigată de vederea a doi necunoscuți, nevasta lui, o femeie scundă, durdulie. Am intrat în curte, fiindcă prispa casei, văruită în albastru și destul de înaltă, fiind la umbră, parcă ne făcea cu ochiul. Îndemnați de gazde, am adus și bicicletele în curte. În timpul negocierilor, ca să meargă treaba mai bine am adus patru sticle de bere, de la barul de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
săptămâni, a devenit proprietarul unui imobil destul de spațios, pe artera Veniamin Costache, nr. 114. Bapțea, săraca, a vizitat și ea noua locuință, arzând de nerăbdare să se mute cât mai curând. A fost angajată o echipă de zugravi, care a văruit și a aranjat atât interiorul, cât și exteriorul, după cum a dorit mama. Mobilierul pentru casă l-au cumpărat treptat, pe măsura posibilităților. Gata! Acum se puteau căsători, puteau să-și întemeieze o familie. Într-adevăr, părinții mei s-au căsători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
INFANTIL sau DIAVOLUL ȘI MIEREA DE ALBINE Vă spuneam ceva mai devreme că majoritatea rudelor noastre se află în localitatea Grumăzești. Într-o splendidă zi de vară, mama a decis să procedeze la igienizarea locuinței în care stăteam. S-au văruit camerele, s-au vopsit cercevelele și ușile, s-au spălat geamurile și s-a muruit pardoseala. Era farmacie! După ce s-au așezat toate la locul lor pe pereți și pardoseli, mama, cu o ultimă privire critică, a sesizat că, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cearșaful alb era plin de puncte roșii-maronii și nu trebuia să fii expert în materie ca să știi ce s-a întâmplat și cui aparțin. Întrebarea era următoarea: cum de apăruseră aceste spurcăciuni? Pereții au fost muruiți, adică lipiți cu lut, văruiți de două ori, pe jos s-a lipit cu lut și balegă de cal, așa cum se obișnuiește. Apoi au fost așternute țolicile și preșurile noi, spălate și ele. De unde au apărut? Cum? De ce în număr atât de mare? Să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trei tocuri de uși, cu uși cu tot. Asta întrucât voi aveți o casă de tip B: adică două camere, separate de un hol. După ce veți termina de zidit și de tencuit, după ce veți acoperi casa cu paie și veți vărui camerele și holul, să vă prezentați pentru a vă da sticla pentru cercevele. S-a înțeles? Am înțeles, domnule gestionar. Vă mulțumim frumos, a răspuns Mircea. Și am plecat cu tot materialul cărat de oamenii domnului Muca. Tot domnul Muca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
căldură în casa care nu avea încă geamuri. Meșterii au plecat. Noi continuam să stăm în bordei, însă făceam foc în cameră pentru a se usca pereții care erau încă "verzi". A treia zi, meșterii au venit și ne-au văruit cu pricepere deosebită pereții și tavanul, au tras o dungă în partea superioară a pereților, iar acum la noi în cameră era curat și frumos. În conformitate cu cele deja stabilite, am luat cercevelele și le-am dus domnului gestionar, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
răsărit a camerei, lângă Icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, lampa cu petrol numărul 8, bine curățată, cu burlanul spălat de funingine cu cenușă și apă călduță -, prin intermediul oglinzii reflectorizante de formă rotundă, îmi făcea impresia că inundă încăperea văruită în alb asemenea unui superb candelabru cu numeroase brațe, în care obiectul inventat de Edison își etala proprietățile în cascade uriașe de lumină... Nu, nu, n-a fost așa! Am halucinații, aiurez... Invenția celebrului american nu ajunsese încă până la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Moldovei. E o biserică foarte frumoasă, rămasă în picioare ca un fel de umeri legați prin coloană și restul corpului era dus. Am găsit-o într-un loc inaccesibil cu mașina. Pe această ruină de biserică cineva începuse să o văruiască, pe partea interi‑ oară, unde ar fi trebuit să fie altarul, pictorul a desenat doar un nimb auriu care a rămas gol. Deci eu tot ce am văzut a fost ruina, tencuiala asta albă și nimbul gol. Dar în finalul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
orășelului Boczkay voevod din veac XVII. ceteră scripcă acela aceia bunic bunică tată bătrân mamă bătrână dubit dubălărie mătușă moșneag pe brînci Ioane al meu! aesta aiasta zice (cântă) icea (aici) chizeș nouă (haine) maiu orătenie rânză rărunchiu plămâni a vărui a murui faur haizaș deșințat măi! 28 Aug. Vazcău. Munteni în straie albe, cu înfățișare de Moldoveni. Populație curat românească. 29 Aug. Bèliu. Între păduri. Români, sumane albe, cu flori negre și roșii chenar. Nu te lăți, broască-n tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
strachină ". Apoi de, a zis mama Bușmei îi chiabur ". Gavril Veleșcă De la deal de casa lui Bușmei, sub o mare râpă, era o căsuță foarte mică. Și cu ferestrele cât îi băga pumnu. Era lipită cu lut dar nu era văruită. În ea trăia Gavril Veleșcă. Cine era acel Gavril Veleșcă și de unde vine el în Bogata și și-a făcut căsuța aceia așa de mică și de sărăcăcioasă, nimeni nu știa. Era mare vânător. Lua pușca și o tăfâlcă 26
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
privești mai mult, cu-atît se-nvîrte mai repede. Roata aia avea vulgaritatea de coșmar a mozaicurilor aztece, coșmarul sîngeros și vulgar, inima pulsînd În soarele dimineții, nuanțele de roz și albastru țipător ale scrumierelor, cărților poștale și calendarelor suvenir. Pereții erau văruiți În negru și pe unul era desenat cu lac roșu un personaj chinezesc. - Nu știm ce-nseamnă, a zis ea. - Cămăși la treiș’unu de cenți, am sugerat eu. Mi-a adresat surîsul ei rece, inexpresiv. A-nceput să vorbească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
A-nceput să vorbească despre Jack. - SÎnt nebună după Jack, a zis. Își dă silința ca hoț la fel ca-n orice meserie. Venea noaptea acasă și-mi dădea pistolul lui: „Dosește-l!” Îi place să lucreze prin casă - vopsește, văruiește, face mobile. În timp ce vorbea, se mișca prin casă, aruncîndu-se dintr-un fotoliu În altul, picior peste picior - cînd unul, cînd celălalt - aranjîndu-și furoul În așa fel Încît să-mi ofere o imagine În rate a anatomiei ei. Mi-a povestit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
noi. “Radiosfera”, 11 martie 1996, ora 9,45 73. Războiul de Întregire, dar al naturii O destăinuire: dintotdeauna m’am Întrebat de ce o casă, odată părăsită de om, se degradează rapid. Doar pentru că uneori omul a mai grijit-o și văruit-o, iar acum n’o mai face? Dar, În același timp, a folosit-o, deci a uzat-o. N’am aflat răspuns nici până astăzi, dar voi folosi acest subiect ca pretext al capitolului de față. Acea casă e un
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Ne-a invitat în aceeași cămăruță din marginea casei sale. Pe masă o oală cu lapte adusă de fiica sa, Eugenia. I-am dăruit măicuței Natalia Ilașcu calendarul bisericesc, pe care îl va pune pe perete după ce va murui (va vărui) oleacă. Ne spune apoi că i-au furat de prin curte tot ce mai avea, iar de pe sârmă hainele soțului, pe care voia să le dea de pomană. Dar a primit, după atâția ani de detenție, prima scrisoare de la fiul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pe toate în mijlocul camerei și le dai foc. Închizi bine ușile și geamurile toate și nu te mai întorci aici decât peste două săptămâni. Fumul ăsta este atât de otrăvitor încât vor muri toate: nu va scăpa nici una. După aceea văruiești frumos de două ori, vopsești tavanul și te muți cu ai tăi aici. Ați înțeles? Da, moș Danilov, așa voi face. Chiar așa am și procedat. A doua zi am trecut pe la bătrân, de la care tata a împrumutat furca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
această activitate obligatorie a fost transferată în grija celor patru frați mai mari. Am smuls buruienile crescute la baza zidului căsuței, am tăiat cu sapa iarba de lângă trotuar, apoi am făcut copcă fiecărui copăcel din fața casei și, în final, am văruit fiecare exemplar. Ne uitam cu plăcere: era îngrijit, curat, frumos pe toată lungimea uliței. Cele patru rânduri de salcâmi dați cu var străluceau în bătaia soarelui ca o salbă de coliere ecologice veghind cu strășnicie la prezervarea mediului natural, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
voia mea s-au imprimat adânc în conștiință, ca un memento asupra celei mai mârșave creaturi de pe planetă: OMUL. Toboșarul... Ne-am luat sculele privind încă o dată cu satisfacție mărturisită și cu reală plăcere la cele patru rânduri de salcâmi frumos văruiți în alb strălucitor, aidoma unui batalion de militari echipați în uniformă de paradă, cu piepturile bombate, defilând cu o măreție imperială prin fața tribunei oficiale în mijlocul căreia se afla la loc de cinste Comandantul Suprem. Am intrat în curtea mică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
el ca la Ioan Botezătorul și, intrând ex abrupto în text, începu: "Să audă și să ia aminte tăt natu. Ordin de la Primărie. În fiecare sâmbătă să vă curățați șanțurile, să curgă apa prin ele; să vă măturați trotuarele; să văruiți pomii din fața casei și marginile podului, ca să fie frumos și să placă la tătă lumea. O spunem limpede și clar. Cine nu va face întocmai așa va primi amendă mare! Domnul primar vă salută și vă dorește spor la treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unea cele două odăi. Cea din stânga, „casa cea mare”, și cea din dreapta, cu plita, cuptorul, două paturi și o masă între ele, așezată în dreptul geamului dinspre miazăzi, ambele încăpeir cu pâmânt pe jos, fețuite înaintea Crăciunului și Paștelui, atunci când erau văruiți și pereții cu zeamă de var stins amestecată cu chindrus. Așa le vede și acum bărbatul împlinit și arătos, așa le va păstra în suflet toată viața. Înainte de a părăsi „casa” și ograda devenite amntiri, canadianul de 40 de ani
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a lui Asachi, de marmoră. Nu se potrivește. Ar trebui să fie la fel... Propun să bronzăm pe Asachi. D. consilier are dreptate, răspunde foarte serios primarul Pogor. Decât, pentru motive de economie, în loc de a bronza pe Asachi, propun să văruim pe Miron Costin. Rezultatul va fi același... Alta, în care apare Petre Carp: Șef de guvern la 1911, câteva zile după instalarea sa, conu Petrache primește vizita lui A.D. Holban, venit la București pentru a-i cere o demnitate, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Toate acestea erau visele de atunci ale copilăriei. Cu pictura am început la câteva zile după ce am revenit acasă. Am luat două cartoane, am scos un pic de var din groapa cu var, l-am diluat cu apă și am văruit „ zugrăvit ” succesiv de mai multe ori până ce după ultima uscare cartoanele mele arătau ca cele pe care le-am văzut la pictorii din Constanța. Culori aveam, nu la tuburi cum aveau pictorii, ci la borcane, doar că erau culori industriale
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Curti să cumpăr 20 kg. de brânză pentru București: o discuție oțioasă și stupidă. Atitudinea Chiranei, indiferentă, vizibil. Am stat puțin; am mers la Menaru, unde nu am mers toată săptămâna pentrucă ea a fost ocupată la Hurm... și la văruit. Am găsit-o frământând un fel de clătite turcești; frământa și conversa cu aere disprețuitoare de ducesă, când vorbea de părinții Chiranei; cu o aisance de grande dame a aprins focul la soba ei; casa iar era curată ca în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]