561 matches
-
lui Alexa se îndreptaseră în altă parte și ele nu știau nimic. Un pădurar din codrii de dincolo de apă venise a treia zi de Paști la curte și se abătuse c-o poruncă boierească pe la Alexa. Acolo nu găsi pe vătaf și-i ieși înainte, întrebându-l ce caută, madama Cristina. Pădurarul acesta era un flăcău voinic și negricios, cu pălărie lată-n boruri, cu baltag în mâna dreaptă și cu tașca înflorită cu alămuri la șoldul stâng. —Cum te chiamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dovedească printr-o desmierdare c-a înțeles-o. Ea-i zâmbi iar dulce și-i zise liniștită: —Du-te. Apoi adăogă îndată: Ba stăi, căci văd că vine și bărbatu-meu și i-i spune ce ai de spus... Alexa vătaful intră în adevăr pe poartă și grăbi cătră casă, cum îi era obiceiul. — A venit un om, îi zise Cristina. Te caută pentr-o poruncă boierească... Întorcând spatele cătră pădurar, intră nepăsătoare în casă. Vătaful Alexa o găsi cântând încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce ai de spus... Alexa vătaful intră în adevăr pe poartă și grăbi cătră casă, cum îi era obiceiul. — A venit un om, îi zise Cristina. Te caută pentr-o poruncă boierească... Întorcând spatele cătră pădurar, intră nepăsătoare în casă. Vătaful Alexa o găsi cântând încetișor și privind pe geam la zarzării cei strâmbi și negri plini de horbotă albă de floare. Cum îl simți, se întoarse și-l întrebă dacă nu poftește cozonac ș-un pahar de vin. — Vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întoarse și-l întrebă dacă nu poftește cozonac ș-un pahar de vin. — Vei fi fiind obosit... îi zise ea cu blândeță. Și Alexa se simți foarte împăcat și mulțămit la sunetul glasului ei. Dar în noaptea aceea chiar, după ce vătaful cel bărbos adormi liniștit, Cristina se furișă afară din odaie și se duse la portița de lângă grajd, unde o aștepta pădurarul. Cum deschise, îl și cuprinse cu amândouă mânile de grumaz. Și dintrodată se simți strânsă lângă tașca cea înflorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curând toată afacerea. Și cum înțeleseră deplin adevărul, madama Luța și madama Natalița avură grijă să se întâlnească cu Alexa Grecu și-și alăturară cu taină mare capetele lor uimite și spăriete de barba cea zbârlită. Și-n sara aceea vătaful veni acasă mai încet și așa, fără să se sinchisească de nimic, și-ndată după masă îl cuprinse un somn nebiruit. Cătră miezul nopții lumina lunii pătrunse ca un fum argintiu în cotlonul din podul grajdului, plin de mireasma florilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că-i Alexa. Și cu privirile îngrozite, fără să poată face o mișcare, îl văzu cum deslipește scara și o lasă în jos alăturea cu păretele. —Acuma am să văd eu ce cucoș s-a suit în podul grajdului... grăi vătaful c-o voce aspră și răgușită. Întăi pe el vreau eu să-l judec și să-i zbor capul. Măi, Năstasă! strigă el cu putere cătră haidăii din ogradă care dormeau prin șuri; măi Ilie, ia sculați repede și făceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pământ. Ca prinsă de friguri Cristina apucă scara ș-o rezemă iar în gura podului. Costandin pădurarul se lăsă alunecuș pe ea, apoi se mistui în umbra porții, își deslegă de undeva calul și îndată se auzi tropot. Atunci nevasta vătafului răsuflă adânc, se liniști și privi în juru-i. Haidăii ogrăzii veneau în fugă. Când ajunseră la grajd, își buluciră la un loc capetele mițoase și-și plecară nasurile cătră stăpânul lor căzut. Alexa se mișcă, își ridică de la pământ barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care o rupsese în trecere; și se mistui în tufele zăvoiului de aproape... O clipă orbit, omul se răsuci în loc; apoi când se desmetici, se uită în juru-i, clipind cu ochii încruntați. Ș-abia într-un târziu zări pe nevasta vătafului cum trece apa Moldovei, prin pulberea lunii, cu fustele ridicate până la sâni și cu coatele înălțate la umeri. Atunci se năpusti la vale, ieși la marginea zăvoiului, și de-acolo trase asupra fugarei un foc de pușcă. Ea nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de Ajun. Sfârși primul și trecu în salon, unde focul din cămin devora buturugi întregi, iar lumina puzderiei de lumânări aprinse îl orbea din toate oglinzile. Îl înconjurară imediat alți invitați: boieri de ranguri inferioare, dascăli de la colegiul Sfântul Sava, vătafi, un prieten anticar, mare colecționar și om de spirit, medicul casei și soția acestuia. Primi urările lor și schimbă câteva cuvinte cu fiecare, până când sosiră și cei de la masă. Urmă ritualul spălării mâinilor, însoțit de clătitul gurii, după care intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și de Nicolae Văcărescu. Acesta purta cu mândrie la brâu olifantul moștenit de la Luminăția Sa, Poetul, un delicat corn de fildeș pe care artizanul încrustase mai multe scene dintr-o vânătoare regală cu șoimi. Ultimele instrucțiuni fură date de un vătaf, unul dintre cei mai pricepuți șoimari ai prințului, apoi se alcătuiră echipele, ținând cont de vânatul preferat al fiecăruia. Pentru potârnichi, Marioritza, Stimo și Grigore-Feirat. Pentru fazani, Manuc, Mariam și Dimitrie Moruzi. Nicolae și toți ceilalți abia așteptau le vol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu, degeaba te scoli de noapte dacă n-ai noroc și parte. --La ce te gândești când spui astea? --Eram cu gândul la unii oameni pe care necazurile nu-i ocolesc. --Pe cine ai în vedere, amice? --Pe un “biv vătaf de peaici”, anume Ionașco, care la 15 decembrie 1670 (7179) este nevoit să vândă casa cu pivniță și cu trei dughene “care case sintu pre Ulița Chervăsăriei, în dosul Târgului Făinii”. --De ce vinde el acestea toate? --Rămânând văduv, nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din Orientul Apropiat, ea nu mai poate fi operantă când aducem în discuție colinde și balade din folclorul românesc. Și totuși, atât motivul epic, cât și submotivele care-l compun se regăsesc aidoma, chiar dacă în locul zeului suprem apare împăratul sau „vătaful ăl bătrân”, în locul zeilor apar eroii etc. Iată cum apar submotivele în discuție într-o variantă a baladei Gruia lui Novac și șerpele : a) Apariția ființei demonice : „Șerpe mare s-a ivit/ Și-n drum stă încolăcit”. b) Apelul împăratului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tem ca și de drac”. d) Apariția adevăratului erou : „Numai Gruia lui Novac/ La-mpă- ratul se ducea...” etc. (18, pp. 489 și 223). în baladele și colindele „de pescari”, la un sobor de năvodari, în jurul unei „mese mândre și-ncărcate”, vătaful pescarilor - „Vioară ăl bătrân” - îi interzice (din precauție ?, de frică ?) fiului său Antofiță să pescuiască în Vidros și, implicit, să se înfrunte cu „duhul” acelor ape. Mai mult decât atât, celor „cinzăj’ de năvodari,/ Tot feciori de boieri mari”, le
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
auza, Unu la altu se uita, Lacrimile-i podidea, Toz’ din gură că-i zicea : Cin’ la Vidros ne-o mâna, La toți capu ne-o mânca ! (47, p. 73). în unele variante, Antofiță e obligat să-l narcotizeze pe vătaful Vioară cu vin dres cu opium („Paharul cu vin umplea,/ Cu afion l-împlinia,/ Și da lui tat-so de bea” ; cf. 63, p. 298) sau să-și îmbete ortacii (43, p. 264) pentru a le învinge frica. în vechiul mit germanic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca să stea în zid” (40, p. 308). Chiar dacă lapidară, această informație conține elemente importante pentru istoricul problemei : - motivul epic „surparea zidurilor” ; - cea mai veche atestare documentară a motivului „zidirea soției meșterului în vederea terminării construcției” ; - atestarea pentru prima dată a numelui „vătafului” Manole într-un astfel de context ; - probează circulația unei astfel de legende, la jumătatea seco- lului al XVIII-lea, în imediata vecinătate a Mănăstirii Argeș ; - este o atestare documentară mai veche și mai completă decât cele de la sfârșitul secolului al
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
urm.). În forma consemnată de Bandinus, motivul meșterii care ajută pare a fi preluat din legendele tip Meșterul Manole, unde acest topos este întotdeauna prezent, inclusiv în cele mai vechi atestări. În „varianta Neofit” (1747), cetatea Poenari este întemeiată de vătaful Manole, ajutat de meșteri târgovișteni (40, p. 308), iar în „varianta Struve” (1793), Biserica „Trei Ierarhi” este ridicată de un arhitect cu concursul a 80 de meșteri (36, p. 41). 3. „Cât lucra la arcă Noe [...] pe zi, diavolul dărâma
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se folosesc și de anumite plante medi- cinale, unele cu virtuți psihotrope : mai ales pelin, dar și usturoi, avrămeasă (Gratiola officinalis), sânziene (Galium verum) etc. Dr. C.C. Ghenea, care a adus unele Contribuții la studiul dansului călușarilor, a conchis că vătafii de călușari nu numai că știau și aplicau „multe rețete bazate mai ales pe plante medicinale”, ci și „făceau uneori anestezie cu semințe de cânepă” (128). Câteva cuvinte despre planta pelin (Artemisia absinthium), pe care călușarii o administrează bolnavilor și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secolele XVI - XVIII ai renumitei familii au deținut ranguri Înalte În societatea munteană: logofeți, pârcălabi etc. Primul Brătianu din secolul al XIX-lea este un anume Iane Brătianu, care În anii 1804 - 1805 era mare logofăt de vistierie, șetrar, apoi vătaf al Loviștei - tatăl a patru fii. Dintre aceștia, Toma a fost participant energic În oastea Domnului Tudor și după Înăbușirea revoluției și moartea conducătorului ei, a Încercat să reînvie flacăra luptei aprinse În 1821. Următorul, Ion, a fost un personaj
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
eu fiind „viciu” nu pot decât să aplic legea”. La fel, președintele sfatului popular, muncitorul adus din partea Sucevei, Fieraru, avea un comportament dictatorial, nu respecta bătrânețea, situația de fap a prezentului și spre a realiza ”puterea” se purtau ca adevărați vătafi și nu oameni ai unui partid ce se pretindea că e democrat. O nostimadă din acele vremuri: la Sfatul Popular mare ședință cu toți salariații comunei și membrii de partid. După ce s-a epuizat primele două puncte de pe ordinea de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
eu fiind „viciu” nu pot decât să aplic legea”. La fel, președintele sfatului popular, muncitorul adus din partea Sucevei, Fieraru, avea un comportament dictatorial, nu respecta bătrânețea, situația de fap a prezentului și spre a realiza ”puterea” se purtau ca adevărați vătafi și nu oameni ai unui partid ce se pretindea că e democrat. O nostimadă din acele vremuri: la Sfatul Popular mare ședință cu toți salariații comunei și membrii de partid. După ce s-a epuizat primele două puncte de pe ordinea de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
SÎnteți slobozi! Tot pămîntul Siberiei e al vostru!“ Al lor fusese și pînă atunci. Lumea era atît de rară, la fel și satele, că oamenii semănau În fiecare an În altă parte. Nu-i Întreba nimeni, nu dădeau socoteală nici unui vătaf, nu știau de vreun stăpîn. Îl duseseră acolo rușii. Se dăduse prins la ei În ziua de Crăciun a anului 1914. Regimentul lui se Împrăș tiase prin Galiția, iar el, cu o mînă de ardeleni, se as cunsese Într-un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
obișnuiau să facă după ce-și primeau banii, oamenii se retraseră puțin în umbra frunzișului, sporovăind între ei ca să le treacă timpul. Când a fost plătit și ultimul muncitor, fermierul spuse: — Chemați femeile și copiii. Toată tabăra să fie aici. Vătaful, care stătuse tot timpul lângă masă strigând nume, ieși în față și repetă ordinul. Dar cu o voce indiferentă, formală, căci toate astea se mai întâmplaseră și înainte, în fiecare an de la o vreme încoace. În spate, mulțimea începu să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Erinei i se părea că În curând se vor ivi zorii. Era a treia noapte de când adormise odată cu zorii și se trezise la cel mai mic zgomot. Dar curtea domnească rămăsese liniștită. Prea liniștită. Mai rămăseseră doar străjerii de pe metereze, vătaful, oamenii administrației. Toți membrii Sfatului domnesc erau plecați fie În Țara de Jos, unde luptele continuau, fie În zonele În care teritoriul fusese eliberat, iar reconstrucțiile trebuiau să Înceapă cât mai repede. Dinspre Bucovina Începuseră să sosească grupuri mici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a fost vizitiul boierului, umbla în uniformă scrobită și purta mănuși albe, era elevat și vânjos, vorbea frumos cu toată lumea și era iubit sau poate doar temut de mulți. Moș Dumitrache era paznic al recoltelor boierului, cred că se numea vătaf ...Era dur cu oamenii satului, purta un bici din piele împletit din douăsprezece șuvițe și lovea oameni nevinovați care doar treceau pe lângă moșia boierului, doar ca să arate puterea ce o avea asupra țăranilor de rând. Cu soția se purta frumos
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic...” Cu toate acestea,Ostiță nu face parte din categoria personajelor malefice, de care vom vorbi ceva mai încolo. Oarba este și ea o victimă - a senectuții.Văduva unui bărbat - moș Dumitrache - fost vătaf pe moșia boierului, soț bun dar slujbaș dur, nemilor („...purta un bici din piele împletit din 12 șuvițe și lovea oameni nevinovați care doar treceau pe lângă moșia boierului, doar ca să arate puterea ce o avea asupra țăranilor de rând.”) , a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]