12,807 matches
-
sau lopată? Ia... adică nu lua tu nimic... Lasă că iau eu tot ce trebuie. Tu numai să vii, atît. Mă duc să-i chem și pe ceilalți. Ne întîlnim pe șes, lîngă pădure. Acolo ne așteaptă și Vlad cu vaca. Cu cine? se miră nespus Ilinca auzind de un asemenea partener la săpături. Cuu... lasă că-ți explic eu mai tîrziu. Să vii repede, auzi? Și o luă la fugă. Măi, măi, că tare mai ești grăbit! clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de ceas, cînd, pe poteca ce urca spre ruinele cetății de pe Dealul Ursului, se zărea grupul căutătorilor de comori în marș neîntrerupt. Tomiță încă nu venise, așa că deocamdată nu erau decît Ilinca, Virgil, Vlad și Bărzăunul. În fruntea tuturor mergea vaca, pe care o mînau toți, din toate părțile. Nu reușea biata de ea să apuce nici măcar o creangă din mers, că de fiecare dată se pomenea cu arsura unei jordii. Timpul nu trebuia pierdut cu nici un preț. Comoara lua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o clipă țintuind-o cu priviri în care se zbăteau nu numai reproșuri, ci și îndoieli amare. Cum adică? Ce zici? Tu vorbești serios? Și, în timp ce în gîndurile lor găsirea sau negăsirea comorii devenise cea mai grea problemă din lume, vaca reuși să smulgă o gură de iarbă, o rămurică de fag, apoi, ca și cum ar fi vrut să participe și ea la discuții, începu să ragă. Nea, boală! Vaca ne mai lipsea! Hai mai repede! Și jordiile începură din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lor găsirea sau negăsirea comorii devenise cea mai grea problemă din lume, vaca reuși să smulgă o gură de iarbă, o rămurică de fag, apoi, ca și cum ar fi vrut să participe și ea la discuții, începu să ragă. Nea, boală! Vaca ne mai lipsea! Hai mai repede! Și jordiile începură din nou să șuiere prin aer. Întrucît singura care avea ceas era Ilinca, ea păstra măsura timpului scurs, intervenind ori de cîte ori considera că ritmul urcușului a încetinit. Cînd ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din nou să șuiere prin aer. Întrucît singura care avea ceas era Ilinca, ea păstra măsura timpului scurs, intervenind ori de cîte ori considera că ritmul urcușului a încetinit. Cînd ajunseră în vîrful dealului, erau lac de sudoare. Au lăsat vaca să pască într-o poieniță mică din apropiere, mai urcară puțin, trecură peste gard și se opriră drept în mijlocul ruinelor. De fapt nu mai erau decît niște urme de ziduri străvechi, multe dintre ele acoperite cu pămînt. Peste tot liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
continuă el cu mari sforțări, dacă nu vreți, nu mîncăm acum... Lăsăm pe mai încolo, nu?... adică peste vreo jumătate de oră. E bine-așa? Dacă ți-i așa de foame, i se adresă tăios Vlad, pune de mămăligă, mulge vaca și fierbe laptele! Noi avem treabă. Un nestăvilit hohot de rîs însoți cuvintele lui Vlad. Se ridicară cu toții veseli și puseră mîinile pe unelte. Rîse și Virgil, mai mult de formă, ca să arate că știe de glumă și se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
palme, pe cea mai înaltă coamă de zid se puteau vedea cinci capete înfricoșate, cu ochii holbați spre locul de unde venea lătratul lui Napoleon. Cum ajunseră sus însă, Vlad se simți cea mai nefericită ființă din lume. Gîndul că biata vacă, de care-și aminti abia atunci, ar putea cădea pradă fiarelor care-l fugăreau pe Napoleon îl paraliză cîteva clipe. Vaca! gemu el cu fața schimonosită. Ce-i cu vaca? întrebă Ilinca, sperînd că poate vaca îl fugărea pe Napoleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lătratul lui Napoleon. Cum ajunseră sus însă, Vlad se simți cea mai nefericită ființă din lume. Gîndul că biata vacă, de care-și aminti abia atunci, ar putea cădea pradă fiarelor care-l fugăreau pe Napoleon îl paraliză cîteva clipe. Vaca! gemu el cu fața schimonosită. Ce-i cu vaca? întrebă Ilinca, sperînd că poate vaca îl fugărea pe Napoleon. Dacă o... Și Vlad se opri... Chiar în așa hal de fricos nu putea apare în fața Ilincăi și a lui Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
simți cea mai nefericită ființă din lume. Gîndul că biata vacă, de care-și aminti abia atunci, ar putea cădea pradă fiarelor care-l fugăreau pe Napoleon îl paraliză cîteva clipe. Vaca! gemu el cu fața schimonosită. Ce-i cu vaca? întrebă Ilinca, sperînd că poate vaca îl fugărea pe Napoleon. Dacă o... Și Vlad se opri... Chiar în așa hal de fricos nu putea apare în fața Ilincăi și a lui Virgil. Mai bine se lăsa mîncat de lupi! Încordarea acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lume. Gîndul că biata vacă, de care-și aminti abia atunci, ar putea cădea pradă fiarelor care-l fugăreau pe Napoleon îl paraliză cîteva clipe. Vaca! gemu el cu fața schimonosită. Ce-i cu vaca? întrebă Ilinca, sperînd că poate vaca îl fugărea pe Napoleon. Dacă o... Și Vlad se opri... Chiar în așa hal de fricos nu putea apare în fața Ilincăi și a lui Virgil. Mai bine se lăsa mîncat de lupi! Încordarea acelei situații se spulberă repede, deoarece nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să bea? N-are nimeni apă? strigă cutremurată de presimțiri negre Ilinca. Mă duc să aduc eu o sticlă cu apă, zise Virgil. Dar de unde? Asta-i, de unde? întrebă și Tomiță. Știu eu un izvor în poiana unde am lăsat vaca, spuse bucuros Vlad. Cine mai merge cu mine? Merg eu! sări imediat Virgil. Cei doi plecară, tăind de-a dreptul printre stînci și rîpe pînă la poiană. Nu zăboviră mult și se întoarseră cu o sticlă plină cu apă. Deveniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
De,... ăsta-i pui... îi trebuie lapte, nu apă, își dădu cu părerea Vlad. Și lapte de unde? întrebă Virgil. Stați! strigă deodată Tomiță, fulgerat de un gînd salvator. Își întoarse privirile spre Vlad, implorîndu-l: Ce-ar fi dacă... am mulge vaca ta? Eu nu știu să mulg! se feri rușinat Vlad. O mulg eu! sări bucuros Bărzăunul. Ești grozav, Ticule! îl lăudă Ilinca. Îți mulțumesc! Haidem cu toții în poienița unde-i vaca și o mulg în pălărie, dădu soluția tot Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spre Vlad, implorîndu-l: Ce-ar fi dacă... am mulge vaca ta? Eu nu știu să mulg! se feri rușinat Vlad. O mulg eu! sări bucuros Bărzăunul. Ești grozav, Ticule! îl lăudă Ilinca. Îți mulțumesc! Haidem cu toții în poienița unde-i vaca și o mulg în pălărie, dădu soluția tot Bărzăunul. Nimeni însă n-a îndrăznit nici măcar să zîmbească în fața unei astfel de propuneri. Era foarte bine primită și-i scotea pe toți la liman. Așa că se ridicară să plece. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe ce să-și sclintească un picior... Ilinca luă o trîntă... dar nimeni nu s-a plîns de nimic. Mergeau mereu pe niște urme nevăzute, atrași de o forță străină de voința lor. Astfel ajunseră la marginea poienii unde păștea vaca lui Vlad. O albină se așeză pe umărul Bărzăunului, dar n-o alungă nimeni. Nu departe se auzea clipocitul liniștit al izvorului... Iar de partea cealaltă a poienii, chiar la marginea pădurii, văzură cel mai frumos tablou din viața lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
însuflețire: O să venim altădată și atunci precis o să găsim comoara. O să aducem mîncare multă, multă, și apă, și... Foarte bine! Foarte bine! strigară cu toții în cor. Numai Vlad nu s-a arătat bucuros ca ceilalți. El trebuia sa rămînă cu vaca la pășune pînă seara. Mîncarea o împărțise în mod egal celor care nu-și aduseseră, așa că... Și tare greu îți mai pare că trece timpul cînd ți-i foame! Dar n-avea ce face și nu se împotrivi hotărîrii colectivului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mea! Și fața lui Vlad se lumină ca un crin la răsăritul soarelui. Coborîșul de pe Dealul Ursului a fost mult mai greu decît urcușul, mai ales că fiecare trebuia să răspundă atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și făcuse un burdihan destul de mare, coborîrea ei pe coasta prăpăstioasă reprezenta o problemă. Dar toate se petrecură pînă la poalele dealului cum nu se poate mai bine. Acolo însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cumplit. Lîngă el se mai aflau inginerul silvic din comună și un alt domn străin, cu un aparat de fotografiat, spînzurîndu-i de gît. Toți copiii amuțiră și încremeniră, de parcă i-ar fi transformat muma pădurii în stane de piatră. Singură vaca trase un răget prelung, pe semne un fel de ".bună ziua" pe limba ei, și începu să se scarpine nepăsătoare de un copac. Domnul Nicanor, de cum i-a zărit, a și pornit spre ei cu pași mari și cu sprîncenele încruntate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
toate. Nici măcar nu fu în stare să observe că de ei s-a apropiat Tomiță. Vlad nu poate veni, zise acesta cu un fel de nepăsare în glas și se așeză pe bancă, lîngă Virgil. L-am întîlnit ducîndu-se cu vaca la pășune. Plîngea și zicea că numai Bărzăunul ne-a băgat pe noi în toată grozăvia asta. Bărzăunul se strîmbă a lehamite și aruncă cu o pietricică după o cioară. Sigur că da, zise Tomiță uitîndu-se la el ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mama Ilincăi ieși la fel de repede precum intrase. Pe aceeași ușă pătrunseră și eroii noștri cu ochii în pămînt. Unde-i motanul lui Vasilescu? întrebă Nicanor, cînd văzu că Vlad nu se află printre ei. L-a trimis mă-sa cu vaca la pășune, răspunse curajos Bărzăunul. Auzind glasul Bărzăunului, ridică și Virgil ochii din pămînt și nimeri cu ei chiar în ochii străinului care intrase mai înainte. Acesta ședea pe un scaun și privea zîmbind spre ei. Pe biroul lui Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Cine știe ce surprize ne mai așteaptă? Lîngă primărie erau trase două mașini negre. Intrară în ele și copiii, lăfăindu-se pe pernele moi și, în cîteva minute, ajunseră în poiana de la poalele dealului. Acolo, stînd singur pe o cioată, în apropierea vacii, putea fi văzut Vlad citind cu mare interes "Winnetou". Primi și el o ciocolată din partea președintelui, fu pus repede în temă și invitat să meargă la cetate. Dar... vaca... se îngrijoră el. Lasă vaca fără teamă, îi spuse rîzînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de la poalele dealului. Acolo, stînd singur pe o cioată, în apropierea vacii, putea fi văzut Vlad citind cu mare interes "Winnetou". Primi și el o ciocolată din partea președintelui, fu pus repede în temă și invitat să meargă la cetate. Dar... vaca... se îngrijoră el. Lasă vaca fără teamă, îi spuse rîzînd un șofer. O păzim noi, că tot nu putem urca cu mașinile pînă sus. Mulțumesc frumos, zise el fericit și intră în grup. Nu-și găsi alt loc mai potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
singur pe o cioată, în apropierea vacii, putea fi văzut Vlad citind cu mare interes "Winnetou". Primi și el o ciocolată din partea președintelui, fu pus repede în temă și invitat să meargă la cetate. Dar... vaca... se îngrijoră el. Lasă vaca fără teamă, îi spuse rîzînd un șofer. O păzim noi, că tot nu putem urca cu mașinile pînă sus. Mulțumesc frumos, zise el fericit și intră în grup. Nu-și găsi alt loc mai potrivit decît lîngă Ilinca. Virgil nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vă ajungă nici pentru o sută de ani. Cei prezenți se privesc ușor uimiți de afirmțiile lui Evelin și zămbesc. Profesorul: Atunci, omul nu va trece în meniul zilnic de la bucătărie hidrogenul și oxigenul, vom rămăne la legume, lapte de vacă, de cămilă și căte-o friptură de care vrea bucătarul. Aurora întrebări de gazdă: cine sunteți și de unde veniți? Evelin: Deci, mă numesc Evelin... Aurora: Doamnă, domn...? Evelin: Păi, și, și. Noi nu avem decăt un sex. Aurora: și cum vă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
următoarea, mereu, mereu, mereu, cum turnai ceaiul în cană, cum spălai vasele, cum te aplecai, din senin, pe stradă, după o floare pe care nimeni, nimeni, nimeni nu o mai văzuse și cum mă opreai, - nu! Să nu calci! E vaca Domnului! - și nu călcam, nu fiindcă era vaca Domnului, fiindcă erai acolo tu și mă rugai și îmi amintesc cum îmi povesteai de o sută de ori despre mărul din care căzuseși, în copilărie, atunci când te-ai speriat de omida
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cană, cum spălai vasele, cum te aplecai, din senin, pe stradă, după o floare pe care nimeni, nimeni, nimeni nu o mai văzuse și cum mă opreai, - nu! Să nu calci! E vaca Domnului! - și nu călcam, nu fiindcă era vaca Domnului, fiindcă erai acolo tu și mă rugai și îmi amintesc cum îmi povesteai de o sută de ori despre mărul din care căzuseși, în copilărie, atunci când te-ai speriat de omida aia, ai paralizat de frică și pe urmă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]