870 matches
-
prozatori contemporani ar putea să surprindă mai bine decât Gabriel Chifu lipsa de orizont a unei vieți, deruta existențială menită să ucidă orice impuls vital: "Nu mai suport să ies pe străzi, ceea ce la început mi se părea seducător, acest vacarm uriaș, neobosit, strălucitor, acum nu mai suport, nu mai suport nici să întâlnesc pe cineva, să vorbesc cu cineva, (...)stau în cameră, întins în pat, ore în șir, amorțit, fără putere, fără voință, refugiindu-mă ca o ambarcațiune spartă de
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
scriiturii lui nu depășeau media, dar știa să viseze mai bine decât alții". Pe lângă Emile Souvestre, Albert Robida sau H.G. Wells, contemporani lui și adevărați precursori ai SF-ului, Jules Verne face figura unui scriitor cuminte ("un înțelept rătăcit în vacarmul unei chermese tehnologice și futuriste"), deloc preocupat de scenarii biologice, confruntări extraterestre sau conflicte parapsihologice, frecvente în literatura populară a epocii. Romanele sale fanteziste nu vizau reconstruirea sau explorarea tehnologică ale unor lumi necunoscute, cât evadarea din lumea cunoscută tocmai
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
Am scris tone de articole, am dat interviuri, am luat parte la dezbateri, la mitinguri, la demonstrații. Cu ce rezultat? Bănuiesc că n-am clătinat multe fire de praf cu opiniile mele. Am fost una din vocile care au sporit vacarmul post-decembrist. Atât pot să spun fără să greșesc. Plus faptul că am reușit să-mi fac câțiva dușmani prin polemicile în care m-am ambalat. Scuza care mă absolvă, dacă judec ce-am lăsat în urmă, e că n-am
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
expresii diversificate cu ceea ce a produs în totalitate muzică contemporană, modernă, noua... O altă lume de concepte, idealuri estetice în continuă devenire, probe inițiatice, o carte a destinelor născute pentru extaz și prăbușiri individuale cum acest veac a fertilizat în vacarmul energiilor sale. Jazz-ul românesc este și el o realitate multiforma, complexă. Din start, a fost, în vremuri rele, un fel de disidenta neîmblânzita. Galele de acum, la Costinești, unde stă vacanță celor tineri, ne întâmpină cu un alt fel
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
ce e vorba, se cuvine ca tatăl să termine treaba. Are el timp după aceea să vadă pentru ce a încasat-o. Dl de l'Aubépine nu-și revine, înjură tot neamul Lambert. Câinii sar și ei, urletele îi excită. Vacarmul crește, ca la vânătoare, nu se mai înțelege om cu persoană, ca la sălbatici. Bine, citește și dumneata. Lambert are în mână scrisoarea de la Victor Hugo. Dar de ce să vă enervați în halul ăsta pentru o scrisoare foarte plăcută, în
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
plată, din care lichidul a secat cu o generație în urmă. Să aud tropăitul cailor cavalerilor Apocalipsei și să casc discret. în cazul că dispuneți de fire preponderent sensibilă, alergic la înaltele temperaturi, că nu suportați mirosul de carne arsă, vacarmul atonal al Infernului, comportamentul inadecvat al personalului său, inapt comunicării, că vă depășește riscul de a păși pe leșuri, spre a observa cu oroare că de sub tălpi vă rânjește Luca Pițu, vă recomand ceea ce, cred, mi-ar conveni și mie
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
de la studierea Legilor Haret și a lui Angelescu, expunând totodată propria mea propunere a unei Reforme de adâncime, apoi o critică a absurd zisului «Proces Bologna», dar cine să remarce, necum să rețină asemenea rezultate ale strădaniilor unor profesioniști, în vacarmul produs de impostori? Ar trebui să mă scuz, fiindcă m-am abătut mult de la întrebarea dvs., dar nu este o divagare prin asocieri aleatorii; toți provenim din „ceva”, și nu atât din «gene», cât din ce ni se dă (desigur
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
ușureze procurarea biletelor - adică, să existe posibilitatea ca spectatorul să își poată cumpăra bilete de la orice casă de bilete, de la orice teatru din București, indiferent unde se joacă reprezentația pentru care a optat, ca să nu piardă vremea într-un oraș vacarm, ca să îi ieși în întîmpinare și să-i cîștigi bunăvoința, să-i ușurezi viața - nu am avut cîștig de cauză. Decît într-o măsură prea puțin satisfăcătoare. Adică, ideea nu ar fi rea, dar nu există programul, softul care să
Festivaluri, festivaluri (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7669_a_8994]
-
deținuților, dar măcar le oferea spre folosință unui întreg popor: Și în curînd vor duce vestea Apele din val în val, C-am dat țării noastre scumpe Viață nouă și-un canal. Un dialog cîntat, care sfîrșea uneori într-un vacarm, ajutat și de urletele și înjurăturile gardienilor, și care era reluat apoi, pînă-n momentul cînd în fața coloanei apăreau, dimineața, platourile de lucru sau, seara, gardurile de sîrmă ghimpată ce înconjurau spațiul barăcilor. * La sfîrșitul lui iunie, cînd Bruno Matei ajunsese
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
morții: Într-o dimineață strălucitoare de luni, mama, sora mea și cu mine mergem la cimitir. Tata este înmormântat pe parcela familiei noastre, într-un colț depărtat al cimitirului din Elmont. Stăm în liniște în fața mormântului marcat sărăcăcios. Ne înconjoară vacarmul cicadelor. Mama și sora mea citesc în șoaptă rugăciunile tradiționale: ŤOdihnește-te în pace, bărbatul și soțul meu. Tu ai fost piatra de temelie a casei mele și bucuria căminului meu. Tu mi-ai luminat întunerciul. Dar acum am rămas singură
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
mănîncă vîrtos și se vînd (cumpără) fete de măritat: o lume cu viața ascunsă, dar atît de exemplară pentru acel timp. Copleșit, vara, de vipie și, iarna, cutreierat de viscol, departe de "lumea dezlănțuită" a Capitalei și încă departe de vacarmul comercial al Brăilei, Huzurei nu este un loc tocmai liniștit pentru că, iată, aici se petrec, într-un scurt interval de timp, două crime dintre cele mai misterioase, se naște un poet, se cumpără și se vinde conștiință, se mișcă forțe
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
enigmă. În această gamă, Felea e necontenit interesant și bogat. Partea cea mai dezamăgitoare din confesiunile sale sunt insistentele reflecții asupra creației literare, rareori relevante; un fel de pudoare îi ofilește mărturisirea... În schimb, treptata luare de atitudine față de "acest vacarm politic neîntrerupt care ne ucide lent" constituie o mărturie extraordinară asupra epocii. Ea a început mai de timpuriu, dar pe mine - fugit din țară în ianuarie 1974 - mă zguduie mai ales (ca și în Zidul martor al Florenței Albu) acumularea
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
pornește strigătele/ pietrelor și ierbilor lovite,/ orice mișcare e durere și agresiune./ Șunt prea încete glasurile celelalte?/ Cine-ar putea-o spune cu adeverire?/ Poate că șunt la fel de slabe sau puternice/ că glasul unui om în fața mării./ Glorie ție, în vacarmul de eternitate,/ auz, părinte al oamenilor, amin!" (Auz). însă, de regulă, Ilie Constantin cultiva o tonalitate sobra, circumspecta, umbră parcă a triumfalei rostiri clasice. Un dramatism existențial își face loc, compensator, umanizant: "E o amînare mahorîtă,/ o neîncredere între culori
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
ne aflăm în fața operei de artă a unei personalități. O personalitate este cineva care are un parcurs coerent, care a parcurs etape de dezvoltare de-a lungul deceniilor, este cineva care are un mesaj distinct și o voce recognoscibilă în vacarmul avalanșei de imagini de tot felul care inundă până la saturație piața și în egală măsură sufletele noastre. Mi-a fost greu și jenă pentru că a trebuit să iau în serios ceva care nu este serios, să privesc adânc și cu
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. ION Gheorghiu: însingurat, în timpul vieții, aproape absent din vacarmul istoriei, el s-a retras înlăuntrul propriilor sale plăsmuiri. Energiile irepresibile, predispozițiile pentru ampla retorică barocă și furia investigației au fost supuse unei ordini severe, la limita geometriei. Adîncit în lumea infracelulară, în structurile microscopice prin care dau năvală minusculele
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
Alex. Ștefănescu Din tot ce s-a spus după 1989 ( și s-au spus multe, a fost un adevărat vacarm, care n-a dus aproape la nimic), m-a impresionat în mod special o propoziție enunțiativă, pronunțată însă sfidător-exclamativ de unii elevi la diverse mitinguri de protest: Nu suntem genii" Acelor elevi li se părea că li se cere să
O carte pentru cei care scandează: “Nu suntem genii!” by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13653_a_14978]
-
era frîntă. Intoleranța trona. Absolut. Fiecare părea prizonierul propriilor limite. Am sărit din taxi în dreptul Bibliotecii Centrale Universitare și am luat-o pe jos. Simțeam ploaia pe față, simțeam cum se strecoară pe gît, cum alunecă încet, peste tot. În vacarmul acela, în zgomotele care tranformau un oraș și oamenii lui în prizonierii visceralităților fel de fel, eu mă eliberam. Ploaia mă înviora. Mă ajuta să mă regăsesc, să evadez și să merg spre mine. Acum douăzeci de ani plecasem spre
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
se întîmplă în țară și, dacă da, în ce privințe? Îmi mai scriu, pe e-mail, amicii. Mai citesc și vreo două-trei ziare pe Internet. Impresia e dezolantă, atît politic și social, cît și cultural. Se-ntîmplă puține lucruri bune, este un vacarm care nu se mai stinge din '89 încoace. În lumea literară, ca să mă-ntorc la ea, am urmărit (prin bunăvoința prietenului Bogdan Lefter, care mi-a adus un teanc de reviste) o poveste de la Iași, o dispută-n jurul revistei
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
tehnică și neîncrederea în progres. Logica conservatorului e dihotomică: ori există un punct arhimedic în afara pojghiței, și atunci progresul e iluzie, relativismul e greșeală de perspectivă și tehnica e groparul spiritului -, ori reperul divin nu există, și atunci progresul e vacarmul vulgarităților, relativismul e adaptare la circumstanțe și tehnica e apoteoza vitezelor în îngustimea clipei. Din acest regn spiritual face parte Thomas Molnar, un iremediabil idealist fără aderențe ferme la epoca în care a trăit. Născut la Budapesta în 1921, Molnar
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
Dan Dinescu, Mihai, Costel, Barbă, Oroveanu, Alba, Ovidiu, Bujor, Ghiuri și Mariana, eu și alții, și alții, și alții, ne adunăm laolaltă, ca la un mare apel al datoriei, în noroaiele cleioase amestecate cu zdrențe și cu gunoaie, pierduți în vacarmul de trupuri și de voci, acompaniați subtil de șipotul supurațiilor aburinde ale cîte unei țevi de canalizare sparte. în acest peisaj desenat cu trupuri și cu fizionomii reale de către Bosch, Bruegel și Goya la un loc, printre sticle aruncate, hîrtii
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
mare înălțime. Ne pregăteam să trecem peste Himalaia. La un moment dat, între un mesaj și altul, navigatorul își lăsă în jos căștile, întrebîndu-mă dacă nu o cunosc cumva pe poeta X. Și-i spusese cu glas tare numele prin vacarmul motoarelor... Era o poetă tînără, foarte la modă, care făcea furori. Dacă aș fi fost vreun bîrfitor, un rău de gură, așa aș fi făcut: "A, cutare, aia..." - așa și pe dincolo, cum se bîrfește. Clătinîndu-mă din cauza golurilor de aer
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
căruciorul Pleiadelor Divine constelații răsar din uitare Căci peste noapte bolta se răstoarnă Și de la orizont Perseu și Andromeda Se-nalță spre zenit Faci numai cîțiva pași Și te gîndești la roua Coborîtoare din stele Dimineață vîntoasă Am auzit astă-noapte Vacarmul lacului sub luna plină Dimineața, trezindu-mă devreme, Am găsit cerul cotropit De norii cei urîți, zdrențăroși Și cu zdrențele scămoșate Sus, în înalt, un nor alb Alunecă vertiginos pe sub burta Leviatanului nor de deasupra După mai multe tîrcoale Iată
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
scris încă din 1988-1989, la Paris, din dorința autorului de a explica publicului francez ce se întâmplă în România. în schimb, textele din Riscul în cultură datează din perioada postdecembristă, când Nicolae Breban, dând dovadă de o anumită surditate față de vacarmul evenimentelor dramatice din România, monologa interminabil în legătură cu locul lui și al generației lui în literatura română. La Roumanie c'est moi Eseul Spiritul românesc în fața unei dictaturi ar fi fost extraordinar dacă autorul ar fi găsit forța morală să uite
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
impresia unei lumi imateriale și, prin aceasta, artificiale. Nu e umorul întotdeauna salvator, dar nici nu strică. Florina Ilis are însă toate datele unui bun romancier, un scris matur și, de ce nu, voce proprie, nu prea greu de distins în vacarmul lumii, cum ar spune unul dintre personajele sale.
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
ține patru luni și trupurile sunt lipsite de grabă. oamenii umblă cu trenuri de gheață, iubiții sunt de gheață, nu-i așa? se bea cafea din cești de gheață. orice femeie ar trebui să umble desculță la 10 cm deasupra vacarmului da, da, în Groenlanda numai de n-ar fi sunetul acesta și persistența lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă. un sunet alb despică țestele zdrobește coșul pieptului lovește peste gură cu puterea unui
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]