1,108 matches
-
38, p. 65). Contemporanul și omologul „veselului” domnitor Constantin Racoviță Cehan (cel mâncător de afion), Grigore al II-lea Ghica Vodă, murea la București în 1752 - cum notează Athanasie Comnen Ipsilanti - din pricina unei greșite administrări de teriacă cerească (194). Domnitorul valah a murit probabil din cauza unei supradoze de Theriaca celesta. Opiomania și opioterapia nu au fost un privilegiu al bărbaților în Țările Române. Faptul nu trebuie să ne mire. S-a constatat, de pildă, că în Marea Britanie, în prima jumătate a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-i facă pe turci să creadă că mișcarea defensivă și legitimă a Valahiei ar fi fost de fapt o mișcare de revoltă și anarhie. El a fabricat în birourile sale o scrisoare fulminantă, destinată să dea o nouă lovitură autonomiei valahe, și l-a sedus sau l-a cumpărat pe secretarul marelui vizir ca să obțină semnătura acestui înalt funcționar (în momentul în care acesta se afla într-o stare de apatie fericită provocată de opium), o semnătură care l-a costat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care le-a strâns în volumul Dacoromanische Sprach- und Geschichtsforschung (I, 1890). El discută aici chestiuni privind fonologia și morfologia limbii române, dă un studiu despre Cronica lui Huru, altul despre colindă și se referă la semnificațiile istorice ale cuvintelor valah și vlah. SCRIERI: Dacoromanische Sprach- und Geschichtsforschung, I, Oravița, 1890. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 182-183; At. M. Marienescu, Simeon Mangiuca, F, 1889, 51; Ilie Rusmir, Viața și operile lui Simeon Mangiuca, Oravița, 1931; Ion Taloș, Activitatea folclorică și etnografică
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
arhitectura din trilogia exilului. Personajele acestor romane sunt, într-o măsură semnificativă, proiecții ale unui singur portret. Trăind în epoci diferite ale istoriei - Ovidiu (Dumnezeu s-a născut în exil) în Tomisul augustan, Radu Negru (Cavalerul resemnării) în Evul Mediu valah, Toma Singuran (Prigoniți-l pe Boețiu) într-o contemporaneitate odioasă -, ele urmează un drum ce le poartă spre descoperirea unor adevăruri fundamentale. Imaginea tradițională a marelui poet roman surghiunit la țărmul pontic și doborât de durerea însingurării, a depărtării de
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
se impune - precum s-a observat deja15 - prin stilul și argumentele istoriografiei vremii. De la Giurgiu, unde a făcut un scurt popas, până la București, cale de „cinci poște“ străbătută cu trăsura (poștalionul), atenția i-a fost reținută atât de sărăcăcioasele „case valahe“ denumite prin termenul kolibes, preluat din graiul autohton, ca și de practica „ciubucului“ în rândul slujbașilor însărcinați cu verificarea pașapoartelor ori cu schimbarea cailor poștalionului. Ospitalitatea localnicilor, verificată curând de călătorul străin intrat în hanul sătesc de la Călugăreni, i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
migrației intelectuale, numeroși profesori de greacă venind din Grecia în scopul găsirii unui post în școlile particulare sau la familiile grecești înstărite stabilite aici. Pentru această categorie, reprezentativ este Petre Gheorghiadis (1828-1896), originar din Iannina, stabilit la 1855 în capitala valahă, cumpărându-și o moșie și o casă și predând greaca în casele boierilor și negustorilor greci și români și la diverse școli particulare, fără o prea mare stabilitate (G.M. Ionescu, Istoria Cotrocenilor, București, 1902, p. 271-273). • În 1826 apare la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
indigen, la care aparține și nobilimea, și oamenii de la țară. Această populație dunăreană își are aici la Prut și Ceremuș granița sa de nord; este separată pronunțat față de vecinul slav de la nord prin apartenența la religia ortodoxă și prin limba valahă“14. Acest articol prezintă interes prin faptul, că hotarul etnografic de nord dintre români și ruteni este plasat de către autor pe râurile Ceremuș și Prut. Date mai concrete despre numărul românilor și rutenilor din Bucovina oferea Ion Nistor, care afirma
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dreptei românești. neextremistă. Se comentează memorialistica și discursurile parlamentare ale lui Titu Maiorescu, P. P. Carp, Al. Marghiloman, C. Argetoianu, I. G. Duca ș.a., istoriile orale ale rezistenței din munți în anii ’50 ai secolului trecut, sunt promovate „noile energii valahe” în gândirea teologică și creștin-democrația anilor 2000 - Teodor Baconsky, Cristian Bădiliță, Mihail Neamțu, Mircea Platon, Toader Paleologu, Adrian Papahagi ș.a. Aici au apărut primul interviu cu Horia Roman Patapievici, precum și primele texte substanțiale ale acestuia, au fost susținuți la debut
LITERE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287833_a_289162]
-
nivelul unor Întregi segmente sociale (vezi „mitul” vânzării noastre la Yalta, dar și supravegherea securistă, linia autarhică adoptată de Ceaușescu, xenofobia și antisemitismul depistabile la unii dintre români), ci și de prestigioase abordări ale elitei (faimoasa găselniță cioraniană despre „neantul valah”). Care este situația astăzi, după 1989? Mai Întâi, la nivelul societății românești În ansamblu, tendința pare să fie una de urbanizare treptată a țării. Chiar dacă falimentul industriei noastre a purtat masele de muncitori Înapoi În sate, aceste așezări - ce păreau
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
1848 se află printre fruntașii mișcării, fiind cooptat într-o comisie supremă executivă, împreună cu Nicolae Bălcescu și Al. G. Golescu (Negru). Agent, la Constantinopol, al Guvernului Provizoriu, se comportă ca un diplomat desăvârșit, susținând cu tact și persuasiune cauza revoluției valahe. Corespondența purtată în răstimpul petrecut la Constantinopol cu exilații români va fi înmănuncheată, în 1889, în cartea Amintiri din pribegia după 1848. De prin 1849 fostul căuzaș adoptă o poziție mai degrabă moderată, cu fixații conservatoare și chiar manifestări retrograde
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
gândului”, „Pana literară”, „Flux”, „Timpul”, „Iconar”, la unele fiind și redactor, dar și la „Frize” din Brașov ori „Lanuri” din Mediaș. A condus câteva publicații efemere, „Flanc”, „Izvodiri” și „Crai nou”. Trei plachete - Rod (1933), Stampe în lumină (1933), Cer valah (1934) -, precum și un ciclu găzduit în „Revista Fundațiilor Regale” îi aduc un început de notorietate, pe care o consolidează volumele Cuvintele s-au scuturat peste file (1937) și Curcubeu peste țară (1937; Premiul Societății Scriitorilor Români). „Gândirea”, „Gând românesc”, din
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
nefiind doar teren de evaziune în anii proletcultismului, poezia pentru copii a lui L. e de bună calitate, duioșia, umorul bonom al omului matur unindu-se aici cu vocația pedagogului. SCRIERI: Rod, Cernăuți, 1933; Stampe în lumină, București, 1933; Cer valah, Cernăuți, 1934; Cuvintele s-au scuturat peste file, Cernăuți, 1937; Curcubeu peste țară, București, 1937; Cartea stihurilor, Cernăuți, 1942; Carte de cruciat, Cernăuți, 1943; Semăn flori..., București, 1955; Hai, teiule, hai..., București, 1955; Bună dimineața, Soare!, București, 1955; Ascultați ce
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
1981; La poarta lui Ștefan Vodă, Iași, 1985; Rapsod în Arboroasa, Câmpulung Moldovenesc, 1995. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Stampe în lumină”, VRA, 1933, 310; Mircea Streinul, „Rod”, GBV, 1933, 4127; Crev. [N. Crevedia], „Rod”, „Calendarul”, 1933, 536; George Drumur, „Cer valah”, GBV, 1934, 4285; Papadima, Creatorii, 527-530; Adrian Maniu, Unui poet tânăr, UVR, 1937, 329; Horia Stamatu, „Curcubeu peste țară”, BVS, 1937, 191; Mircea Streinul, Poeți tineri bucovineni, București, 1938, passim; Perpessicius, Opere, VIII, 82-83; Călinescu, Ist. lit. (1941), 823, Ist.
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
politice, istoria monarhiei române - sunt abordate în articole de condamnare a ideologiei comuniste și a cultului personalității, semnate de Monica Lovinescu („Note de lectură”), Dorin Tudoran („Bloc notes”), Cornel Dumitrescu („Ultima oră”), Vladimir Tismăneanu („Accente istorico-politice”) și Liviu Cangeopol („Bazarul valah”). Un lung serial despre „afacerea” Virgil Tănase semnează Matei Pavel Haiducu (Am refuzat să ucid, 1/1988-26/1989). Se publică poezii de Mihai Eminescu, V. Voiculescu, Lucian Blaga, Ștefan Baciu, St. O. Iosif, George Alexe, George Astaloș, Mihai Ursachi, George
LUMEA LIBERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287883_a_289212]
-
Între timp murisem, Petroșani, 1997; Printr-un tunel (corespondență I. D. Sîrbu - Horia Stanca), îngr. și postfață Dumitru Velea, Petroșani, 1997; Iarna bolnavă de cancer, îngr. Cornel Ungureanu, București, 1998; Scrisori către bunul Dumnezeu, îngr. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1998; Râs-cu-plânsul nostru valah, îngr. și postfață Dumitru Velea, cu un eseu de Lelia Nicolescu, Petroșani, 1999; Ce mai taci, Gary? 12 scrisori exemplare, îngr. Mihai Barbu, Petroșani, 2002; Tratat de rienologie - 2 (literatură & caricatură de sertar) (în colaborare cu Ion Barbu), Petroșani, 2002
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
continuu, bine temperat, derivă din condiția de exilat: „Aici sunt oaspete nu stăpân / din tot nimic nu e al meu / nici locu-n care nu rămân / nici bobul sec nici rodul greu” (Ens). Aruncat de soartă „în țara străină Amurg”, „argonautul” valah încearcă sentimentul devastator al singurătății într-un cosmos ostil prin indiferență: „Nici un strop de har nu pică / din vreo inimă de sus / cerurile se despică / într-o rană de apus”. Totul pare un pustiu nemărginit: „Târziu era, pluteam în fum
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
și păcătuirile”, „căirile și rodirile”, „canonurile și fericirile”. Experiența eului liric este una generică, în măsura în care acesta își asumă trăirile semenilor săi din epoci anterioare sau contemporani. Evlavia medievală intră, de pildă, într-un discurs ce transpune un portret de ctitor valah, într-o predică franciscană adresată păsărilor ori în imaginarea „părerilor de rău” ale asinului ce l-a purtat pe Hristos, a „cântării” Pământului sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
bulgăr de aur în mineralul inform găzduit... Anume, atunci cînd Dinicu Golescu este pus în valoare de interpret cu acea fermă atitudine a cetățeanului din vest, cînd, de respect, acestuia trupul nu i se frînge, ca-n temenelele din pulberea valahă, - din contră, ceilalți, demni, cetățeni demni, respectîndu-se, rămînînd încremeniți în salutul lor, de teamă tocmai să nu li se frîngă trupurile... Avem aici, la Golescu, înălțat cît mai sus și trainic sprijinit de G. Călinescu, cel mai mare elogiu adus
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
lui să ajungă întemnițați pe corăbiile care transportau piatră. Peste două luni doar, în decembrie, un al doilea pretendent, Bernardo Rosso, medic din Lombardia, a încercat să-și sprijine pretențiile de domnie (zicea că este nepot al unui fost Voievod valah) cu un bacșiș de 10.000 de galbeni. Suma s-a dovedit insuficientă, doctorul a fost exilat în Rhodos (în 1577), iar cei care se grăbiseră să jure că prin vinele lombardului curge sânge domnesc (Vodă Alexandru le aflase numele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
otrăvit pre ascunsu”, făcându-le cunoștință cu un „european” capabil să scape de o toxicatio: „Carelu, dacă s-au priceput într-acesta chip otrăvit, s-au dus la doftori [niște „doftori” de felul celor evocați și în îndreptarea legii - codul valah le zice „vraci” -, pricepuți în prepararea unor remedii, legea de la Târgoviște îi proteja: „[...] fără numai cele ce-au fost cumpărând, de va fi vraci, de ce va avea să o cérce cu erbi ca acélea, cu meșteșugul lui, să vază putea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia și lucrul său îl știia purta, măcar că era tânăr de zile; amintre(ea)‚ om mânios și lesne vărsa sânge”) a luat-o pe Stana, fiica mai mare, dar mai urâtă, a voievodului valah. Poate Stana s-a socotit umilită. Ea era doar o „rezolvare” de circumstanță, căci nunta ei n-a fost rezultatul unei alegeri (Ioan Zápolya, voievodul Transilvaniei, sub a cărui protecție se aflau, la Sibiu, Despina Milița și fiicele ei, l-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
roșii, poartă o mantie vișinie, căptușită cu mătase de un roșu deschis, iar Doamna Cătălina, soția lui, are, peste vălul maroniu care îi acoperă părul și coboară pe spate, o pălărie (zisă „sită”, și italianul Giorgio Tomasi observase obiceiul femeilor valahe ce-și împleteau părul în cosițe „încolăcite în jurul capului” ca „vechile romane”334) cu panglici ce par a-i fi sosit din Italia sau din Germania. Rochia Doamnei este lungă și e lucrată din stofă roșie. Simbolurile voievodale (Domnul nu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un caftan îmblănit cu mâneci până la coate. Purta, probabil, șalvari, mești și papuci galbeni, iar pe cap își îndesa un ișlic de catifea, având și el bordurile îmblănite. Arăta, adică - atunci când redacta acte, scrisori, testamente - așa cum îl vedea pe secretarul valah acel Kostümbilder-Buch, păstrat în Biblioteca Universității din Graz351. I-a urmat pe Cantacuzini în Moldova, în 1658 („solidaritatea cu stăpânii”), iar mai târziu același atașament îi va procura un „stagiu” la ocnă, despre care vorbește în cronică („Iar când au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de pe piatra de mormânt din gropnița bisericii de la Curtea de Argeș, Neagoe Basarab „vorbește”, în ultima parte a textului, la persoana I, se adresează de dincolo de moarte urmașilor (să bănuim și amestecul Despinei?), comunicându-le o veche (chiar și lexicul) măreție voievodală valahă - „A răposat robul lui Dumnezeu Io[an] Neagoe, voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei și al Podunaviei, în luna septembrie 15 zile, anul 7029 [1521], crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani și jumătate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tatălui său cu o anume Stana, s-ar fi născut - zic diverse izvoare - prin 1503, 1506 sau 1508, când Bogdan nu era încă însurat; acesta se va căsători mai târziu cu Nastasia) să aspire la mâna uneia dintre fiicele voievodului valah. Făgăduiala îi dădea dreptul lui Ștefăniță, drept dat de Neagoe să aleagă între cele două fete. Și Ștefan cel Tânăr a ales-o pe Ruxandra, fiica cea mică și frumoasă. Numai că voievodul Ardealului, Ioan Zapolya, „sub protecția căruia se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]