878 matches
-
pe teritoriul vechii Dacii; argumentele acestor revendicări au fost sintetizate în cel mai important document al mișcării naționale „Supplex Libellus Valachorum” (1791), adresat Curții din Viena o a fost promovată și de Paul Ioseph Schafarik , care susținea în 1844 că „valahii de la nord și de la sud de fluviu au toți aceeași origine” evoluând din „amestecul tracilor și geto-dacilor cu romanii”. -În această atmosferă a fost lansată „teoria imigraționistă” a lui Franz Sulzer ( ofițer de justiție al armatei austriece), în lucrarea „Geschichte
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Jos și Blahnița de Sus din județul Gorj, precum și toponimul Cîmpia Blahniței. Nicolae Drăganu și Iorgu Iordan consideră că Blahnița și Blașnița trebuie puse alături de Vlăhița, Vlașca, Vlăsceni, Voloșcani, Vlăsia etc., care sunt formate pe baza apelativului slav vlahŭ, „romîn, valah, păstor“ (cu variantele, în limbile slave moderne, vlah, voloh, volochy etc.). Variația v-b, înregistrată frecvent în istoria limbii romîne (veteranus > bătrîn, habere > avere etc.) este atestată și în cazul numelui etnic al romînilor, în varianta slavă. Documentele istorice, începînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în același fel. Paralelismul cu etnonimul sinonim valah, vlah, dat de germani (Walach) populației latine și preluat de celelalte popoare (prin intermediul limbii slave) confirmă cum nu se poate mai bine procesul transferului de nume de la limbă și popor la țară: valah a însemnat la început „locuitor roman al teritoriului fostei Dacii“, limba pe care o vorbea era valahă, iar țara în care locuia a devenit Valahia (Wallahia < Walachei). Trebuie precizat că termenul valah a fost restrîns semantic pentru desemnarea locuitorilor vechii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
altaicul ulus „câmp, întindere, popor” cu Rusĭ (Rusia). Analiza etimologică globală dezvăluie faptul că denumirile etnice sunt reflexe ale unor structuri vechi și că în devenirea lor ele nu au urmat principii sau reguli fonetice sau de altă natură. Cf. valah, s-lav, po-lab, du-leb, polon, morav, ho-rvat, k-lvat, c-roat, serb, sa-rm, c-eh. Același lucru îl observăm în denumiri precum colon, So-lun. În dicționarul său etimologic al limbii engleze, Onions distinge în forma nordică felagi și în engl. fellow (partener, tovarăș
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
llos, ke-ltoi, ph-rakes, germani, wa-les, sko lotoi (> skytae), sarmatae etc. Forma fellah pl. fellaheen denumește în lumea arabă pe țărani, în timp ce pelasgoi sunt considerați cea mai veche populație rurală în Europa, Asia și Africa. De observat consonanța acestor forme cu valahi, slavi, poleci, coloni, țărani, arabi etc. Elementele prefixoidale dinaintea lichidei marchează sensuri noi datorate adâncirii cunoașterii și evoluției sociale. Astfel sdin slav a marcat ideea de neîngrădit, nelimitat, separat, pentru care vezi șleau (slobod, larg, liber) ca în expresia a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unguresc; au venit la Nipru și au făcut tabără (cu căruțe, corturi, turnuri): pentru că umblau ca polovețienii. Au venit dinspre răsărit și au trecut peste munții cei înalți, care deja se numeau Munții ungurești, și au început să lupte contra valahilor și slavilor care locuiau acolo” (p. 40). Din această relatare rezultă două aspecte care desființează teoria venirii târzii a ungurilor în Panonia. Primul constă în sugerarea originii rusești a numelui lor: sl. gora „deal”, iar „lîngă deal” - u gorî, astfel
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ungari, hungri, hungari, care confirmă apartenența la rasa hunică, la semințiile turcești și rudenia huno maghiară. În Faptele ungurilor, de secretarul anonim al regelui Bela, relatarea din cronica vechilor ruși privind locuirea Panoniei, la sfârșitul secolului al IX-lea, de către valahi și slavi, se prezintă completată și interpretată în viziunea unui scriitor maghiar de mai târziu cu câteva secole. Astfel, „ducii rutenilor” îi rugau pe maghiari care, după ce trecuseră pe lângă Kiev la 898, zăboveau în Galiția, să treacă peste munți în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la 898, zăboveau în Galiția, să treacă peste munți în Panonia: „... quam terram habitarent Sclavi, Bulgarii et Blachii ac pastores Romanorum” (FHDR, p. 31), care înseamnă că, la venirea acestui val de maghiari, Panonia era locuită „de slavi, bulgari și valahi, precum și de pastorii (= preoții) romanilor”. Introducerea în cronică a bulgarilor reflectă ideea de continuitate a hunilor bulgari (strămoșii ungurilor) în Panonia, „que primo Athile regis terra fuisset” (care ar fi fost mai înainte țara regelui Atila), în timp ce „pastorii bisericii romane
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-lea, după ce slujitorii ortodocși de limbă slavă ai bisericii din Constantinopol fuseseră izgoniți de acolo și înlocuiți cu pastorii bisericii de la Roma, care propovăduiau creștinismul în limba latină. În Evul Mediu, cuvintele latin (și roman), pe de o parte, și valah, pe de altă parte, își confundau sfera semantică. În „Viața lui Metodie”, solia care a cerut împăratului Mihail de la Constantinopol cărturari pentru introducerea cultului creștin în limba slavă la moravi venea cu următoarea motivare: „Sânt veniți la noi mulți învățați
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
altă parte, își confundau sfera semantică. În „Viața lui Metodie”, solia care a cerut împăratului Mihail de la Constantinopol cărturari pentru introducerea cultului creștin în limba slavă la moravi venea cu următoarea motivare: „Sânt veniți la noi mulți învățați creștini de la valahi, de la greci și de la nemți și ne învață fiecare într-alt fel” (Olteanu și colect., p. 305). Expresia „de la valahi”, în opoziție cu „de la greci și de la nemți”, înseamnă aici „de la latini/romani”. În aceeași accepție se întrebuințează și cuvântul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
introducerea cultului creștin în limba slavă la moravi venea cu următoarea motivare: „Sânt veniți la noi mulți învățați creștini de la valahi, de la greci și de la nemți și ne învață fiecare într-alt fel” (Olteanu și colect., p. 305). Expresia „de la valahi”, în opoziție cu „de la greci și de la nemți”, înseamnă aici „de la latini/romani”. În aceeași accepție se întrebuințează și cuvântul latin. Într-un document transcris în secolul al XVI-lea se spune, în legătură cu creștinarea slavilor, că aceasta a avut loc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unor noi grupări etnolingvistice care se structurau în urma romanizării. Organizarea unei mari unii la începutul secolului al V-lea, care acoperea proporțiile vechii Dacii, a constituit cadrul de consolidare a romanității orientale și de afirmare a unității etnolingvistice a tuturor valahilor din jumătatea de est a Europei. În acest cadru fluctuant, măcinat de dispute teritoriale, confesionale și etnice, supus în repetate rânduri incursiunilor unor populații „străine”, străromânii au evoluat cu sentimentul unității întru latinitate și creștinism, după căderea Romei (sfârșitul secolului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca și pentru latini Alani, formă atestată la Plinius. Având în vedere alternanța l/r, formele Aria și Ariens, denumiri antice pentru populația Indiei (vezi GE, art. Inde), sunt egale cu Alai și Alanoi. Aceste forme, împreună cu gali, celți, welsh, valah, Galiția, Halici etc., reprezintă evoluții diferite, sufixale și prefixale, ale miezului lichid. Vocalizarea lui l în formele sufixate cu n și contragerea cuvântului (cf. rs. pólon „plin” cu srb. pun) au dus la apariția formelor uni, huni, ven(eți), hani
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
graiul cel chiar românescŭ”(p. 273): „O parte însă mai mică, și substantive și verbe, au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească” (p. 212), „limba valahilor ieste limba vechilor romani, amestecată sau mai mult stricată cu sârbească, rusască, dățască, horvățască, slovenească proci” (p. 271); „Și aceasta ieste pricina de s-au străcat lăcuitorii acestor țări graiul acum la a doo descălecătură, cu graiul strămutat și schimbat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mărturisește, măcar că între multe și deosebite neamuri au stătut, însă cineva despre locurile lor să-i dezrădăcineze n-au putut. Căci din polcurile și coloniile, adică sloboziile, pre carele Traian și alți împărați ai romanilor le au adus în Dachia valahii aceștia se trag” (Ib.). De aici până la înțelegerea pe deplin realistă a romanității orientale mai este mult. Se vede însă acum, în partea finală a HVR, că autorul a întrerupt brusc redactarea operei sale al cărei fundament teoretic se dovedea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
adusese cândva în Dacia, totuși colonii și alții, care își începuseră deja lucrările gospodărești, au rămas aici. Ei au stricat limba slavă (= limba proprie, a autohtonilor - M.L.) prin luarea în folosință a limbii latine, pe care o întrebuințează și acum valahii, dar stricat” (HVR, p. 211). În această relatare, două erau aspectele de neacceptat pentru Dimitrie: 1) faptul că după retragerea legiunilor italice au rămas în Dacia colonii (= țăranii) și alți latini din păturile lucrătoare, cărora li se atribuie romanizarea Daciei
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aceea el a și început DM cu capitolul Despre numele vechi și cele de astăzi ale Moldovei. Împins ulterior de necesitatea de a completa descrierea Moldovei cu istoria acesteia, el purcede la elaborarea istoriei neamului său prin cuvintele (român, moldovean, valah etc.) care îl definesc pe acesta. Întreprinderea dovedindu-se imposibil de finalizat, el abandonează proiectul DMN și elaborează HMV, în care istoria numelor redevine capitol, plasat de data aceasta la sfârșitul cărții. În plus, Dimitrie intenționează acum să implice în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
colonizarea romană ar fi fost mai slabă, și subsumarea Munteniei la Moldova (HVR, p. 26). Cuțovlahii sunt prezentați de Cantemir pe fondul evenimentelor din Bizanț de la finele secolului al XII-lea și începutul secolului al XIII-lea, evenimente în care valahii erau implicați major. În acest context domnul lor Hris este prezentat, în viziunea cronicarului bizantin Choniates, ca fiind „mic de stat”, motiv pentru care i s-ar fi zis Κονδοβλαχος, adică „vlah mic”, iar „cu vremea nărodul lui să-i
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
neafectate pertinent de latinizare și de indoeuropenizare din vastul spațiu euro afro-asiatic. Este vorba de zonele lingvistice ugro-finică, mongolo-turco-tătară, bască, arabă etc. 13. Proiectarea romanizării asupra întregului spațiu din sudestul, centrul și estul Europei este confirmată de larga atestare a valahilor în aceste zone. Evoluția etnolingvistică a bazei traco-latine în spațiul cucerit de romani în est nu a fost însă unitară în direcția romanizării. La ieșirea din evul mediu a fost constatată o fragmentare și intersectare etnolingvistică în acest spațiu, fenomene
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Ucuriș, 57 ugri, 66 Ugrovlahia, 64 Uiasca, 57 Uiești, 57 uiguri, 69 uliță, 100 un, 66 ungar, 64 Ungaria, 60 ungur, 57 ungurean, 64 uni, 66 Unia, 67 a urca, 69 urdă, 133 urdiniș, 134 a urzi, 134 uzi, 68 valah, 52 valet, 186 vasal, 74 Vasca, 57 Vaslui, 57 Vașcău, 57 vatră, 43 Văcăști, 57 Văculești, 57 a vărsa, 103 Văsoaia, 57 Văsui, 57 vânat, 97 vârcă, 69 a vârî, 136 vârf, 69 vâslă, 74 Veaca, 57 vecin, 110 a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
avizat al evenimentelor pe care le va înțelege la fel de ,,bine". Toate aceste exemple, selectate oarecum aleatoriu dintr-o multitudine de posibilități exploatate, de altfel, în zecile de studii de caragialeologie, demonstrează faptul că opera marelui nostru dramaturg, ,,neam de comedian valah"56, cum se autoprezenta, nu poate fi înțeleasă în afara conceptului de comic. Reflectarea estetică desăvârșită în paginile comediilor, în proza literară, în publicistica și în corespondența lui Caragiale se datorează esențial predispoziției ereditare și formației sale intelectuale, a structurii sale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la rugile sale: Halaha, elam, sau Hala huhali, adecă Elam, patriiarhul nostru. Ci, nu știu a spune, pre Elam, feciorul lui Sim, pomenesc, ori pre Hali, ginerile lui Mehmet, care au scornit legea turciască? Că și Turcii Halahu Mehmet, și Valahii Hua, și ungurii și Persii care au puțină despărțire de legea lui Mehmet, Halahula, strigă. Acesta este rezumatul ultimelor numere ale României Mari. Și-al directorului dînsei, cunoscutul om de tribunal, care dă săracilor de mîncare la cantină. Tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asemenea fluid și propulsor epic, mobilitatea internă a romanului este asigurată. Viața fără capăt a lui Zogru se împletește cu existențele date, finite ale pământenilor, într-un cadru de continuitate istorică și stabilitate geografică. Bampirul care se scaldă în sângele valahilor nu poate părăsi zona. Dincolo de Dunăre și de celelalte granițe, se simte îngrozitor; sau este efectiv respins de o obscură forță contrară, ca un produs autohton refuzat la export. Nu poate face absolut tot ce vrea. O ușă de mănăstire
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
oarecum evaziv, originea latină a neamului său, introducând în spațiul românesc ideea afirmată deja în cultura umanistă europeană. În lucrarea sa HUNGARIÆ Liber I. Origines Scytharum et Chorographica descriptio Regni Hungariæ din 1536, Olahus (2011) scrie despre românii din Transilvania "Valahii se susține că provin dintr-o colonie a romanilor [Valachi, Romanorum coloniæ effe traduntur]. Mărturia acestui fapt este că au multe în comun cu limba latină" (p. 135). Ideea latinității românilor a ulterior progresiv articulată în tradiția cronografiei istorice încarnată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acestui fapt este că au multe în comun cu limba latină" (p. 135). Ideea latinității românilor a ulterior progresiv articulată în tradiția cronografiei istorice încarnată în triada Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino. Fără dubiu, originea latină comună a moldovenilor, valahilor și ardelenilor a constituit embrionul identitar al apartenenței etnice. Grigore Ureche, inițiatorul tradiției cronografiei moldovenești în limba română, a exprimat fără echivoc în Létopisețul țărâi Moldovei (1955) [1642-1647?] originea latină comună a tuturor românilor într-o propoziție ce avea să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]