883 matches
-
unor antici despre limba latină și limbile numite de ei ‚’’barbare’’, printre care se numără, după ultimile cercetări, în mod cert, și dacoromâna. Revenind la timpurile ce țin de adâncimile istoriei neîntrerupte a limbii dacilor, ai căror descendenți direcți sunt valahii, românii de azi, pelasgi ca și latinii și nu numai ei, care vorbeau la început o limbă comună originară numită lingva prisca, sau latina vulgata, vom reda câteva păreri ale unor personalități antice care chiar din acea perioadă definesc felul
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
intrau prima oară cu legiunile lor în Peninsula Pyreneia. Ca barbari erau considerați și gallii, iar limba lor “gallicus sermo”, era ca limbă considerată ca rustica romana (www.dacii.ro - Limba pelasgică). Având în vedere că s-a demonstrat că valahii sunt urmașii direcți și continuatorii pelasgilor, păstrându-le chiar numele (vezi evoluția pelasgi-pelahi- velahi - valah i- după aceleași legi universal valabile, dezbătute în tot parcursul demersului nostru), putem conchide că protodaca sau pelasga este aceeași limbă cu latina prisca, adică
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
drept operator cultural al unor departajări Între «noi» și «ei»” <endnote id="(552, p. 107)"/>. În legendele populare bulgare, de exemplu, românii apar mereu ca pletoși, pornindu-se de la asocierea omofonă dintre termenul vlas/vlasi („păr”) și etnonimul vlah/vlasi („valah”) <endnote id="(108, p. 232)"/>. O legendă maghiară - interpolată la jumătatea secolului al XVII-lea de Simion Dascălul În Letopisețul lui Grigore Ureche - marchează și ea diferența identitară dintre unguri și românii din Maramureș și Moldova prin modul deosebit de a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dintre unguri și românii din Maramureș și Moldova prin modul deosebit de a se tunde al acestora din urmă <endnote id="(77, pp. 278-279)"/>. La acestea putem adăuga și o zicală maghiară depreciativă, care atribuie românilor pilozitate excesivă : Szörös talpu Oláh („Valah cu păr pe talpă”). Pentru creștini, modul evreilor ortodocși de a-și purta părul, barba și perciunii rituali marchează mai mult decât o diferență culturală. Iată câteva zicale populare, uzuale În zona de care mă ocup : despre un lucru respingător
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cei care put și sunt murdari ; pentru americanii anglo-saxoni, aceste defecte le au americanii- polonezi ; pentru albi, negrii și țiganii sunt Împuțiți și murdari <endnote id="(905)"/>, iar pentru bărbați - femeile <endnote id="(83, p. 107)"/>. Pentru evreu, românul este „valah Împuțit” (În idiș, Vulăh schtink). Este drept că această expresie răsturnată este atestată mai rar și este folosită ca o replică simetrică la expresia injurioasă „jidan Împuțit”. Pentru ungur, nu doar evreul pute și este murdar (büdös/koszos zsidó), ci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de exemplu, câțiva evrei au Îndrăznit să se apere În fața agresiunii unor români. Slugerul Costache, vătaf la agie, a declarat cu acel prilej că evreii „trebuiau să se lase bătuți, căci n-au nici un drept de a se apăra contra valahilor țării, care astfel domnesc și guvernează În patria lor” <endnote id="(395, p. 175)"/>. Într-un memoriu din 1945, fostul primar al orașului Cernăuți, Traian Popovici, după ce descrie „Întreaga gamă de Împilări” la care au fost supuși evreii În timpul războiului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
domnitorului Moldovei - ; ci, dimpotrivă, noi suntem cei care trebuie [...] să descâlcim caracterul, firea, ba chiar și fizionomia popoarelor contemporane.” „Popoarele barbare și ignorante” la care se referea Carra nu erau cine știe ce populații din Africa, America sau Asia, ci moldovenii și valahii de la Dunărea de Jos. În spirit iluminist, J.-L. Carra percepea actul cognitiv ca pe unul de luare În posesie, de subordonare. De aceea „noi” trebuie să-i cunoaștem pe „ei” Înainte ca „ei” să ne cunoască pe „noi” : „Noi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fiind bătuți de români - au Îndrăznit să se apere, un anume sluger Costache, vătaf la agie, a dat În public următoarea explicație halucinantă : „Ei [= evreii] trebuiau să se lase bătuți, căci n-au nici un drept de a se apăra contra «valahilor țării», și care astfel domnesc și guvernează În patria lor, și că, În general, aceasta este valabil pentru orice străin, căruia Îi este interzis a se apăra contra unui național. Dacă nu le place, n-au decât să se Întoarcă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
foarte puțin primitori”. Pe la 1653-1657, Paul de Alep susținea că „[muntenii] Îi iubesc pe străini, nu ca În Țara Moldovei”, În schimb la 1742 Markos Antonios Katsaitis observa, dimpotrivă, că „[moldovenii] sunt iubitori de străini, ceea ce nu se observă la valahi [= munteni]” (652, pp. 16, 24, 29). 655. Călători străini despre Țările Române, volum Îngrijit de Maria Holban et alii, vol. V, Editura Științifică, București, 1973. 656. Antim Ivireanul, Opere, ediție Îngrijită de Gabriel Ștrempel, Editura Minerva, București, 1972. 657. Nicolae
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
foarte ignorant; se îmbată toată ziua și nu celebrează Liturghia, citește numai câteva Evanghelii în limba slavonă, după unele cărți pe care i le-a lăsat tatăl lui; nu spovedește, dar împărtășește lumea cu ostii binecuvântate; face căsătoriile după obiceiul valahilor, înmormântează morții; nu este predicator prin necunoaștere, ci un simplu slujitor în maniera amintită, dar care se supune la tot ceea ce i se va porunci de către Sf. Congregație, numai să fie ajutat să trăiască și îi va lăsa pe preoții
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
quae locutus est Christus: „Hoc est Corpus meum“ et „Hic est Sanguis meus“. 3. Sinodul diocezan de la Cotnari (6 nov. 1642) Într-o scrisoare din Iași din 3 octombrie 1642 în care se semna: Viceprefect al uneia și al celeilalte Valahii, Vicar General in spiritualibus în Moldova, al Ordinului Minorilor Conventuali, Doctor în Sf. Teologie, Pr. Bartolomeo Bassetti aducea la cunoștința Sf. Congregații că, pentru a extirpa întru totul și pentru totdeauna abuzurile și dezordinile întâlnite în timpul vizitării diocezei, s-a
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
trecut la cele veșnice Pr. Reverend M.ș Giuvenale Falco da Cunio, de pioasă amintire, care se afla în pastorația acestor suflete sărmane din Câmpu[lung]. Pierderea acestui Părinte a provocat o mare durere nu doar catolicilor noștri, ci și valahilor; toți îl plângeau, și au venit la înmormântarea sa mai mult de 30 de preoți valahi, făcându-se iubit de toți.... Chiar și Arhiepiscopul de Sofia și Vicarul Apostolic al Valahiei, numitul Mons. Petrus Deodatus, O.F.M. Obs., în vizita
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
ajuns în Ungaria, vecină cu Valahia și cu Moldova. Papa Grigore al IX-lea (1227-1241) a înființat Episcopia Cumanilor (sau a Milcovului) în 1227, distrusă însă, de către tătari, chiar în perioada pontificatului său. Sfântul Scaun a încredințat misiunea catolică a Valahilor, franciscanilor conventuali, prin documentul papal „Cum hora undecima” din 11 iunie 1239, prin care se acordă acestora anumite privilegii. Același papă, în 1238, a emis un document prin care le-a cerut dominicanilor și franciscanilor din Valahia să pornească o
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de către tătari (în 1241) „...măcelărind venerabili arhiepiscopi, episcopi, monarhi, frați minori și predicatori”. De asemenea, episcopul Gerolamo Catalano a relatat că în Cumania, misionarii franciscani au construit peste patruzeci de biserici, într-un răstimp de optzeci de ani, la bulgari, valahi, cumani și tătari. Cu alte cuvinte, viteza de lucru a misionarilor franciscani se măsura în ridicarea unei biserici odată la doi ani. Conciliul din Lyon (1245) a ridicat problema unirii Bisericii Occidentale cu cea Orientală, și, în acest context, papa
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
măsura în ridicarea unei biserici odată la doi ani. Conciliul din Lyon (1245) a ridicat problema unirii Bisericii Occidentale cu cea Orientală, și, în acest context, papa Inocențiu al IV-lea a trimis mulți misionari să-i convertească pe bulgari, valahi, cumani și tătari. O statistică a misiunilor franciscane din secolul al XIV-lea este prezentată de către Codicele „Anonimi Minoritae” (pentru 1320), în care se amintește că „În Cetatea Albă fr. Angelo de Spoleto, pe atunci custode, a fost martirizat de către
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
că foarte mulți români din Muntenia și Transilvania au trecut la catolicism. Papa Grigore al XI-lea, ultimul papă francez (1370-1378) le-a cerut franciscanilor din Vicariatul de Bosnia să pornească în misiuni în Muntenia pentru a-i converti pe valahi și pentru a construi biserici. Papa Eugen al IV-lea (1431-1447), în 1433 a acordat și el privilegii misionarilor franciscani care au activat în Țara Românească, Bulgaria și Bosnia. În 1461 papa Eugen al II-lea i-a lăudat pe
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
În anii evului mediu, s-au menținut și unele practici tradiționale străvechi, în domeniul asistenței nașterii. Cea mai interesantă a fost, fără îndoială, practica nașterii prin roată. Obicei ancestral, de origine nord-africană, nu se știe cum adoptat în spațiul moldo valah și în Oltenia, consta în folosirea unei pietre de grezie, perforată (un imens covrig), prin gaura astfel practicată fiind tras în jos (sau în sus) copilul. Încă sunt regiuni în Algeria și Maroc, unde acest obicei persistă, dar se folosește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lucrarea, de mică întindere, publicată în 1816, la Petersburg, în "Veseobșcii jurnal vracebnoi nauki", de medicul militar Volfanger. Volfanger, care lucrase ca medic militar la și în alte orașe din țările române, a scris studiul O bolezniah v Moldavii i Valahii gospodstvuiușcih, i lecenii ih (Despre bolile dominante în Moldova și Muntenia și despre tratamentul lor)1. Datele oferite de doctorul Volfanger confirmă și completează informațiile de care dispunem asupra unor aspecte medicale și sanitare ale epocii. Tabloul schițat de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cetățuia privilegiilor politice.” Dr. I. Lupaș, 1916. ne spune că „un consilier din Cluj, Somlai, care era suprarevizor de ziare, nu s-a sfiit ai spune lui Barițiu, că prin foile lui propagă comunismul, căci, legile țării nu permit ca valahii să aibă și ei proprietăți de pământ.” Împotriva acestei învinuiri în „Note” la articolul lui Lupaș, Marin Petcu aduce în prim plan protestele lui Barițiu în apărare: „Românii nu sunt comuniști” - scria el în Foaia pentru minte 1848, nr.49
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
exemplar a lor îngropat în pulberea uitării...” Și își punea, mai ales, mari nădejdi de izbândă în cercetarea viitorimii... „Bucovina”, gazetă bilingvă, tipărită pe două coloane, una în românește și alta în germană, cu coaractere semichirilice, servind moldovenilor, ca și valahilor, dar tratând probleme și din mediul austriac și german, cu interese în Principate, se declara preocupată, în aceeași măsură „și de soarta fraților noștri români - în număr de mai mult de trei milioane din Ungaria și Transilvania.” Dacă frații Hurmuzachi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
anume acela că au fost "vreo mie de ani de mișcări și frământări", din care a ieșit, cu greu "un popor întreg"256. Tratând problematica retragere aureliană cu naturalețe, a știut cum să deducă, fără încrâncenare, apariția daco-romanilor și a valahilor pe scena istoriei 257. A insistat asupra prezenței slavilor în istoria noastră, sesizând numeroasele urme pe care le-au lăsat, încă vizibile în vocabular sau în toponimia uzuală 258. Un alt moment creditat cu semnificații majore a fost "simbioza româno-cumană
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nu s-au deosebit prea mult de cele ale altor vecini, fiind chiar eclipsate de invazia mongolă. Nu a dramatizat excesiv cucerirea teritorială a Transilvaniei, atenționând că binecunoscutele voievodate ale lui Gelu, Glad și Menumorut erau locuite nu doar de valahi, ci și de slavi. Colonizarea secuilor și sașilor a fost descrisă ca un fapt pozitiv pentru civilizația medievală din Transilvania. Un ultim paragraf nota totuși "înrăutățirea" stării românilor în urma acestor fenomene, pierderea drepturilor politice de către nobilii români ortodocși. Admitea însă
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pentru domn". Vezi Mihai Manea ș.a., op. cit., p. 254). Se trecea peste aspectele neplăcute, cum ar fi faptul că voievodul Moldovei a rămas "fără aproape jumătate de oaste și fără aproape toți oamenii cu care atacase Baia" (vezi Alexandru Simon, Valahii la Baia. Regatul Ungariei, domnia Moldovei și Imperiul Otoman în 1467, în "Anuarul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol"", tom XLVI, 2009, p. 141); sau că "mai mulți boieri au căzut de mâna lui Ștefan decât în luptă" (Ibidem, p. 142
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sa" apare și în istoria de uz școlar din Franța (vezi Jean-Pierre Rioux, op. cit., p. 133), de exemplu; dar, fără îndoială, cu mai puțină obstinație. 256 Neagu Djuvara, Cum s-a născut poporul român?, p. 5. 257 Pentru lămurirea termenului "valah", autorul face un interesant excurs lingvistic european, prezentând mai multe variante și semnificații din spațiul fostului Imperiu roman. Este unul din puținele cazuri în care textul este însoțit, pentru o localizare mai convingătoare, de o hartă istorică a "urmelor numelui
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
administrat de principe), ne este confirmat de unul dintre cele mai celebre texte juridice referitoare la românii din Transilvania. În mod sugestiv pentru extraordinara Însemnătate simbolică a sărbătorilor, articolul respectiv din Approbatae Constitutiones, de la 1653 (partea I, titlul IX: Despre valahi), denunțat apoi secole de-a rândul de către români ca o expresie a oprimării și discriminării lor sociale și naționale, se referea tocmai la această problemă delicată: Cu toate că națiunea valahă a fost admisă În această țară pentru binele public, totuși, neținând
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]