3,233 matches
-
și de casa lui și au Înțeles că aveau să găsească un loc de refugiu unde să rămână pentru câteva nopți, timp În care să-și aranjeze plecarea la Jakarta și de-acolo mai departe. Au sosit cu o singură valiză, arși de soare, plini de praf. Karl i-a primit politicos și le-a oferit propria lui cameră, dar În timpul celor două zile cât au rămas acolo, În casă s-a lăsat o liniște Încordată, pentru că bărbatul nu prea știa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Pe atunci Adam era supărat pentru că nu Înțelegea asta, tot așa cum nu Înțelegea o mulțime de alte lucruri. În seara dinaintea plecării celor doi spre feribot, Adam a văzut-o pe olandeză așezată pe pat, Împăturind haine și aranjându-le În valiza deschisă. Când a dat ochii cu el, a zâmbit și l-a rugat să rămână. El a rămas acolo câtă vreme ea a continuat să potrivească lucrurile În valiză. Lângă ea era un teanc de cămăși subțiri de bumbac. Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-o pe olandeză așezată pe pat, Împăturind haine și aranjându-le În valiza deschisă. Când a dat ochii cu el, a zâmbit și l-a rugat să rămână. El a rămas acolo câtă vreme ea a continuat să potrivească lucrurile În valiză. Lângă ea era un teanc de cămăși subțiri de bumbac. Adam a văzut-o cum le-a luat una câte una, le-a Împăturit grijuliu și le-a aranjat În valiză. Erau cămășuțe de copil, cu motive de flori roșii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
câtă vreme ea a continuat să potrivească lucrurile În valiză. Lângă ea era un teanc de cămăși subțiri de bumbac. Adam a văzut-o cum le-a luat una câte una, le-a Împăturit grijuliu și le-a aranjat În valiză. Erau cămășuțe de copil, cu motive de flori roșii și roz. Ea a Început să vorbească În olandeză aproape În șoaptă și a ținut-o tot așa, cu toate că Adam nu putea să-i răspundă. În vreme ce ea vorbea, Adam se gândise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să le primească. Paltonul ei gri fusese primul pe care-l oferise cu mare bucurie unei mămici libaneze cu cinci copii de Îndată ce trecuseră de Aden, de trei pulovere se descotorosise În Oceanul Indian În favoarea unor marinari indonezieni. Când ajunsese la Jakarta, valiza ei era aproape goală. Cumpărase câteva bluze de pânză croite după moda locală, care-i aminteau de hainele copilăriei, ieftine, lesne de purtat și nu prea elegante. Cu un astfel de sentiment se trezise, că s-ar fi petrecut ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vulcan Învăluit de nori, iar steagul național, Înțepat pe o planșă de lemn, Își fâlfâia colțurile În curentul slab de aer produs de ventilatorul din tavan. Au continuat printr-un soi de anticameră plină de saci poș tali și de valize, apoi au intrat În sfârșit Într-un alt salon, ale cărui ferestre se deschideau tot spre peluză, cu fântâna vizibilă În depărtare. În jurul unei mese se aflau trei bărbați În elegante uniforme militare gri, râdeau Încetișor Între ei, probabil drept
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de neînțelegeri, o hârâială de joasă frecvență, care irita fără să doară. Într-o zi el dăduse mai multe telefoane, Carmina nu se obosise să tragă cu urechea, bănuia c-o face din plictiseală. Spre seară își făcuse în pripă valiza, una micuță, îndemânatică, folosită atunci când pleca în delegații. A ieșit trântind ușa. Puțin mai târziu l-a auzit cum pornește mașina. Bănuia că pleacă să-și creeze o recreație, îi plăceau călătoriile neașteptate, când trebuia să te adaptezi condițiilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la a doua hepatită. Îl slujise cu credință cincizeci și șase de ani. Și nu uita ce-ți spun eu, draga mea: obișnuința e mai rea decât singurătatea. Cât ești tânără. Mai târziu, contează mai puțin această deosebire. Își așezase valiza În plasa de bagaje și acum flecărea În fața geamului coborât al compartimentului curat, cu fotolii Îmbrăcate În pluș albastru și tetiere albe imaculate. Își privi ceasul. Un ceas mare de buzunar, al domnului Übelhart cât a trăit, pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
undeva pe jos, se ridică și se agăță mânioasă de mânerul semnalului de alarmă. Acesta avea Însă o funcție pur decorativă Întrucât pe acea linie erau excluse accidentele și evenimentele neplăcute. Cu o uimitoare prezență de spirit, doamna Übelhart apucă valiza și Îi făcu vânt pe geamul deschis. Purtând numai lenjerie de corp și câteva flacoane de medicamente nu era deloc grea. Căzu la picioarele șefului de gară care privea mulțumit alunecarea de acum lină a vagoanelor. Surprins, șeful se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întâmplă. Unii se gândeau să renunțe la drum, citind ei În această ultimă zdruncinătură un avertisment. Cei mai curajoși au sărit să dea o mână de ajutor șefului de gară care se străduia să repună În oarecare ordine lucrurile din valiza zburătoare. Avea de gând să o Înmâneze personal doamnei de la clasa I Împreună cu un proces-verbal de contravenție. După ce se asigură că pe peron nu mai rămăsese nici o sticluță În afară de cea cu parfum care se făcuse zob și răspândise În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ailaltă, cu care oricum va călători până la destinație În condiții de securitate sporită căci era și el tată de familie. Cetățeana respectivă nici nu se sinchisi. Vorbea cu șeful „de așa manie” Încât se simți obligat să așeze cu grijă valiza unde se țin Îndeobște bagajele, după ce o șterse bine de praf cu mâneca vestonului, apoi se instală comod Într-un fotoliu, convins că totul se va sfârși cu bine și adormi. Alida Übelhart vorbea rar, zâmbind tot timpul, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se simțea deposedat. I se părea că intrase În pământ până la brâu și că doar o minune l-ar mai salva. Îl apăsa ceva pe creștet. O bucată de plumb. De unde plumb? Nici măcar nu știa de ce făcuse baba asta vânt valizei. La ce i-ar folosi acum când i se prezise cu atâta precizie viitorul? Competența persoanei În materie de preziceri părea indiscutabilă. Simțea nevoia să fie singur, să vadă ce are de făcut, să-și calculeze următorul pas. Înainte de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care fetele bătrâne Îl șterg plângând În fața oglinzii după fiecare bal. Contează ce rămâne când te dezbraci: sânii căzuți, celulita, varicele, ridurile. Singurătatea! Sufletul? O lozincă oarecare, un scut găurit, o cămașă zdrențuită. Cu un ultim efort reuși să Închidă valiza și izbucni În plâns. Au Însoțit-o la tren. După o lună au primit o scrisoare. Puțin mai târziu primul pachet: mezeluri de Comtim. Apoi Încă o scrisoare și Încă un pachet. Au ajuns să socotească lungimea anului În funcție de numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Încuviințare grav-senină a capului ei gingaș, provocând pe cale de consecință domnului Coriolan Moduna un scurt seism urmat de o moleșeală plăcută, cum numai recunoașterea târzie a vanității lumii Îți poate prilejui. Coriolan Închise ochii fericit, indiferent la echilibrul precar al valizei pe care Își odihnea trupul mătăhălos de o bună bucată de timp, Înconjurat de o ploaie de bețe până nu demult Înfășurate În smocuri de vată dulce, accesibilă oricui contra sumei anunțată cu tuș roșu pe boneta imaculată a Martei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
taxiul. Călătoriți mult, domnule Zegrea? Atât cât trebuie. De ce mă Întrebați? Aveți alura unui explorator polar. Aduc a pinguin, asta vreți să spuneți? Un pinguin nu mi-ar fi de mare ajutor. În ce privință? Trebuie să-mi cumpăr o valiză și nu știu ce să aleg. Nu-mi imaginam că pentru un fleac ca ăsta ar fi nevoie de consilier. E o situație specială. Azi am primit ordinul de chemare, declară În sfârșit Petru. La oaste, care va să zică. O zi mare, domnule Șendrean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nepăsarea gravă a celui care mai are puțin de trăit. Dușmanilor, domnule profesor! Care dușmani, omule? În această privință, interveni din nou Zegrea, să nu aveți teamă. Domnul profesor e un adevărat patriot. Aveți banii pentru Isaak Babel. Vă dau valiza mea, domnule profesor. Să nu mă refuzați! Am cumpărat-o când am fost ultima dată la băi. E o cinste pentru mine să... Cum o să te refuze? Îl liniști Zegrea. Sunt În joc interese mari. Tocmai de-aia m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bucătărie reciti convocarea, apoi o prinse cu o pioneză pe ușa de la baie. Își scoase paltonul, se descălță și se așeză În fotoliu, cuprins de o bucurie fără margini. Motivul convocării sale era Înaintarea În grad. Cu ceremonie. Ștampila „cu valiza” era anulată. Simțea somnul aproape... 29. Nu adormi când vrei, observă cu uimire Petru Șendrean. De ce oare? Unii adorm și dorm. Oriunde și oricum. În tren, autobuz și pe biciclete. Și chiar pe jos În drum spre serviciu. Doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
biciclete. Și chiar pe jos În drum spre serviciu. Doar la traversări dacă deschid ochii. Cunoscându-și traseele cu ochii Închiși nu se grăbesc să-i deschidă. Ce să vadă aici? Cum ce, domnule? izbucni o voce cunoscută parcă dinspre valiza mașinii de scris. A cui totuși? Obișnuit ca tot felul de voci venind din cele mai neașteptate direcții, Petru nici măcar nu tresări. Aceasta era părerea lui. Iritarea valizei i se părea de neînțeles. De-a dreptul provincială. Și, pe deasupra, trăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să vadă aici? Cum ce, domnule? izbucni o voce cunoscută parcă dinspre valiza mașinii de scris. A cui totuși? Obișnuit ca tot felul de voci venind din cele mai neașteptate direcții, Petru nici măcar nu tresări. Aceasta era părerea lui. Iritarea valizei i se părea de neînțeles. De-a dreptul provincială. Și, pe deasupra, trăda o anume ignoranță, greu totuși imputabilă unui cufăr: cu vremea, străzile cu case cu tot se mută În oameni, le sistematizează viscerele și unde nu era decât pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât pământ mustind de sânge cald, se Înalță case din cărămidă și blocuri din beton și sticlă. Așa Încât oamenii se mișcă În propriile lor celule unde lumina ochilor e de prisos. Ești bolnav, domnule profesor, interveni din nou vocea din valiză. Doar răcit, preciză Petru, moale, deloc dispus să riposteze cum s-ar fi cuvenit insinuărilor valizei. Mai iau o aspirină și o să-mi treacă. Crezi? suspină vocea. Convins că la mijloc era vorba de o provocare, un ecou târziu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sticlă. Așa Încât oamenii se mișcă În propriile lor celule unde lumina ochilor e de prisos. Ești bolnav, domnule profesor, interveni din nou vocea din valiză. Doar răcit, preciză Petru, moale, deloc dispus să riposteze cum s-ar fi cuvenit insinuărilor valizei. Mai iau o aspirină și o să-mi treacă. Crezi? suspină vocea. Convins că la mijloc era vorba de o provocare, un ecou târziu al discuției cu Gheretă, Își trase peste cap pătura din păr de cămilă și se făcu ghem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
târziu al discuției cu Gheretă, Își trase peste cap pătura din păr de cămilă și se făcu ghem, gata asemenea unui făt după culbută să Întâmpine lumina cu strigătul Învingătorului la ceasul hotărât. Ar fi adormit, poate, dacă vocea din valiză nu l-ar fi Întrebat dojenitoare: Vă culcați fără să știți ce scrie doamna Ster? Doamna Ster nu scrie, doamna Ster vorbește În scris, ceea ce e cu totul altceva, fu replica sa tăcută, Înecată Într-un căscat prelung. Un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se dovedi o visătoare, cum credea Fülöp Antál când o auzea gemând ușor sub mângâierile poetului lângă tufele de afini olandezi. A urcat În Wiener-Walzer cu siguranța cu care se urcă de obicei În trenuri de navetă. Avea o singură valiză, destul de mare, chinezească și grea drept bagaj, și un copil de trei ani, iar În poșetă pașaportul de plecare definitivă În Germania. Pe peron, Vova Demian strângea În brațe un dosar subțirel și se văicărea ca o muiere: Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înalt cu o placă de erou pe piept, imediat după slujba bisericii evanghelice specifice Înmormântărilor. După aceea, șvabul și-a adunat sculele, nevasta și cei doi copii de liceu și s-au urcat Într-un tren fiecare cu câte o valiză În mână și după ce trenul s-a pus În mișcare nu i-a mai văzut nimeni niciodată. De ce vă scriu toate astea? Pentru că se poate Întâmpla ca un om să se urce În ceva și să nu-l mai vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Versuri alese (1978), Aleksander Omiljanowicz, Stafiile din codrii Bialowieza (1978), x x x Zece poeți polonezi Antologie (1978), x x x Cântece vorbite, lirica primitivă. Antologie (1979), Tadeusz Rozewicz, Poezii (1980), Stanislaw Jerzy Lec, Aforisme, versuri, epigrame (1980), Jerzy Edigey, Valiza cu milioane (1991), Boy Zielinski, Marysienka și Sobieski (1983), x x x Gânduri nemuritoare, proverbe și cugetări (1986), Poezia poloneză contemporană, 83 poeți (1981), Marian Podkowinski, Hitler și clanul lui (1990), Kazimierz Korkozowicz, Cum am fost omorâtă...(1990), Karol Wojtyla
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]