592 matches
-
e sigură autenticitatea Expunerii foarte scurte despre Sfântul Duh, presbiterului Abragila (De Spiritu Sanctu ad Abragylam presbyterum commonitorium parvissimum). Chiar dacă nu este amintit nici în Pseudo-Ferrando și nici de Isidor din Sevilia, îi este atribuit lui Fulgențiu un Psalm contra vandalilor arieni (Psalmus contra Vandalos Arrianos). A fost scris probabil la Cartagina, în perioada scursă între primul și al doilea exil, sau, potrivit altor autori, după reîntoarcerea sa la Cagliari, în urma eșecului suferit în tentativa sa de a domoli încrâncenarea arienilor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și că nu există nici o speranță de reconciliere. Fulgențiu ia ca model Psalmul contra adepților lui Donatus scris de Augustin și vrea să explice oamenilor aspectele cele mai dezbătute ale arianismului și să le dea curaj ca să facă față persecuțiilor vandalilor. E vorba de o poezie de popularizare ce trebuia cântată așa cum o dovedesc structura ritmică (de-acum, nu mai e metrică) și caracteristicile lingvistice datorită cărora Psalmul trebuia să fie accesibil chiar și celor fără instrucție și putea fi memorat
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și pentru acest motiv a fost convocat la Constantinopol ca să se justifice împreună cu alți episcopi africani. Verecundus a evitat condamnarea refugiindu-se la Calcedon unde a și murit. a) Opere de exegeză Prima sa operă care datează din perioada când vandalii stăpâneau încă Africa, lucru pe care el îl amintește cu durere și cu suferință, a fost un Comentariu în nouă cărți al cântărilor bisericești (Commentariorum super cantica ecclesiastica libri novem) care a fost descoperit de cardinalul Pitra. E vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrierea lui Pavel din Nisibi, ne trimite de-a dreptul la Canonul scrierilor biblice al lui Teodor din Mopsuestia. Acest manual a fost foarte citit în Evul Mediu latin. Bibliografie. Text: PL 68, 15-42. II. Scriitori italici La sfârșitul dominației vandalilor și după recucerirea bizantină, așa cum am văzut, între Africa și Constantinopol s-au născut raporturi strânse care au dus la sporirea interesului pentru chestiuni teologice în cadrul creștinismului african. Raporturi similare se nasc și în cazul Italiei, astfel încât, sub anumite aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a bucurat de o relativă prosperitate în secolul al șaselea; invazia goților, în secolul al cincilea, fusese fără îndoială opresivă și devastatoare, dar nu se asociase și cu o persecuție propriu-zisă, așa cum se întâmplase în Africa unde creștinii înduraseră prigoana vandalilor. Ca atare, treptat, consecințele ei fuseseră depășite și, dacă în secolul al cincilea și în prima jumătate a secolului următor în regatul vizigoților n-au apărut scriitori importanți, tocmai din cauza devastărilor provocate de invazie, începând cu a doua jumătate a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perioada clasică (de exemplu, a lui Lucrețiu) și tratatul Despre rânduiala celor create (De ordine creatorarum). Isidor dedică istoriei universale Cronica mare (Chronica maiora) care ajunge până în 515, căreia i se adaugă istoriile unor popoare cum sunt Istoria goților, Istoria vandalilor, Istoria suevilor (Historia Gothorum, Vandalorum, Sueborum). Istoria goților este fundamentală pentru reconstituirea istoriei Spaniei și a ultimelor evenimente care au dus la convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă în 619 și alta
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spune chiar el, cu neoplatonicul Ierocle; ulterior, a ținut lecții de retorică, literatură, filosofie și drept la Gaza, dar și în alte localități din Palestina și Siria și poate și la Constantinopol. A murit puțin după 518. Prin 490 (invaziunea vandalilor din 484 e menționată ca un eveniment recent) a compus un dialog de tip platonic intitulat Teofrast, sau despre nemurirea sufletelor și învierea trupurilor. Interlocutori (acțiunea se desfășoară la Alexandria) sunt atenianul Teofrast, alexandrinul Egipt și sirianul Euxiteu. Egipt nu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
semnatarii scrisorii trimise de episcopii din Vechiul Epir împăratului Leon I în urma asasinării lui Proterios de Alexandria (aici, pp. ???-???). Diodoh trebuie să se fi născut așadar prin 400; murise în 486 când Victor din Vita îl laudă în Istoria persecuțiilor vandalilor. Cum opera sa principală se adresează călugărilor, e posibil să fi fost el însuși monah, poate chiar responsabil al unei comunități. S-a spus că Diadoh ar fi putut fi dus la Cartagina de flota lui Genseric, împreună cu persoanele de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tac cu desăvârșire, în privința jafului la care a fost supusă Roma în 410, eveniment care impresionase puternic Occidentul și stimulase reflecțiile celor mai sensibile personalități și ale celor mai profunde minți. La fel de indiferentă rămâne cultura greacă și atunci când Genseric și vandalii devastează din nou Roma în 455. Problema fundamentală a acestei istoriografii care își propune să fie creștină este una lăsată moștenire de Eusebiu: aceea de a aborda în același timp istoria profană și istoria Bisericii pentru că nu poate fi imaginată
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
astăzi, teritoriu locuit de gali (vezi gali). germanici - nume dat strămoșilor poporului german. Ei au migrat în mai multe rânduri pe întreg continentul european: au pornit din sudul Peninsulei Scandinave și au ajuns până în sudul Europei (goți - ostrogoți, vizigoți - franci, vandali, burgunzi, longobarzi). Cei mai mulți s-au așezat pe teritoriul dintre Rin și Elba, de unde au atacat mereu granița Imperiului Roman, slăbindu-l. Târziu, s-au organizat în ducate. Sub conducerea lui Otto I, s-au unit și au format Sfântul Imperiu
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
franci. Tot de etnie germanică au fost și suebii, un trib puțin numeros, care s-a așezat în nord-vestul Spaniei. Un trib sarmatic la origine, dar germanizat, al alanilor, a ajuns pînă în Galia și în Spania, contopindu-se cu vandalii, unde a fost înfrînt de vizigoți. Vandalii, și ei de origine germanică, au trecut Rinul învadînd Galia și au ajuns apoi în Spania (unde s-au stabilit un timp în Andaluzia), au traversat Gibraltarul, în anul 429, ajungînd în nordul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și suebii, un trib puțin numeros, care s-a așezat în nord-vestul Spaniei. Un trib sarmatic la origine, dar germanizat, al alanilor, a ajuns pînă în Galia și în Spania, contopindu-se cu vandalii, unde a fost înfrînt de vizigoți. Vandalii, și ei de origine germanică, au trecut Rinul învadînd Galia și au ajuns apoi în Spania (unde s-au stabilit un timp în Andaluzia), au traversat Gibraltarul, în anul 429, ajungînd în nordul Africii, unde și-au pierdut identitatea. Un
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În timp ce grecii, în secolul al VIII-lea, au întemeiat un număr însemnat de colonii (Cirene ș.a.). Teritoriul a fost stăpânit de cartaginezi (partea de vest), de Egiptul elenistic (sec.III-I î.Hr.), de Imperiul Roman (sec.I î.Hr.-429), de vandali (429-534) și de bizantini (534-643). În perioada 641-643, noii cuceritori au inclus Libia în Califatul Arab, impunând, totodată, islamul ca religie. Sub numele de Tripolitania, Libia făcea parte din Imperiul Otoman (1556-1912), devenind, în urma războiului italo-turc (1911-1912), colonie a Italiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
țară, mai ales În cercurile politice de la București. Astfel, cotidianul conservator „Presa” avea să comenteze că: „Nu e nici un ziar, nici o revistă, nici o critică care să nu vie a ne adresa sub o formă colectivă cuvinte foarte măgulitoare: fanatici, barbari, vandali, iată epitetele grațioase de ceea ce-au ce ne salută În fiecare dimineață jurnalele din străinătate!”. Însăși tatăl domnitorului semnala faptul că presa europeană „este stăpânită de banii evreiești” și nu lasă să iasă la iveală nimic ce ar reprezenta
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
formându-mi treptat deprinderea de a mă orienta prin treburile de zi cu zi cu toate simțurile pe jumătate amorțite, fără să observ prea multe din ce se petrece În jurul meu, dar trebuie făcută ordine, trebuie neapărat, da, hoții și vandalii și țiganii. E ceva vreme totuși de când am Încetat să pândesc vreo schimbare, iar la o adică ea s-ar fi putut petrece și-n lipsa mea. Dacă ceva scârțâia acolo-n șalele lui, asta se trăgea mai ales de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la o adică ea s-ar fi putut petrece și-n lipsa mea. Dacă ceva scârțâia acolo-n șalele lui, asta se trăgea mai ales de la haosul din jur. Zi și noapte trebuia vegheată bătătura asta de șantier. Hoții și vandalii și barbarii, bre! Strâmbătura și geamătul abia Înăbușit scăpărau Într-o Înjurătură, aceeași mereu, pe care n-am auzit-o modificându-se În vreun fel cât mi-am făcut de lucru prin hangarul și curtea lui. Futu-te-n cur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i singura cale și salvare și cu cât mai repede cu-atât mai bine, el o ținea una și bună că n-are pe cine să lase aicea În locul lui și poa’ să se-aleagă prafu’ În baza hoților și vandalilor și tot așa, iar În rest, dacă apucă să bage cuțitu-n tine, nu mai ești om Întreg orice ai face, păi ce dracu’ să facă decât s-o ducă mai bine așa cât l-or mai ține curelele, și uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mămițica lor a dracului, fac, după ce că suntem vai de capu’ nostru, ăștia ne mai lipseau. - Ne-atacă și rușii și sârbii, băieți. Ne-atacă toți din toate părțile, și-ncep să se-nchidă granițele. - Țiganii și hoții și barbarii și vandalii, se zbuciumă părințelul. Strânge din pumni cu ochii ieșiți din orbite, gata să lovească până la ultima suflare În spectrul lui moș Victor Încolțindu-l cu rânjetul de curvă nătângă a lui văru’ Laur. - Și dacă se-nchid granițele, băieți, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că puștiul e elev În clasa a unsprezecea la un liceu din Piatra Neamț. Laur i-a cerut banii Înapoi. Nu s-ar fi Încurcat dacă ar fi știut, ce nu poate el să suporte pe lumea asta, moldovenii, hoții și vandalii și barbarii, iar puștiul zâmbea umil și impasibil, ca și cum ar fi așteptat să i se mai dea ceva. Ascunsese probabil cei cinci sute de lei ce-i rămăseseră rest de la bere Într-un loc unde văr-miu n-ar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
copie textual datele din Wikipedia fără a verifica vreodată dacă sunt false sau adevărate... Trăim Într-un univers cu noi mijloace media, cu oportunități fenomenale de comunicații și cercetări În toată lumea - dar unde se găsesc și voluntari cu porniri de vandali și cu intelecte care nasc scrieri otrăvite. Congresul le-a oferit posibilități și Îi protejează. Când eram mic, mama Îmi spunea cât de rea este „bârfa“. Ținea În brațe o pernă umplută cu pene și Îmi spunea: „Dacă o spintec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
de înfierare, în cel mai tipic stil stalinist al anilor ’50. În cadrul ședințelor de partid inițiate încă din 15 noiembrie și care vor fi reluate pe tot parcursul lunii, apoi și în decembrie, muncitorii protestatari sunt catalogați drept „huligani”, „derbedei”, „vandali”, „indivizi certați cu legea”, care au comis un „act banditesc”; ei ar reprezenta o „pată pentru colectiv” și o „rușine”, întrucât au manifestat un „huliganism barbar” și o „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat băuturi alcoolice
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
între Vistula și Oder, ca populații organizate în puternice confederații, care se deosebesc, după cîte se pare, prin caracteristicile lor etnice, prin limba și felul lor de a trăi: e vorba de goți, păstori nomazi din stepă, apoi de burgunzi, vandali etc. Printr-o lentă deplasare către sud, ei ajung în cîmpia Dunării 4, unde intră în contact cu alte popoare, de rasă albă și de cultură indo-europeană, ca și ei: sarmații și alanii. De la aceștia învață cum să folosească scara
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
călăreți, iranieni veniți din Caucaz și pe care romanii i-au botezat alani, traversează Rinul (către 406), devastînd Galia (unde Aetius i-a folosit drept mercenari împotriva hunilor), înainte de a păși în Spania, apoi în Africa, unde va dispare printre vandali. Înaintarea hunilor către vest și sud a declanșat mecanismul marilor migrații germanice. Terorizați de reputația care le-o ia înainte, fără încetare hărțuiți din spate, mereu în căutare de noi pămînturi unde să se fixeze, barbarii trec dincolo de limes și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sînt decît scurte incursiuni: armata lui Alaric răsare din senin pe malurile nordice ale Adriaticei, jefuiește cîteva orașe, apoi se retrage la bazele sale ilire. Încetul cu încetul, însă, în timp ce puterea imperială dă dovadă de neputință, instalarea vizigoților se permanentizează. Vandalul Sti-licon, pe care Teodosius îl așezase alături de succesorul său Honorius, pentru a apăra astfel Occidentul, reușește să stăvilească pentru o vreme valul barbar. Dar, după ce Honorius îl asasinează în 408, nimic nu se mai poate opune înaintării către Roma a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Savoia), pentru a întări astfel flancul Galiei romane împotriva incursiunilor alamanilor. Acolo se va constitui un stat care va adopta civilizația romană și va juca un rol important în ultimii ani ai Imperiului. Originari din aceeași regiune ca și burgunzii, vandalii, care traversează și ei Rinul în 406, nu fac decît să străbată Europa, aducînd, însă, numai prădăciuni și distrugeri. În 409, sînt în Spania, alături de suevi și alani. Dar, începînd cu 418, ei se înfruntă cu regele vizigot Wallia, care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]