2,308 matches
-
uita că au de-a face cu un manifest polemic, și nu cu o campanie de denigrare ad hominem. Principala prerogativă a celor doi autori este că nu locuiesc în țară. Dacă ar fi stat în cazanul în clocot al vanităților românești, li s-ar fi trîntit repede capacul oalei de presiune în cap. Așa însă, așezați în America și feriți de nisipurile mișcătoare ale scenei culturale de aici, ei se bucură de două atuuri grație cărora, dacă vor ști să
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
Marina Constantinescu Orice act de cultură serios este o formă de rezistență întru cultură. Aceea majoră. Care trece proba timpului, care dă mărturie despre prezent, privind spre viitor. Care reușește să depășească obstacolele tuturor neputințelor, umorilor, vanităților. Uneori, dacă privim în jur, pare tot mai greu. Nu imposibil, însă. Asta este șansa noastră ca să parcurgem existența demn și ca să nu ne sufocăm. Cu tenacitate, iscusință, dăruire și imaginație, rezistă și revista Teatrul azi. De zece ani. A
Forța unei reviste by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7831_a_9156]
-
ale lui Mateiu Caragiale (Ed. Curtea Veche) de Ion Iovan: "Autorul cărții este o excepție prin el însuși. Emotiv, timid și retras, Ion Iovan este cel mai puțin orgolios autor pe care îl știu, trăsătura rarisimă în această lume a vanităților uriașe, cum este literatură română. Ion Iovan e agorafob, dar nu mizantrop. Mi-a mărturisit că nu a venit la ceremonia decernării premiilor de teamă ca, din cauza emoțiilor, să nu facă un accident cardiac. Consider cartea drept un eveniment editorial
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
italiană nobilă, cu fundament religios sever, întrucît blazonul lor aristrocatic include simbolul șarpelui strivit de călcîi, aluzie directă la răscumpărarea omenirii prin Fecioară, existentă încă din Facere (3: 14). Ademenindu-l cu degustarea vinului de Amontillado, dar profitînd și de vanitatea obtuză a lui Fortunato care, în noaptea Carnavalului italian, îmbrăcat simbolic în costumul Bufonului, refuză să accepte că ar putea exista un mai mare degustător decît el, Montresor își atrage rivalul într-o capcană dinainte pregătită. Pe măsură ce personajele înaintează în interiorul
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
se vrea o analiză lucidă a unui fenomen comportamental ce va preocupa, în egală măsură, mari scriitori ai secolului XIX și XX ca Baudelaire, Huysmans, Proust, Camus etc. Barbey d'Aurevilly analizează trăsăturile definitorii ale dandysmului, situând pe primul loc vanitatea, pe care o consideră "necruțătoare", dar niciodată atașată unui "sânge arzător". Pentru el, "a iubi, chiar în cel mai înalt sens al cuvântului, a dori înseamnă întotdeauna a depinde, adică a fi sclavul dorinței tale". Brummell nu era un libertin
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
scrisoare, ca și întreaga operă a autorului, refuză, cum vedem, tonul patetic. Am convingerea că nu vom cădea în patetism dacă vom recunoaște că omul acesta a fost un erou. Gestul său sacrificial probează un eroism fără nicio urmă de vanitate și spectaculozitate. Nu o dată, actele pe care obișnuim să le considerăm eroice au un caracter de bravură sau chiar de bravadă; în cazul lui Fondane e vorba de o asumare simplă, firească, neezitantă, de o decizie spontană, menținută apoi și
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
situație limită, în care, împotriva naturii, decizia politică se substituia flagrant rigorii profesionale, Marin Sorescu, cel incriminat intens că a cedat tentațiilor puterii și s-a supus impardonabil jocurilor istoriei mici, a găsit resurse proaspete să-și înfrîngă orice măruntă vanitate și să nu-și lege numele și autoritatea de cea mai arbitrară dintre deciziile de după 1990. Dar legătura profundă a lui Marin Sorescu cu artele plastice nu stă în acest episod trist al politicii noastre culturale de tranziție. Încă din
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
Nu m-am gândit nici la marele chiolhan plănuit a se petrece pe timp de ciumă. M-am gândit mai întâi și întâi la micuțele inocente împinse pe podiumul căptușit cu catifele pe banii unor tați nu tocmai normali și vanitatea unor mame infantile, și îndemnate să maimuțărească maimuțele-vedete (parcă mature!) oferite până la saturație de TV-uri. Iată, mi-am imaginat, s-a terminat defilarea micilor prințese în rochițe de brocart de la Versace, a păstorițelor în ii de mătase, în fote
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
Nu voluptatea sfîrșitului, ascunzînd promisiunea unor lauri, o momește, ca pe atîți războinici de datorie, ci voluptatea spectacolului. A tărăgănării somptuoase, a muzicilor, a pozei. Pe meterezele ei nu se numără morții de glonț, ori de baionetă, ci răpușii de vanitate. Și dintre ei nu poate lipsi, la un apel cît de în surdină, Mateiu Caragiale, cu ale sale Pajere imediat postume, din 1936, de la Cultura Națională. Ediția, prinsă între un portret inedit al lui Mateiu, de Marcel Iancu, și notița
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
milionar Bradford Vremea-i propice, după cum ghicește, Masa e gata, ea-i plictisită și obosită, Încercările de a o prinde-n mângâieri Nu sunt respinse, chiar de-s nedorite Îmbujorat, decis, de-odată dă asaltul Mâinile-iscoditoare nu întâlnesc vreo apărare Vanitatea lui nu cere vreun răspuns Și face din nepăsare-un "bun venit" (Și eu, Tiresias, am îndurat toate Cele jucate-n acest divan sau pat; Eu care-am stat sub zidul Tebei Și printre cei mai de jos dintre morti
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
zările luminoase ale construcției de sine pe care omul o posedă în mod legitim, dar a cărei conștiință riscă să o piardă, dacă nu cumva a și pierdut-o. Fără coloratură confesională, fără tezisme cu iz de tămîie și cu vanități abia camuflate, arta lui Dorel Zaica, pictura sa, în speță, se înscrie într-o tendință spiritualistă mai largă în care miza fundamentală nu este clamarea unui anumit tip de credință, ci reconstrucția legăturilor dintre om și ierarhiile cerești. Reflexul plastic
Dorel Zaica, între materie și lumină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7325_a_8650]
-
prin țară, prin lumea întreagă și chiar dincolo de fruntariile ei. De la viața consumată prin canalele Gării de Nord și pînă la pasul de cangur al primului om ajuns pe Lună, televizorul ne spune totul, ne alimentează insațiabila poftă de evenimente, ne flatează vanitățile și orgoliile și ne creează permanent iluzia participării. Asistăm la loviturile de golf ale lui Clinton, la cele din Golf ale lui Bush și la cele de imagine ale lui Obama, participăm la suferințele lui Elțîn, la măscările lui Jirinovski
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
i se poate părea insignifiant e secundar. Unic demiurg al istoriei tale afective, nu ai de dat socoteală nimănui. Dacă aceasta ar fi rețeta psihologică a jurnalului, atunci orice caiet memorialistic ar fi o selecție capricioasă de peripeții alese din vanitate, din amor propriu sau din dorință de răzbunare postumă. În realitate, faptele pe care le notezi nu ți le alegi tu, ci ți se impun. Există o tiranie a întîmplărilor cotidiene căreia i se supune orice autor de jurnale. Tirania
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]
-
urmînd protocolul de obediență față de instituția în care lucrează, se folosesc de numele lui Haret ca de un prilej de vane elogii închinate educației românești, cum nu au nici stofa histrionică a unor doamne care țin să-și arate simandicoasele vanități feminine. Dimpotrivă, în loc de umoarea postișă a unor discuții de politețe previzibilă și stearpă, de felul convorbirilor acelora în cursul cărora protagonistele, sub cuvînt că pun accentul pe idei, se pun pe ele însele în lumină, aici dăm peste un dialog
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
cele prilejuite de moartea timpurie a lui Charles-Louis Philippe, un scriitor aproape uitat astăzi. Deschiderea către cei din jur îl salvează pe egocentricul care ar fi riscat să fie antipatic cu frămîntările sale, uneori aproape derizorii, oricîtă înțelegere ar trezi vanitatea copilăreasca a artistului (modestii X și Y nu i-au înțeles scrierile, obscurul Z l-a atacat prostește). În interesul pentru literaturile străine, curiozitatea intelectuală se îmbină cu generozitatea - dorința de a le împărtăși celorlalți descoperirile sale. Traducătorul lui Shakespeare
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
alteia, pălăria de husar a celui mai faimos seducător... vestigii ale unor glorii dispărute, cărora doar memoria istoricilor le mai poate restitui semnificația avută în epocă. Sunt aici și tablouri, portrete de actori puse claie peste grămadă, dovezi ale unei vanități deșarte pe care timpul a surghiunit-o în întunericul unui beci. Burghezii ăștia scorțoși și rigizi să fi fost oare celebritățile scenei maghiare? Nu, îmi spun în sinea mea, asta e cu neputință, tablourile mint: oamenii aceștia au fost, la
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
Autorul identifică la Pascal cinci teme pe care, ulterior, exegeții le-au găsit în opera cioraniană: 1) omul e incapabil de cunoaștere; 2) dominat de amor proriu, omul tinde să-și mascheze natura, înfățișîndu-se semenilor într-un travesti avantajos; 3) vanitatea îl îndeamnă la cele mai smintite gesturi pentru atingerea gloriei; 4) singura cale de progres spiritual este ura de sine; 5) omul e condamnat la nefericire, nefericire ilustrată prin trei stări fundamentale: inconstanța, plictiseala și neliniștea. "Omul lui Cioran suferă
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
insulă. Magică. Și ai lua totul, la zero, începînd cu tine însuți, ca și cum ar fi pentru prima dată cînd faci un lucru sau altul. Ca și cum ai fi Vineri și te-ai lăsa sedus și modelat de un maestru, acceptînd, fără vanități, că el știe ceva ce tu nu știi. Dar vrei, cu toată ființa, să descoperi. Ca și cum ai fi Sancho Panza. Pînă în seara premierei. Atunci, fiecare actor este Robinson Crusoe sau Don Quijote, cel care va lupta cu mințile și inerțiile
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
celebritatea crescândă a confraților mei de aici și de pretutindeni. Nu am să pot depăși aceste lucruri simple și comune de care Dvs. fugiți și le puteți numi banale - și am să trăiesc suspendat între dorința de a-mi satisface vanitățile și siguranța clară că ridicolul acestei satisfacții îmi va fi prea evident, ca să mă bucure sau să mă desnădăjduiască." (p. 299). E sfîrșitul unui nu fără punct, fără semnul exclamării. Nici calm, nici revoltat.
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
cu adevărat îndrăgostită de EL, și impresionată de poezia care zace-n el. El e dintr-o lume ireală și fantastă- TEATRUL. El e PUCK. Puțini sunt cei care au drepturi TOTALE acolo. Pentru asta trebuie să ai calități, emoții, vanitate, invidie, pe care un OM matur și BRAV nu le poate avea. Le au doar copiii. Marius Manole e un Ťcopilť cu nuanțe, umblă cu noroiul în buzunar, foșgăind printre frunze de toamnă (e scorpion). Are o putere extraordinară asupra
Trei întâlniri by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7137_a_8462]
-
că, în orice familie unde există măcar un medic, aerul care te întîmpină are o altă încărcătură spirituală: o mireasmă selectă născută dintr-o anumită optică asupra vieții. Iar cauza nu e de căutat în snobismul medicilor și nici în vanitatea unor ființe care, știind că fac parte dintr-o categorie șlefuită, vor să-și etaleze semnele distincției. Cauza e de căutat în două virtuți ale naturii medicale. Prima virtute am pomenit-o deja: efortul cerut de meseria ca atare. Există
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
Sorin Lavric Periodic, fiecare om simte nevoia să-și răscolească amintirile. E ca și cum o irepresibilă dorință de a-ți verifica istoria te împinge la retrăirea întîmplărilor trecute. Numai că dorința aceasta nu ține de vanitatea unei conștiințe care, folosindu-se de trecut ca de o pîrghie subiectivă, își arată ostentativ virtuțile apuse, cît mai degrabă de o firească reacție de conservare: reacția celui ce presimte că, fără readucerea în minte a trecutului, identitatea i s-
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
seamă“. Udrea apreciază că „există politicieni care au pierdut bătălii electorale decisive și pe care va fi mereu lipită eticheta de înfrânt“. Astfel de persoane, potrivit lui Udrea, sunt date uitării „de către români, cât și de membrii propriului partid“, însă „în vanitatea lor, tânjesc încă după gloria trecută“. „Ar face orice să fie din nou la putere, să li se spună «domnu’ Prim-ministru» și să tremure subalternii în fața lor. Sunt lăpușneni imaginari, care-și imaginează că o să se «scoale să popească
Contre pe blog între Elena şi Adrian: „Regret că n-am luat-o pe Udrea avocat!“ vs. „Disperare, numele tău e Năstase“ () [Corola-journal/Journalistic/49358_a_50683]
-
valorilor culturii române. Într-un moment în care totul se destramă sub ochii noștri neputincioși, sînt clipe de viață care ne țin împreună, salvator, pe o arcă a demnității și a credinței în ce rămîne cu adevărat, peste timp, vremuri, vanități și nimicnicii. Valoarea este semnul identității de sine și de neam.
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
le cumpăra cadouri fetelor. Insulele din Caraibi se aflau printre destinațiile lui preferate și, drept rezultat, Claudia și cu mine ne etalam un bronz de invidiat la sfârșitul iernilor. În ce mă privește, rareori am putut rezista obligațiilor impuse de vanitate. Îmi plăcea să am o casă bine aranjată, o nevastă plăcută și iubitoare, și amfitrioană neîntrecută, niște fete cum scrie la carte și cu bune rezultate la învățătură. Îmi plăcea, și nu mi-e rușine s-o recunosc, să mă
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]