582 matches
-
și nu doar pentru puțin timp». 107. [Fratele Albert era prezent la un capitul la Oxford, unde a predicat un frate tânăr. Fiindcă acesta condamna cu îndrăzneală luxul clădirilor și belșugul mâncărurilor, fratele Albert l-a acuzat că este un vanitos]. 108. El l-a constrâns pe fratele Eustache de Merc să mănânce pește împotriva voinței sale, spunând că Ordinul pierduse multe persoane bune din lipsă de discreție. În acest sens, a amintit faptul că pe când locuia într-un azil cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
altceva decât o dramă. În explorarea teritoriilor necunoscute ale înfrângerii comunismului, românii au avut mai puțin noroc, sau poate mai multe iluzii. Au avut, tocmai de aceea, mai mult merit, și chiar un anume fel de eroism: vorbăreț, ironic, sceptic, vanitos și auto-flagelant, încărcat de contradicții. Până la urmă, România rămâne patria lui Tristan Tzara și a lui Eugen Ionescu. Bibliografie *** Cartea albă a guvernării Roman (28 iunie 1990-17 octombrie 1991). Documente, rapoarte, informări prezentate Parlamentului, București, 1992. *** E un început în
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
sau slujbaș în ascensiune ? vraci sau vreun nou stilat scrib al curții ?... Nu se înșela prea des ciudatul magician, înțelept și cucernic. De la fereastra casei unui prieten schițase într-o zi, amuzându-se, secretul necu noscutului care traversa strada : „Despot vanitos și invidios, în inima căruia însă meditația și dragostea pentru Domnul nu sunt străine... însetat de mărire, ceea ce îl îndeamnă la căință și rugă“. Gazda se apropiase de fereastră, identificând, stupefiat, persoana pietonului. Cum izbutise să-l definească atât de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
conștiință a valorii sale: "Acest amestec straniu, de sfială și trufie, îl făcea susceptibil, iritabil, solitar. Toată atitudinea sa în societate, ca și în literatură părea a zice: "noli me tangere"13. Știa perfect cine este: "Eminescu nu este un vanitos mărunt, de felul celor care abundă în lumea literelor, are însă un sentiment înaintat despre sine și nu mai este îndoială că se socotește cel mai mare poet al vremii"14. "Eu am fost, sânt și voi fi", îi spune
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
insistăm puțin asupra acestui pasaj, deoarece miezul său etic, dar și arhitectura specifică a discursului alcătuiesc imaginea unui ritual punitiv, indisociabil de spiritul polemic arghezian. Există, pentru satiricul moralist, culpe impardonabile, cum ar fi, am văzut, ipocrizia politicienilor, stupiditatea literaților vanitoși sau pretențiile academice ale agramaților, culpe care se cer sancționate drastic. Odată cu invocarea lor, autorul construiește, implicit, o pledoarie pentru sinceritate, corectitudine, talent, inteligență, profesionalism etc., valori constitutive ale lumii morale pe care o reprezintă și prin care își autolegitimează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
drept însoțitor pentru spirit, marile spirite au puțină stimă pentru ea. La fel cum văd în acțiunea istorică "o contemplație slăbită" (Bergson), imageria le apare ca o ideație degradată. La binevoitori, astă dă: "Frumosul este splendoarea Adevărului". La disprețuitori: "Ce vanitoasă este pictura! Ne cere admirație pentru imaginea lucrurilor ale căror originale nimeni nu le admiră!"*. De la Platon la Pascal, consecvența este bună. Exemplul grec nu era așadar o curiozitate istorică. El ilustrează o constantă de lungă durată: alianța dintre esențialismul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
partea învingătorilor și urmează linia celei mai mici împotriviri. Televiziunea este feed-back-ul pozitiv al societăților liberale ("pozitivă" este retroacțiunea rea, cea care face să pornească un mecanism). Cinematografia are o vocație minoritară, în stil republican: spre deosebire de televiziune, care este instrumentul vanitoșilor și șansa conformistului, legenda ei este făcută de orgolioși și extravaganți, capodoperele ei vin dinspre margini, iar insuccesul imediat sporește gloria (Citizen Kane a fost un eșec la lansare). Prin Charlot, cinemaul a consacrat simbolic omul de jos. Televiziunea, prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
permite să contemple cu satisfacție micimea fenomenalității supuse programului său critic, prin prisma amorului său propriu revanșat. Din această perspectivă, Adrian Marino făcea următoarea observație pertinentă: "Copiii, modeștii, timorații, conformiștii de orice speță n-au sentimentul comicului. În schimb, orgolioșii, vanitoșii, vindicativii, malițioșii, spiritele inteligente, tăioase, lucide, își fac din cultivarea comicului un adevărat regim de viață. Tehnica folosită este afirmarea inferiorității obiectului ridicol, diminuarea sub condiția medie a situației date, cultivarea abia camuflată a disprețului"61. Consecința firească a oricărei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prepus"70, este cel al personajului Camil Petrescu din scrierea de debut a lui Eugen Ionescu Nu. Într-o veritabilă scenetă 71 caragialiană, urmărind avatarurile articolului ionescian defavorabil romanului Patul lui Procust, prozatorul "proustian" apare în postura ridicolă de literat vanitos, dispus să recurgă la "machiaverlâcuri" șantajiste pentru a evita publicarea "docomentului" ce-i putea submina poziția privilegiată în cadrul literaturii române. Numeroase alte exemple ne ajută să demonstrăm că traseul literar al "pișicherului" intelectual este unul liniar, fără întreruperi. De pildă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însușește mimetic termeni prețioși clișeizați în contexte exegetice, iar Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși:"Studentul care avea să devină scriitor...","Viitorul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
urmă, femeia și copiii. De obicei, femeile sunt aici înalte și au o ținută mândră, coborând parcă din basoreliefurile templelor maya. Mândria statuară nu le împiedică însă, urmîndu-și soții, să accepte tacit aerul lor de seniori ai familiei. Bărbatul e vanitos, iar femeia pare să încurajeze această vanitate. Ea se supune de bunăvoie autorității indiscutabile a bărbatului și tradiției care o consideră valoare pasivă. Se povestește că, înainte de căsătorie, bărbații cântă iubitelor serenade până la răsăritul soarelui, când inspiratoarele acestor pasiuni muzicale
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
părintele, și pentru jertfa lui Avraam așa cum ar fi cerut canoanele, clatină din cap și eu nu-l întreb de unde cunoaște atât de bine iconografia, își mângâie barba căruntă, apoi încruntându-și fruntea se întoarce spre mine cuprins de dorința vanitoasă, aș spune, și nu-i oare vanitatea un păcat?! pornit să desființeze cu desăvârșire tot ceea ce sufletul creator al lui Theo s-a străduit să aducă la lumină, e atât de înverșunat încât sunt convins acum că hotărârea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Cuibul absurdei conjurații era familia lui. Pentru a deveni legitim, văduvul Lepidus plănuia să se căsătorească cu sora nedemnă a celei moarte, cu Agrippina, cea care se plânsese în legătură cu moștenirea. Pentru că în ea curgeau câteva picături din sângele lui Augustus, vanitosul Lepidus credea că va găsi complici. „Școala lui Sertorius Macro: orice patrician care are un străbun istoric este convins că imperiul reprezintă o pradă pentru care trebuie să pornești la vânătoare“, își spuse Împăratul sarcastic. Simțea însă că-i vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
așa ceva. Fără să mă gândesc, chiar mi-am aranjat părul de la spate într-o formă mai bună, acolo unde mi se lipește mereu de cap. Oare asta-nsemna că nu-mi pasă de ce se-ntâmplă, de fapt? Sau că sunt deosebit de vanitoasă, cum zice Abby? Tot ce știu e că, dacă nu m-aș fi oprit să-mi aranjez naibii aspectul în oglindă, poate aș fi ajuns la timp să-l împiedic să iasă pe ușa din față. Charlie Ș i dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se târască la muncă. Sentimentele ei oscilau Între șoc Îngrozitor și dezgust. Ca și când faptul că Sam o Înșelase nu o durea destul rău și-așa, să descopere și că era un nenorocit care făcea avere ajutându-le pe niște starlete vanitoase și obsedate de sine să-și păstreze siluetele folosind surogate care să le poarte bebelușii În pântece, o făcea să-i vină să vomite. În următoarele câteva zile, se luptă să se pună pe picioare. Ar fi căzut Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Wilde Îi vorbise de sus, Îi completase observațiile cu epigrame ridicole, lăsase să-i scape aparent Întâmplător nume ale unor persoane importante pe care Henry le cunoștea mult mai bine decât el și se purtase, În general, ca un exhibiționist vanitos. I se păruse, de asemenea, că persoana și personalitatea lui Wilde emană ceva indecent și nesănătos, un iz de decadență morală pe care Îl Întâlnise mai pregnant când Îl vizitase pe Jukovski la Napoli. De atunci Încoace, se ținuse departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să scot personajul din varianta În volum a cărții și am inventat altul care să Îi ia locul. — Deci era Într-adevăr portretizat Whistler? — N-am putut contesta asemănarea. Și cred că l-am făcut pe Joe Sibley puțin cam vanitos și arogant. Dar m-am gândit că Jimmy Whistler o să dea dovadă de umor. La urma urmelor, pe vremuri am fost amici. Și nici unul dintre ceilalți nu s-a supărat. — Care ceilalți? — Ceilalți prieteni ai mei din Cartierul Latin. Armstrong
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
suna ca un californian: ești o persoană frumoasă. —Sunt? —Ești. A urmat o scurtă pauză. —Și ești supersexy. —Mulțumesc, am râs eu. Păcat că tu ești așa de hidos. A fost rândul lui să râdă. Omul ăsta nu era deloc vanitos. Deși probabil că atunci când ești așa de frumos, nu mai ai nevoie să fii și vanitos. Tot restul lumii se ocupă de chestia asta pentru tine. Adam m-a sărutat din nou. Și, sincer, a fost minunat. Când eram cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ești supersexy. —Mulțumesc, am râs eu. Păcat că tu ești așa de hidos. A fost rândul lui să râdă. Omul ăsta nu era deloc vanitos. Deși probabil că atunci când ești așa de frumos, nu mai ai nevoie să fii și vanitos. Tot restul lumii se ocupă de chestia asta pentru tine. Adam m-a sărutat din nou. Și, sincer, a fost minunat. Când eram cu el și în brațele lui, simțeam că Adam avea grijă de mine. Dar simțeam că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe Clara pe degete. Clara se încruntă. îi revenise în minte, din senin, o altă figură pe care o uitase de mult, cu desăvârșire. O fată frumoasă, cu părul negru bogat și buze cărnoase, dezvelindu-și dinții albi în surâsuri vanitoase și antipatice. O fată despre care se spunea că învârte băieții pe degete. O fată care se pare că-l învârtise foarte bine pe degete și pe Eduard... Și dacă ea, fata aceea al cărei nume nu și-l mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acestui cerc e unul mai mare, al publicului cult, care poate să priceapă și să aprecieze munca învățaților, fără însă de-a produce ceva pe acest teren. În afară de aceste cercuri e masa sau incultă sau pe jumătate cultă, lesne crezătoare, vanitoasă și lesne de amăgit, pe care oameni cu cunoștințe jumătățite, gemidocți sau inculți cu totul, caută a o amuța asupra claselor superioare, a căror superioritate consistă în naștere, avere sau știință. Cultura oricărei nații e împresurată de-o mulțime oarbă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să recunosc că tot ceea ce aflase era exact, în afară de câteva lucruri esențiale în ceea ce o privea pe Căprioara și venise și-i spusese Matildei; o făcuse din proprie inițiativă? asta era neîndoielnic: o crezusem-femeie fatală, când colo era o poamă vanitoasă care ținea la cinstea bărbatului pe care îl înșela pe toate drumurile , da... dar îl înșela ea, noi trebuie să continuăm să-l respectăm, și pe ea în primul rând, să nu-i spunem la masă ce nu trebuie. Mare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Gîndește-te!" Dar el nu părea dispus să se gândească. Poate era cu adevărat vinovat? Poate chiar trăise cu smintita Cecilia, dar crezuse că mama nu știa? Stătea nemișcat, în picioare, lângă stâlpul verandei, cu ceva dur pe chip, o îndîrjire vanitoasă de mascul care nu regreta nimic și se uita, fără să vadă, peste norii de toamnă blândă pe care un vânt puternic, care nu se simțea aici, îi alerga din urmă, despletindu-i și făcând să apară și să dispară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și n-o las să moară, fiindcă n-o să moară până nu mă duc, dar niciodată cu un glas din care să înțeleg ce rost avea acest dus. Era rece, disprețuitoare, plină de ranchiună (care mi se transmitea și mie), vanitoasă, plină de trufie, toată gama de sentimente care pot hărțui pe cineva, fără ieșire, și pe care niciodată cât trăise nu le exprimase ca soție (să-l facă pe bărbat să ridice brațele și să-și ia lumea în cap
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se temea de el ca de un coșmar: i se dăduse drept sigură vestea că Nastasia Filippovna știe cu absolută certitudine că Ganea se însoară numai pentru bani, că sufletul îi e negru, lacom, nerăbdător, invidios, infinit și disproporționat de vanitos; că, deși într-adevăr mai înainte pusese patimă în încercarea de a o cuceri pe Nastasia Filippovna, după ce cei doi prieteni se hotărâseră să speculeze sentimentul înfiripat de ambele părți și să-l cumpere pe Ganea vânzându-i-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]