KorAP: Find »[drukola/base=vapor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...208 >

5,180 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

ar fi Întors În timp, nu Își amintea nici măcar o singură zi În care să-i fi fost Îngăduit să se alăture uneia dintre manifestările de veselie și amuzament și nici măcar prin cîrciumi, În bordeluri sau În nopțile liniștite de pe vapor nu se socotise vreodată integrat În vreun fel Într-un grup de oameni, fiindcă se putea spune că prezența lui sleia pînă și cele mai Înfierbîntate suflete, Îi deranja pe toți și punea capăt, fără nici o explicație logică, spontaneității rîsetelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
obligatoriu și logic, vorbea despre o dragoste nefericită, despre un marinar care-și căuta norocul pe alte mări și despre o fată frumoasă care suferea În tăcere de pe urma absenței lui, fără să-și piardă nădejdea nici măcar cînd era asigurată că vaporul iubitului ei dispăruse În ocean, Înghițit de valuri. În fiecare dimineață, fata cobora pe plajă să implore oceanul să i-l dea Înapoi pe logodnicul ei, și În cele din urmă lacrimile ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu prostiile tale... SÎnt numai păsările și broaștele-țestoase... Insula e nelocuită. Ea Întîrzie să răspundă, Învelindu-se, ca Într-un gest de protecție, cu șalul Închis la culoare pe care-l ținuse pînă atunci desfăcut pe umeri: - O să dorm pe vapor, răspunse În cele din urmă cu un glasul ușor tremurat. Nu vreau să-mi petrec noaptea pe mal. Fără să mai scoată vreo vorbă, o porni spre mare și se opri, foarte dreaptă, lîngă una din bărci. Mesenii se priviră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
din pămînt și Într-o desăvîrșită tăcere, ca o umbră fără trup, iar Dominique Lassa tresări terorizat. - Scriu. - Știi să scrii? se miră Iguana. - Dacă n-aș ști, n-aș scrie, veni răspunsul logic. Eu țineam jurnalul de bord pe vapor. - Asta o face Întodeauna căpitanul... Căpitanii sînt cei care știu să scrie. - Căpitanul prefera să o fac eu, pentru că scriam mai frumos decît el... - Ăsta e jurnalul de bord? - Nu. E propriul meu jurnal... L-am găsit printre lucrurile norvegianului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
acord spaniola pentru a comunica, de vreme ce era limba pe care o stăpîneau amîndoi cel mai bine, fiind totodată și limba În care erau scrise majoritatea cărților pe care le recuperaseră din biblioteca de pe Madeleine. Pe vremea aceea, majoritatea ofițerilor de pe vapoarele mari studiau constant spaniola, căci era absolut necesară dacă voiai să ai cuoștințe mai temeinice despre ținuturi sau rutele de navigație din Lumea Nouă. Jurnalul de navigație al unei nave spaniole, un jurnal personal ori „cartea pilot” În care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
inculpatul care plîngea cu sughițuri și cu coatele pe genunchi, ascunzîndu-și fața În mîini. - De acord, admise el cu naturalețe. E prietenul tău, ai navigat mulți ani cu el pe mare și mai e și singurul supraviețuitor care rămîne de pe vaporul tău... SÎnteți foarte uniți, nu-i așa? Lassa Încuviință În tăcere, În timp ce Georges Își ridica bărbia, ca și cum ar fi fost atent la discuție, Încetînd treptat să mai plîngă. O mică speranță de viață se năștea În adîncul sufletului lui. - E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
obligîndu-i să alerge mai mult pe brînci pe prizonieri, temători să nu ajungă cu Întîrziere și la fel de temători pentru simplul fapt că domnul și stăpînul lor, „regele” lor, Îi convoca, ceea ce constituia de obicei un prilej de nenorociri. - Sosește un vapor, a fost tot ce a rostit acesta drept explicație pentru că-i chemase. Trebuie să vă Închid. Dominique Lassa voi să protesteze, dar Oberlus se limită să ridice mîna stîngă a chilianului Mendoza și să-i mai arate o dată degetele lipsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui curent electric Îi străbătea șira spinării. María Alejandra! María Alejandra, vaporul pe care se afla negrul care Își bătuse joc de el dîndu-se drept mort viu; nava bătrînului căpitan care poruncise să fie biciuit și a echipajului de ipochimeni gălăgioși care Îi trăseseră, amuzați, fiecare dintre cele cincizeci de bice, Îndrăznea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nici un om nu trebuie umilit așa cum Îl umiliseră pe el, pentru a-l putea provoca după aceea, fără teamă, din nou. Așteptă așadar În timp ce planul de răzbunare prindea contur În mintea lui, dar trecură minute Întregi, noaptea ecuatorială tăbărî asupra vaporului și a insulei ca o pasăre de pradă, fără ca barca să se Îndepărteze de lîngă María Alejandra, iar farurile ei timide Începură să strălucească la bord, reflectîndu-și sclipirile tremurătoare În apele liniștite. Din liniștea serii ajunseră pînă la el glasuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
de marginea bărcii de rezervă, ci numai excitat. Așteptă, iscodind din apă, cu ochii obișnuiți de-acum cu Întunericul, să apară o santinelă care, după cum presupunea, moțăia la prora, total străină de primejdie, sigură pe sine și pe faptul că vaporul era zdravăn ancorat În mijlocul unui pașnic golf solitar, În inima celui mai pașnic și mai solitar ocean. Iguana se ridică pînă la barcă fără să-și folosească mîinile, mai așteptă acolo preț de o clipă, apoi se cățără pe punte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
strîngînd În mînă maceta, cu ochii larg deschiși și urechea ațintită, simțind sub picioarele sale pentru prima oară după multă vreme contactul familiar cu lemnul de pe punte, prin intermediul căruia i se părea că percepe pînă și ultima zvîcnire a vieții vaporului. Iar vaporul acela dormea. Tot astfel dormea și santinela, care muri În somn, decapitată cu precizie de tăișul ascuțit ce-i retezase gîtul În partea din față, În timp ce trupul Îi rămăsese În aceeași poziție, cu capul dezarticulat poate puțin mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mînă maceta, cu ochii larg deschiși și urechea ațintită, simțind sub picioarele sale pentru prima oară după multă vreme contactul familiar cu lemnul de pe punte, prin intermediul căruia i se părea că percepe pînă și ultima zvîcnire a vieții vaporului. Iar vaporul acela dormea. Tot astfel dormea și santinela, care muri În somn, decapitată cu precizie de tăișul ascuțit ce-i retezase gîtul În partea din față, În timp ce trupul Îi rămăsese În aceeași poziție, cu capul dezarticulat poate puțin mai Înclinat spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
colțul cel mai Îndepărtat al cabinei, iar căpitanul trebui să facă un efort pentru a recunoaște, În lumina aceea atît de slabă, chipul diform al intrusului care rămăsese În picioare, amenințător, În fața lui. - Oberlus! exclamă el surprins. Ce faci pe vaporul meu? Ai devenit și pirat, pe deasupra? - Am devenit rege, veni răspunsul absurd. Regele Insulei Hood, iar tu ai pătruns fără să-mi fi cerut voie În apele mele. Celălalt Îl privi stupefiat, cu toate că Încă nu reușise să-și revină de pe urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
să se culce cu femei... Noi, obligația de a-l privi și de a asculta tărăboiul pe care-l făceau În nopțile liniștite... Draci Împielițați! Tot nu pricep cum de nu i-a tăiat Încă nimeni beregata... Am plecat de pe vaporul lui ca să nu-l strîng de gît... Am dezertat și jur că, dacă m-ar fi găsit Într-o zi, m-ar fi spînzurat de arborele principal... Plescăi din limbă. Ce păcat că nu prea sînt În drumul lui; mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele, haine și cearșafurile care rămăseseră Împrăștiate pe jos. Căpitanul Îl privea făcînd toate acestea cu ochii ieșiți din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din María Alejandra n-o să mai rămînă decît amintirea că a fost vaporul căpitanului care a poruncit să fiu biciuit. - Dar sînt patruzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
din orbite de spaimă. - Ai de gînd să dai foc vaporului? plînse el cu sughițuri. Ești nebun? - Ești tare perspicace, răspunse batjocoritor Iguana cu un calm desăvîrșit. Curînd, din María Alejandra n-o să mai rămînă decît amintirea că a fost vaporul căpitanului care a poruncit să fiu biciuit. - Dar sînt patruzeci de oameni dedesubt...! - Azi n-au noroc, Îl asigură Oberlus convins. Iar singurul lucru care mă doare este că nu vor ști niciodată cine i-a trimis În măruntaiele iadului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îl asigură Oberlus convins. Iar singurul lucru care mă doare este că nu vor ști niciodată cine i-a trimis În măruntaiele iadului. Haide! Îi porunci el, ajutîndu-l să se ridice. Vreau să privești de pe mal cum ți se scufundă vaporul. Îl Îmbrînci pînă pe punte, cu fața scăldată În lacrimi, aproape idiotizat, În timp ce flăcările Începeau să cuprindă vechea structură de lemn, iar fumul punea stăpînire pe interiorul cabinei. Tot În șuturi Îl obligă să coboare În felucă, tăie frînghiile dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
flăcările Începeau să cuprindă vechea structură de lemn, iar fumul punea stăpînire pe interiorul cabinei. Tot În șuturi Îl obligă să coboare În felucă, tăie frînghiile dintr-o singură lovitură seacă de macetă și apucă vîslele, Îndepărtîndu-se fără grabă de vaporul care se transforma Într-o adevărată torță plutitoare. La puțină vreme după aceea, Începură să se audă strigătele bărbaților Închiși sub punte, care Încercau să iasă prin chepengul de incendiu, lovind zadarnic tambuchiurile aflate deasupra capetelor lor. Flăcările se Întinseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
lovind zadarnic tambuchiurile aflate deasupra capetelor lor. Flăcările se Întinseră curînd, propagîndu-se cu mare viteză de la cabina căpitanului la frînghii și velatură, iar uleiul de balenă care Îmbibase pereții despărțitori și o parte din punte transformă În numai cîteva minute vaporul Într-un fel de castel uriaș de artificii. Lemnele explodau, vergeaua de la artimon se prăbuși cu zgomot, iar pe scări și scotă se cățărau flăcările care luminau În beznă. Focile se aruncară În apă, speriate, amintindu-și fără Îndoială de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Focile se aruncară În apă, speriate, amintindu-și fără Îndoială de erupția vulcanică, milioane de pești veniră la suprafața apei, atrași de lumina puternică, iar bătrînul căpitan plînse fără contenire și fără să Încerce să se ascundă, privind neputincios cum vaporul lui dispărea pentru totdeauna, iar echipajul pierea În cea mai Înspăimîntătoare moarte posibilă. - Monstru blestemat! strigă el de mai multe ori. Monstru blestemat! și s-ar fi zis că nu era În stare să-și mai amintească nici un alt cuvînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Moartea, oricît de mult s-ar fi șmecherit, tot nu avea ocazia să prindă vreun marinar din Aldan pe uscat. - Am opt copii, spuse bătrînul căpitan Într-o după-amiază, pe plajă, acolo, chiar În locul unde văzuse cu ochii lui cum vaporul i se scufunda pentru totdeauna. Toți opt au nasul meu și trăsăturile mele, dar nu-mi amintesc să-mi fi petrecut mai mult de cîțiva ani din viață, puși cap la cap, acasă, dacă socotesc toate zilele În care am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nisip. Femeile din satul meu urăsc marea... „Marea”, zic ele, „o tîrfă cu ochii verzi care ne fură bărbații...” CÎnd nu Îi devorează, Îi trimite Înapoi bătrîni, decrepiți și pe vecie melancolici... - Și mie-mi place marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi place... - Eu Îmi iubeam mai mult vaporul decît marea, răspunse bătrînul, absent. De aceea, poate din gelozie, și cum nu reușise, oricît de mult ar fi Încercat, să mi-l scufunde, marea asta te-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu ochii verzi care ne fură bărbații...” CÎnd nu Îi devorează, Îi trimite Înapoi bătrîni, decrepiți și pe vecie melancolici... - Și mie-mi place marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi place... - Eu Îmi iubeam mai mult vaporul decît marea, răspunse bătrînul, absent. De aceea, poate din gelozie, și cum nu reușise, oricît de mult ar fi Încercat, să mi-l scufunde, marea asta te-a scos pe tine din măruntaiele iadului ca să-i dai foc - se Întoarse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
meu Santiago era „pirat de pămînt” și merita cu vîrf și Îndesat să fie spînzurat de un smochin. - Dar ce făcea? - Nu se născuse În Aldan, ținu să precizeze spaniolul. Cei din Aldan n-ar face niciodată să eșueze un vapor fiindcă așa vor ei. El era din interior... Dintr-un loc de prin Orense... - Și cum le făcea să eșueze? - Așa cum o fac mereu pirații de pămînt... - Dar cum? Întrebă Oberlus, nerăbdător. Celălalt Îl privi surprins, ca și cum Întrebarea i s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Dar cum? Întrebă Oberlus, nerăbdător. Celălalt Îl privi surprins, ca și cum Întrebarea i s-ar fi părut stupidă: - Cu luminile... - Luminile? - Luminile! Acum bătrînul fu cel care se neliniști cu-adevărat. Oare nu știi ce sînt luminile de poziție ale unui vapor? Oberlus nu răspunse, conștient de faptul că interlocutorul lui trecea printr-unul din frecventele momente de criză și că avea să prefere să amuțească de-a binelea dacă băga de seamă că tema Îl interesa prea tare. De aceea păstră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]