1,174 matches
-
Mib, op. 58, în La, op. 79, în Fa, op. 102 și în Mib, op. 109 Schubert, Franz (1797 -1828) Compozitor și pianist austriac. - 8 Varițiunipe un lied francez, în mi op. 10, D 624 dedicat lui Beethoven (1818) 8 Variațiuni pe o temă din opera " Marie" de Herold în Do op. 82/1 D 908 (1827). Starke, Friedrich (1774 -1835) Compozitor pianist și pedagog german. - "Pas de deux mit Variationen" op. 23 (1807) Strtegier, Hermann (1912-1988) Organist, dirijor și compozitor
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
din opera " Marie" de Herold în Do op. 82/1 D 908 (1827). Starke, Friedrich (1774 -1835) Compozitor pianist și pedagog german. - "Pas de deux mit Variationen" op. 23 (1807) Strtegier, Hermann (1912-1988) Organist, dirijor și compozitor olandez - Temă cu variațiuni (1952) Wilms, Johann Wilhelm (1772-1847) Compozitor, pianist și profesor olandez - Variațiuni Repertoriul românesc pentru duo de pian Berger, Wilhelm Georg (1929-1993) Compozitor, muzicolog și dirijor român de naționalitate germană - Strofe diacronice pentru pian la 4 mâini (1980) - pierdută Alexandrescu, Romeo
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
908 (1827). Starke, Friedrich (1774 -1835) Compozitor pianist și pedagog german. - "Pas de deux mit Variationen" op. 23 (1807) Strtegier, Hermann (1912-1988) Organist, dirijor și compozitor olandez - Temă cu variațiuni (1952) Wilms, Johann Wilhelm (1772-1847) Compozitor, pianist și profesor olandez - Variațiuni Repertoriul românesc pentru duo de pian Berger, Wilhelm Georg (1929-1993) Compozitor, muzicolog și dirijor român de naționalitate germană - Strofe diacronice pentru pian la 4 mâini (1980) - pierdută Alexandrescu, Romeo (1902-1976) - Trei piese ușoare pentru pian la 4 mâini pe teme
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
m-am referit fixează psihologia erotică a protagoniștilor într-un "cadru" teatral prin excelență, de un "comic dureros" (triunghiul amoros, cu bărbatul dominat de femeia duplicitară), "romanul" constituindu-se dintr-o serie de fragmente ce reiterează fiecare în parte, prin variațiuni succesive 167, această "situație-tip", cu personaje "înghețate" în posturi hieratice, de natura "icoanei". 4.1.2. În luminile rampei. De la Oedip la Boubouroche Dovedind o intuiție artistică sigură, după secvența retrospectivă Lovinescu alternează iar planurile, contrapunctic, și în capitolul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu o retorică a sublimului. 155 Marthe Robert, op. cit., pp. 86-87: "Genul, care hotărăște întotdeauna modalitățile estetice ale transpunerii, cedează în acest caz prerogativele sale romanescului pur, care are un conținut obligatoriu și o formă nedeterminată, aptă de tot atâtea variațiuni câte poate imaginația să născocească". Rezumând: "mitul copilăriei (și, implicit, melodramaticul, n.n.) definește romanul numai prin ceea ce-l face nedefinit", de unde rezultă "absența caracteristicilor generice din care izvorăsc însușirile contradictorii atât de des observate de teorie", cum și "dorința de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
râpe și ale cărui pante, formate din rocă poroasă, sunt perforate de grote asemănătoare, mi se spune, cavernelor săpate În munți de kafiri. Aceste excavații Încă servesc de loc de retragere familiilor de păstori care migrează cu turmele lor urmând variațiunile anotimpurilor și vin să-și facă aici cartierele de iarnă, În aceste peșteri de troglodiți.» (...) Dintre toate locurile populate situate pe aceeași pantă a munților, singurul nume cunoscut este Khanoum, unde dl Honigberger s-a oprit un timp ca să conducă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau din lectura unei cărți de Guénon, Le Roi du Monde. Evident, jurnalul lui Zerlendi cuprinde ceea ce lipsește din Yoga - după cum spune Eliade: propriile experiențe trecute sub tăcere. Dar Zerlendi Începuse studiul sanscritei În același mod (care nu prea Îngăduie variațiuni) ca Eliade, la București și Calcutta 2: cu multe caiete de declinări și cu traducerea unor texte din Hitopadeïa și Pañcatantra: „Zeci de maculatoare de acest fel, acoperite până la ultima filă cu exerciții, traduceri, conjugări și declinări sau traduceri” (47
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
europene din ultimul sfert de secol a publicat recent Gérard Fussman 2. Dincolo de probleme și de cercetarea istorică Însăși, există o stranie și dureroasă continuitate a imposibilității În care s-au aflat diferitele generații de arheologi În Afganistan (culminând cu variațiunile talibane din 2001-2002). Cea mai redutabilă sinteză a istoriei arheologiei franceze În Orientul Mijlociu Îl menționează, azi: „Numeroși st¿pa au fost goliți, Între anii 1830 și 1840, de către călătorii europeni, mai ales Honigberger și Masson”3. La un secol după
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
noi, cu toate că repertoriul sistemului nervos, așa cum e el descris de fiziologi, e limitat. Emoțiile de fiecare zi ne bucură în permanență, ne dau rațiunea de a fi. Și tocmai trecerea prin iad devine sensul aprecierii drumului spre rai. Unde intervin variațiunile existenței noastre și înțelegerea strictei perioade prin care trecem să ne numim oameni (în carne și oase)? Circuitele cerebrale tributare arcurilor reflexe descrise de noi asociază statusul emoțional în diferite forme și variabil de la zi la zi, bagajul de educație
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prin halouri cosmice, dar și prin Eul neliniștit, poet operând cu sublimități, cu halucinații de timp și spațiu și savurând asemenea unui Paul Valéry grandoarea Ideii, Liviu Pendefunda ilustrează în modul lui Barbu "modul intelectual al Lirei". Vizionarismul său în variațiuni cu tente ermetice (greu accesibile) cantonează, inevitabil în mister; incifrat, criptic, adresându-se inițiaților și profesând un fel de magie albă, simpatică, demersul său fundamental orientat spre cunoaștere și autocunoaștere se înscrie vădit într-un simbolism esoteric; esoteric în spiritul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
comite greșeli pentru că noi nu suntem ghidați de nicio tastatură, de nici-un mouse, suntem liberi să gândim și să alegem pentru noi înșine, de ce să nu profităm și să alegem ceea ce este cel mai bine pentru noi? MENȚIUNE Mari damnați Variațiuni pe o temă mitică Faust Maria Cojocaru, clasa a X-a coord. prof. drd. Daniela Bahrin Colegiul Național, Iași Capitolul 1: Introducere Miturile antichității grecești reprezintă pentru cultura europeană un fundament conceptual imposibil de eludat pentru omul contemporan asupra căruia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cotidiană, pe termen scurt, de către FED, va suferi inevitabil de decalaje temporale, ceea ce va face inevitabil mai mult decât să amelioreze ciclul economic. Dar trebuie să recunoaștem că politica inflaționistă automată a lui Milton Friedman nu este decât o nouă variațiune în activitatea lui de urmărire a aceluiași vechi obiectiv al școlii Fisher - Chicago: stabilizarea nivelului prețurilor - în cazul acesta, stabilizarea pe termen lung"815. Îi cităm pe economiștii austrieci nu neapărat pentru valabilitatea spuselor lor, ci pentru acuratețea cu care
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
fundamentale despre lume și om. Este vorba despre concepția orientală care consideră lumea ca evoluând într-o "viziune ciclică mirifică"887 și concepția iudeo-creștină. "În Epopeea lui Ghilgameș istoria nu merge în nicio direcție. Totul este o reprezentare ciclică, cu variațiuni minore, așa cum vedem în natură, iar poveștile au loc într-o stranie buclă temporală: povestea lui Ghilgameș se termină acolo unde a început"888. Spre deosebire de această viziune, la evrei există noțiunea de progres. Pe această linie civilizația occidentală de azi
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Spre deosebire de romane, unde anumite certitudini ale realului sunt măcar invocate, chiar și numai pentru a fi contrazise, în cele șase proze scurte incluse în Manualul întâmplărilor nu mai există decât luxurianța posibilului. Dacă în romane modelul de construcție este suita variațiunilor imaginare pe o temă dată, în povestiri tema se pierde treptat; rămâne doar jocul derutant al variantelor. Dincolo de aspectul lor heteroclit, povestirile se înșiră ca mărgelele pe ață, urmărind peripețiile tandemului bizar alcătuit din Ioan Geograful și Zadic Armeanul, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
pe un fond de sărăcie radicală și plecând de la un dat extrem de redus, bucuria pură a unui spațiu de dezvoltare deschis"63. Revenind la literatură, în această categorie intră textele care exploatează jocurile de cuvinte, permutațiile sau alte forme ale variațiunii într-un cadru dat: productivitatea lor, depinzând strict de posibilitățile de combinare, nu mai are relevanță evenimențială. Al o sutălea text produs prin recombinarea unei baze de elemente date nu se înscrie într-o istorie a poeziei, nici prin ruptura
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
reprezentarea corpului social și a angajării lui în producția de literatură. Tema centrală a reflecției sale e aceea a unei populații - anonime, numeroase, nedeslușite - care să fie implicată în literatură. Multe dintre conceptualizările la care recurge, "multitudinea", "sarsailismul", "cenobitismul", sunt variațiuni, uneori pozitive, alteori negative, pe marginea unor reprezentări demografice. Ceea ce e interesant în acest caz e persistența preocupărilor. Într-un fel, toată cariera sa a fost pusă în slujba unei asemenea problematizări. Masa socială rămâne pentru Heliade Rădulescu o sursă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
o idee fără conținut. Emulatorii se simțeau "concurenți" făcând cam aceleași gesturi pe care le făceau și cei care se simțeau "urmăritori". Și într-un caz, și în celălalt, scriitorii erau încurajați să preia și să compileze citate, să facă variațiuni pe tema unui topos, să perpetueze caracteristicile unui obiect literar apreciat. Din perspectivă strict retorică, erau aceleași practici, asumate dintr-o postură diferită. Abia interpretarea creștină avea să schimbe acest lucru, investind emulația cu atributele particulare ale unei imitații distincte
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
deplină autonomie față de celelalte valori. Placheta În insula unde-nfloreau coralii se constituie ca un ecou al lecturilor modelatoare ale adolescenței, trecute însă prin filtrul unor însușiri care se vor dovedi constante: antiretorism, discreție afectivă, atracție pentru miniatural și ingenuu. Variațiuni pe motive simboliste (orașul blestemat, ploile putrede, moartea, evadarea în spații exotice), versurile, descărnate și voit prozaice, păstrează însă o paradoxală seninătate. Autorul nu construiește de obicei eufonic, ci plastic, dramatizându-și adesea viziunile: mecanica repetiției pare ostentativă până la ironie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
muri în fiecare zi, de a accede la fericirea angelică a unui destin post-mortem, plus alte trăsnăi constituind o viziune mitologică asupra lumii în care mulți lâncezesc și astăzi. Istoriile filosofiei se străduiesc care mai de care să evidențieze bogăția variațiunilor pe această temă idealistă. Ele uită că problema nu constă în variațiune, ci în eterna ritornelă a bătrânului ferăstrău reluând aceeași temă muzicală. Desigur, Platon nu e Descartes, care nu este Kant, dar acest trio, împărțindu-și douăzeci de secole
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
destin post-mortem, plus alte trăsnăi constituind o viziune mitologică asupra lumii în care mulți lâncezesc și astăzi. Istoriile filosofiei se străduiesc care mai de care să evidențieze bogăția variațiunilor pe această temă idealistă. Ele uită că problema nu constă în variațiune, ci în eterna ritornelă a bătrânului ferăstrău reluând aceeași temă muzicală. Desigur, Platon nu e Descartes, care nu este Kant, dar acest trio, împărțindu-și douăzeci de secole de piață idealistă, monopolizează filosofia, ocupă tot spațiul și nu lasă nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. 3 O filosofie porcească? Epicur ascetul, trădat de trupul său, nevoit să facă din necesitate virtute, poate fi oare monstrul descris mai sus? Căci variațiunile pe tema bestialității nu s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei, care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Banchetul înțelepților (Deipnosophistae) decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut cu elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale? În această etică exigentă, voința ocupă locul cel mai important. Prin ea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
înțelepciunea ne ispitește cumva... 8 Despre buna utilizare a durerii. Ce-i de făcut cu răul într-o lume fără zei sau, mai curând, într-o lume în care zeii sunt indiferenți la această problemă a oamenilor? Cu răul și variațiunile lui pe această temă: durerea, suferința, necazul, negativitatea, întristarea? De altfel, ce se ascunde sub acest termen la Epicur? Cuvântul nu apare niciodată - epicurismul nu este câtuși de puțin o filosofie prescriptivă care ar prezenta Binele și Răul, dezvoltând apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
armonioasă. Nimeni nu se sustrage acestei evoluții firești - ea întruchipează legea. Epicur nu precupețește niciun efort pentru a evita neplăcerea și, cu aceeași ocazie, creează plăcere, tocmai în și prin această evitare. Zeii? Moartea? Frica? Boala? Suferința? Angoasa? Tot atâtea variațiuni pe tema unei negativități care trebuie nimicită. Locul acestor afecțiuni nefaste? Trupul. Prilejul de mântuire? Trupul. Măsura suferinței? Trupul. Cea a plăcerii? Trupul. Călăul și victima, mântuitorul și vinovatul? Trupul. El și nimic altceva - un trup redus la componentele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
libidinale sunt tot atâtea mici plăceri vinovate și imediate care vor fi plătite mâine, mai târziu, cândva, cu diferite dureri: degradări și oboseli ale trupului, boli cronice și genetice, îmbătrâniri precoce, irosirea unor energii utile, isterizarea relațiilor sexuate și alte variațiuni pe tema neputinței în viața de toate zilele... Această dialectică înrudită cu un fel de viclenie a rațiunii - negativul preferat pentru a genera pozitiv - legitimează învățătura, investițiile dureroase pe moment, dar producătoare de plăceri sublimate mai târziu: a învăța să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]