1,983 matches
-
Acasă > Poeme > Meditație > DINCOLO... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Scrijelez cu unghiile pe o vaza uitată în brațele mele de mâinile blânde ale mamei. Rescriu... viața!... Cu litere din lacrimi desenez chipuri; amintiri prefăcute în tăceri sunt puncte ori virgule, câte un oftat prelung ori un hohot de plâns sunt semen de întrebare ori de
DINCOLO… de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384992_a_386321]
-
cu suflul tău sa mă-ncălzești, m-ai lăsat pradă, gerului netot, cu palma ta, puteai să m-ocrotești." ,,Te-am căutat și-n primăvară, în casa ta, eu pe fereastră am privit, domnea tăcerea și era rece, goală, în vaza de pe masă, liliacul era ofilit." ,, Iar vară, m-am ascuns prin trandafiri, și-am așteptat să vii să mă alegi, dar n-ai venit și m-am pierdut printre zefiri, vino! Și de pe nuferii suavi, să mă culegi. Referință Bibliografică
UN STROP DE PLOAIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385105_a_386434]
-
universal, acela de merge mai departe. DINCOLO DE TĂCERE reprezintă dorința febrilă a însingurării de a descoperi lumina, de a ajunge la poienile pline de soare ale poeziei, de a-și construi, din cioburile unei existențe anterioare, o nouă lume - o vază în care vor adăsta florile speranței. Pentru Andreea Muntean, efortul înseamnă mai mult decât rezultatul însuși, lacrima înseamnă mai mult decât bucuria, albastrul, nu atât culoarea cerului, cât nuanțele sufletului său, îndrăgostit de pace. O carte a unui tânăr cu
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
aproape cât casa dorise să iasă din curte pentru a merge ,,a uncu Nusu'', de fapt la acele verișoare, Lida și Felicia, care locuiau dincolo de calea ferată...Personajul cu pricina era în pat, iar pe noptiera, lângă medicamente, trona o vaza mare, plină cu dalii, simbol al dejnadejdii și singurătății ei. Oscila mereu între propriile amintiri și cele legate de creația pe care o pierduse, un exercitiu mnezic de reactualizare a acestor două planuri care se succedau rapid, înlocuindu-se unul
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
un personaj sănătos, eroina principala, care, în urma studiului de specialitate și a lecturilor, a experienței de viață proprie și a altora, să descrie viața unei bolnave de toată patologia psihiatrică, o bolnavă aflată într-un spital de psihiatrie , înconjurată de vaze cu flori de toamnă, dalii albe, care curgeau dezordonat în toate direcțiile...o ikebana a deznădejdii...Această eroina a românului din român îi povestea medicului, asistenței și jurnalului propriu toată viața ei , rememorata după un accident rutier care întâi îi
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
ei spirituale... Ne facem viața cu propriile gânduri...Pe patul alb, de spital, femeia slabă că o cadra bizantina mișcă din aripile ochilor căzute pe obrajii stacojii.Se derula pe ecranul visului poate întreaga ei viata.Langa pat trona o vaza încărcată de dalii albe, ușa se deschidea aproape fără zgomot și în salon intrau că două fantome albe , lungi și subțiri, diafane, două femei: Ana și Georgiana, se mișcau parcă plutind într-un vals delicat după o muzică numai de
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
înălțau clădiri elegante, a câte două etaje, cu ziduri de culoare crem și acoperișuri din materiale moderne ce imită, ca formă și culoare, țigla. În fața celor din partea dreaptă, am admirat o mulțime de flori, aranjate cu gust estetic deosebit în vaze mari, jos pe beton ori suspendate sub copertine acoperite și ridicate pe schelet de lemn frumos prelucrat. În incintă am trecut, mai întâi, printr-unul din grupurile sanitare destinate salariaților. Am remarcat aceeași stare de ordine și curățenie, dar și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
și să cumpere ceva, a trecut în revistă o gamă uriașă de vase de tot felul, așezate cu gust pe direcții de folosință, mărimi, culori ori materie primă de prelucrare: farfurii și farfurioare, castroane și castronașe, căni și cănițe, ulcioare, vaze și multe altele. Ei, dar să nu credeți că a uitat să se plimbe și să privească atent tarabele pline de podoabe de argint și de ouă încondeiate. Era în stare să cumpere totul ori din fiecare câte ceva. Evident, nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
treacăt, în noapte, când au dat buzna peste mine, dar au tulit-o mai repede decât au sosit. Neciopliții, nici „sărut mâna, doamnă” n-au zis! Tineret prost crescut! Cotoroanța ieși în drum și exclamă: - Ehe, dar am oaspeți de vază ziua în amiaza mare! Ce mai faceți doamna primar, Saveta Ionescu? Dar poftiți în căsuța mea modestă, rânji baba vicleană. - Mulțumesc, dar n-avem vreme de pierdut. - Înțeleg! Aveți treburi urgente în primărie! Spune draga mea, ce vânt te aduce
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
care să împletești tragicul cu comicul. ,,Ai dreptate Vasea s-a pierdut bunul simț și educația cea mai elementară, dar nu uită că și aici în Spania cazurile de corupție sunt multe și ajung chiar și printre politicienii lor de vază,“ spuse Doru. Se apropie de ei șeful de echipă un ecuadorian mic de statura și vorbareț pe nume Carlos. ,,Vă odihniți bine, uite ce am hotarat noi să m-ai stăm două ore ca să treacă zăduful zilei apoi ne apucăm
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
Popovici , publicat în Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016. „Onoarea este un amestec natural de respect pentru oameni și pentru sine”.- Voltaire Dicționarul definește Onoarea (din latina honos, honoris) ca integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste, reputație, prestigiu, faimă, vază. Sunt dați ca exemplu soldații, încă din cele mai vechi timpuri care, erau nevoiți să respecte un Cod de onoare. Pentru ei, onoarea a rămas o îndatorire constantă în conduita lor de războinici. Codul de onoare fiind aplicat în diferite
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
devenit indiferenți față de onoare, neînțelegându-i rostul în ... Citește mai mult „Onoarea este un amestec natural de respect pentru oameni și pentru sine”.- VoltaireDicționarul definește Onoarea (din latina honos, honoris) ca integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste, reputație, prestigiu, faimă, vază. Sunt dați ca exemplu soldații, încă din cele mai vechi timpuri care, erau nevoiți să respecte un Cod de onoare. Pentru ei, onoarea a rămas o îndatorire constantă în conduita lor de războinici. Codul de onoare fiind aplicat în diferite
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
din deal în vale Și suflă fără milă, peste copacii îndoiți de șale. Gerul, a-mpodobit ferestrele cu flori de ghiață, Doi crini și două violete, legate într-un fir de ață Le strâng doar cu privirea, le pun în mica vază, Ascuns de după nori și soarele, aruncă câte-o rază. Apoi, se-agață de un pâlc de mori, Dându-i deoparte, cu razele-i viori, Pe perna de omăt, crivățul se culcă pe o parte, Iar pe furiș, fulgii pufoși, vin
IARNA- PRIMA PARTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382838_a_384167]
-
talente de dansatoare. Intervenea în spectacol numai la momentele culminante, în dansuri pasionale. Îmbrăcată în veșminte și văluri creatoare de mister, avea grijă să nu i se dezvăluie identitatea, menținând suspansul până la sfârșitul spectacolului. Evident că au fost clienți de vază care au dorit s-o cunoască pe misterioasa sirenă, însă Buhăianu le spunea tuturor că asta-i regula jocului. Sirena va rămâne totdeauna acolo în adâncul oceanului de licori savuroase, servite în local. Cine dorea să ajungă în palatul de
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
Iași, la o manifestare foarte frumoasă, pentru că acest poet Michailidis din Leukoniko a scris Eposul cipriot - 9 iulie 1821 în Nicosia (Cipru), povestea dramatică a Arhiepiscopului Kyprianos (1756-1821), care și-a pierdut viața împreună cu alți peste 400 de oameni de vază din Cipru. Ei au fost executați în timpul Revoluției de la 1821. Arhiepiscopul Kyprianos, care a pornit călugăr de la Mănăstirea Macheras, a ajuns în Iași, unde a trăit 18 ani. La Iași a studiat la Academia Domnească din capitala Moldovei, a fost
Interviu cu doamna Elena Lazar, „Ambasadoarea Elenismului în România”. [Corola-blog/BlogPost/92349_a_93641]
-
-mi mai revăd țară !) așa că mi-am construit o casă modernă exact pe locul unde a fost renumita culă oltenească de la Amărăști a străbunilor mei.Anul acesta, am avut în casa cea nouă primii oaspeți - o familie de nemți de vază, prieteni buni, care au rămas impresionați de comuna mea natală. Deci, visez să trăiesc câteva luni pe an la Amărăști, până iese vinul cel bun de Drăgășani - apoi la Londra unde s-a stabilit băiatul meu cu două nepoțele (jumătate
Interviu cu scriitorul Alexandru Cetateanu, Canada [Corola-blog/BlogPost/92428_a_93720]
-
înțelege spiritul geniului. Se știe asta, au spus-o înțelepții mult înaintea noastră. Mă înclin în fața profunzimii consemnărilor și rostirii lor întru veșnicie și îmi ating coarda sensibilă a ființei, cerând îngăduire a zice: Cine nu-și prețuiește oamenii de vază riscă să zdrobească globul de cristal prin care se vede lumea. Raportând viața însăși la micimea trăirii lor. Ochii le sunt închiși, văd doar cât să întrezărească poteca și să nu se îngroape de vii, călcând prin ruina generatoare de
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
din cap, a nu. Mira se așeză în fotoliul de lângă ușa camerei. O lăsă pe Marieta să opteze: ori somn, ori continuarea discuției. Se ocupă câteva secunde de ochelari, scoțându-i și punându-i iar. În vremea asta, Marieta așezase vaza cu flori la locul ei, își ștersese ochii tacticos, apoi își găsise un loc mai sus, cu pernă cu tot. Deci, alesese continuarea povestirilor. Parcurseră în același mod și evenimentul nunții desfășurate tot în sat, dar cât de altfel totuși
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
zidari se transformă În tezaurul Îngropat aici de supraviețuitorii Ordinului Templierilor, decimat de regele Filip cel Frumos, sau În comoara „bunilor creștini”, cunoscuți sub numele de catari, iar cuviosul abate Saunière se metamorfozează, la rându-i, Într-un membru de vază al consiliului unui ordin rozacrucian care cochetează cu cultul luciferic și care ar putea fi, ai ghicit, misterioasa La Prieuré de Sion, societatea supersecretă Întemeiată la finele primului secol al mileniului II, În 1099, după părerea lui Dan Brown, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era? Eram noi, povestitorii! Voiam să auzim ce mai vorbește Barzovie și ne țineam aproape, dar ne simțise, hoțomanul, și tăcea mâlc, puteai să-l tai, n-ar fi scos o vorbă. De-aia trebuie ca pe lângă un personaj de vază să aduni încă vreo două-trei mai mărunte, că între ele personajele se simt mai lejer, mai vorbesc, mai scapă câte-o chestie și uite-așa se umflă epicul. Dar uite că înaintea noastră se văd porțile Stambulului. Ne strângem uneltele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Înfășoară complet pînă te strangulează.“ „Singura revoluție perfectă este atunci cînd obținînd puterea rămîi cinstit.“ „Acum am Înțeles că lumea trebuie să rămînă În nenorocirea ei pentru ca R. B. să-și poată scrie opera.“ „Am spart toate oglinzile, ecranul televizorului, vazele de cristal, Ca să-mi ucid narcisismul. Unde e bătrînul Freud să rîdă de mine“. Funia salvamontistului era prea scurtă și rănitul a trebuit să mai aștepte o zi și o noapte În prăpastie. Aci auzea glasuri, aci foșnete și rostogoliri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
domnului D. Împlinește 42 de ani. Primii musafiri au și sosit cu nelipsita sticlă de vodcă Moscovskaia și cu clasicul buchet de garoafe. Doamna E. agită aerul În cele trei Încăperi Într-un perpetuum mobile, schimbă caseta, pune florile În vază, răspunde la telefon, aduce de la bucătărie platouri noi cu lacherdă, limbă În aspic, pateuri cu ciuperci. Pe servanta veche din lemn de cireș sculptată În motive florale, se află cele douăsprezece pahare de cristal cu picior Înalt negru - amintire de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aveam de ce să le mulțumesc. — Am să-ți spun dumneata, îngerașule - mi-a zis Engelhard, așezându-se pe marginea patului. Și așa am trăit câțiva ani buni. Mi-a adus flori, crizanteme de toamnă târzie, Amália le-a pus în vază, apoi i-a spus să-și ia inima-n dinți și să aducă de la Alajos niște prăjituri. Apoi m-a întrebat de ce am întârziat. Pentru că el m-a așteptat la gară. I-am răspuns destul de greoi, pentru că nu aveam încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
mai avea multe de făcut pe mal. Plivea doar lichenii gata să se răspândească peste tot, revopsea literele roșii de pe tăblițe și ungea cu smoală toate bărcile. Apoi, după-amiaza, își făcea de lucru prin jurul meu, scutura macrameurile, așeza mai încolo vaza, trebăluia prin casă, amintind mereu de Testament. Mai cu seamă de cel Nou, dar și din cel Vechi mai știa una, alta, mai ales poveștile de groază cu lăcuste, cu tufele de măceș și cu mielul sau nu știu ce de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
și-ar pierde mult din valoare. Ar valora exact atât cât tine sau cât mine. Și cred că nu ar ști cu nimic mai mult decât noi, cel puțin în privința Celui de Sus. Astea sunt chestii complicate. Vezi păianjenul de pe vaza aia? Se suie pe ceva de șase sute de ani, din India. Nu știu dacă e cu cruce sau văduva neagră, pentru că la cele vii nu mă pricep. Dar vaza știu că valorează cât o casă, totuși țin la ea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]