531 matches
-
și mai degrabă întristător: toate aceste etnii par să posede un grad infinit mai mare de exotism și culoare decât bieții români. Să fie asta din cauză că încă nu s-a găsit scriitorul român care să surprindă adevăratul pitoresc al locuitorilor vechii Dacii sau pur și simplu stăm prost la specificitate? Nu știu. Cert e că ori de câte ori am încercat să număr lucruri care ne-ar defini doar pe noi, de la mâncare la obiceiuri, de la vestimentație la atitudine, lucrurile nu ies prea limpezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de bucurie. După saluturile de curtoazie dintre Angelo și Pietro, care se cunoșteau de mulți ani, oștenii italieni și cei moldoveni duseseră pumnul În dreptul inimii, ceea ce era nu doar un semn de recunoaștere, ci și un vechi salut al oștenilor vechii Rome. Dar Întreaga solemnitate a momentului se năruise când arcașul Simion ajunsese În preajma căruței În care se afla căpitanul Oană. Căpitanul se simțea mai bine, dar nu Într-atât Încât să poată călări. Nu-și putea mișca aproape deloc picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că a fost plecat la Berlin și n-a rămas aici, în inima românimii. Tot acum Caragiale merge la Goga, la Rășinari, și dorește ca vara viitoare să vină aici cu toată familia, dar să fie și Vlahuță. Veștile de la vechii lui prieteni îl reconfortează. Spre finele anului 1911 simte că nu poate finaliza noua comedie „Titircă Sotirescu”, anunțată mai de mult și așteptată cu nerăbdare de prieteni să fie pusă în scenă, deși o are în mai multe variante ce
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și absența sa completă. Iar aceste limite ar fi în definitiv intangibile. Doar că iarăși operăm cu două variante, chiar dacă actualizarea lor este văzută gradat, în trepte. Nu s-ar putea aduce în discuție și alte variante? Ne amintim că vechii sceptici se opresc la o cvadruplă posibilitate. Astfel, vorbind în termenii care ne preocupă aici, ceva poate fi: (1) cu sens, (2) lipsit de sens, (3) și cu sens, și lipsit de sens, (4) nici cu sens și nici lipsit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca mierea pe muște. Drept urmare, la 26 octombrie 1721 (7230), Mihai Racoviță voievod judecă pricina lui Ilie Catargiul vel logofăt cu „iazovitul leșescu, pentru un loc de casă cu pivniță de piatră, care loc iaste pe Ulița Mare, lîngă Mitropolia Vechie, ce au fostu...a lui Iane Hadîmbul...Ce văzîndu domnie mea că umblă iazoviții tot cu năpaste, care cum vine, unul după altul, să ia locul dumisale, i-am dat domnie mea și pe acesta Martin și pe alții, care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și alte mâncăruri tradiționale Crăciunului, fiindcă acestea nu se rânduiau pe masă decât o singură dată în an. Fu văzut plimbându-se în aceste zile și chiar la sărbătoarea de Sfântul Vasile și pe gerul Bobotezei, cum trecea agale pe sub vechii tei cu ramuri împodobite de grea promoroacă, fără să aibă semne de om băut și fără să se clatine câtuși de puțin. Drept vorbind, inamicii observaseră că Vladimir hoinărea visător și romantic către farmacia particulară La Anka, unde o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
stafie bîntuie Europa, era scris, sibilinic, În Manifestul Partidului Comunist, poate acesta era sensul adevărat, profetic, al sintagmei, cine mai putea ști? Și așa comunismul, În Est, se vîrÎse Într-o piele capitalistă pe care putea oricînd să o lepede: vechii și urmașii lor erau pregătiți pentru orice. Aveau ADN-ul lui Ilici, ar fi obținut o clonă a strategului; un fel de basm În mintea lui Thomas, nu a Încercat să Îl dezvolte, politica era doar un fapt divers; Adanil
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lui decât ție. Așa că de cum mă voi duce din lumea asta și tu vei rămâne singur aici, însoară-te, însoară-te cât mai curând. Adu o doamnă și-o stăpână în casa asta. Nu pentru că n-aș avea încredere în vechii și credincioșii noștri servitori, nu. Dar adu o stăpână a casei. Și să fie stăpâna casei, copile drag, să fie stăpână. Fă-o stăpână peste inima ta, peste punga, cheltuielile, bucătăria și hotărârile tale. Caută o femeie cu autoritate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
veciniciei, nu corpul gol ce râde Cu mutra de vândută, cu ochiu vil și viclean. {EminescuOpI 61} O! aduceți potopul, destul voi așteptarăți Ca să vedeți ce bine prin bine o să ias-; Nimic.... Locul hienei îl luă cel vorbăreț, Locul cruzimii vechie, cel lin și pismătareț, Formele se schimbară, dar răul a rămas. Atunci vă veți întoarce la vremile-aurite, Ce mitele albastre ni le șoptesc ades, Plăcerile egale egal vor fi-mpărțite, Chiar moartea când va stinge lampa vieții finite, Vi s-a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele la piept... Așa fel zi și noapte de veacuri el stă orb, Picioarele lui vechie cu piatra-mpreunate, El numără în gîndu-i zile nenumărate, Și fîlfîe deasupra-i, gonindu-se în roate Cu-aripele-ostenite un alb ș-un negru corb. Arald atunci coboară de pe-al lui cal. Cu o mână El scutură din visu-i moșneagu-ncremenit: O
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
greu a lui picioare din piatră le desface, Din tronu-i se coboară, cu mâna semn îi face Ca-n sus să îl urmeze pe-a codrilor potică. În poarta prăbușită ce duce-n fund de munte, Cu cârja lui cea vechie el bate de trei ori, Cu sgomot sare poarta din vechii ei ușori, Bătrânul se închină... pe rege-l prind fiori, Un stol de gânduri aspre trecu peste-a lui frunte. În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pe veci pieriră-n noaptea mărețului mormânt. În sunete din urmă pătrunde-n fire cânt, Jelind-o pe crăiasa cu chip frumos și sfânt, Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad. Bătrînu-și pleacă geana și iar rămâne orb, Picioarele lui vechie cu piatra se-mpreună, El numără în gîndu-i și anii îi adună, Ca o poveste-uitată Arald în minte-i sună, Și peste capu-i sboară un alb ș-un negru corb. {EminescuOpI 99} Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pentru a savura roșiile lui Nando. Sunt foarte gustoase, cu pâine proaspătă. Soarele dimineții îmi scaldă fața, oglindindu-se în apa ce se zbate neîncetat cu malul. Tinerii angajați de pe plajă fac curățenie, iar șezlongurile și umbrelele îi așteaptă pe vechii sau abia sosiții ”clienți”. In spatele meu este strada deja zgomotoasă și plină de mașini. Începe o nouă zi. Sunt în suflet cu cuvintele lui Nando despre rolul și importanța bisericii, scăldat de soare, cu gustul roșiei proaspete de grădină
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
dinăuntru cu mușama neagră, spre ferirea mușteriilor de molimă. De acolo plecarăm înainte, pe strada Carol de astăzi, și sosind la Curtea Veche, cu carele după noi, când să începem a urca Podu Târgului de Afară, văzurăm că iese din vechia cârciumă a bătrânului Gherasim un sas cu o săsoaică, beți morți, care, plecând la braț, s-au împiedicat și au căzut; atunci noi am pus soldații și i-au ridicat; eu le-am vorbit săsește și, arătîndu-le calea spre Curtea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
multe din ea, pentru taică-su istoria fusese totul, însă degeaba, el personal n-a putut s-o îndrăgească nicodată, poate doar fragmentele referitoare la capetele încoronate, și lui taică-su îi plăcea să-i istorisească mai cu seamă despre vechii suverani și ceremonialul regal denmormântare, despre cum erau trimiși vikingii pe ultimul lor drum în corăbii aprinse, despre mormintele egiptenilor și aztecilor și comorile fabuloase îngropate acolo, despre câte slugi au luat cu ei în moarte ca să-i slugărească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o stare de relaxare, ca întreaga clădire de altfel. O găsise după căutări îndelungate, plătind pentru ea un morman de credite. Dar efortul depus meritase pe deplin. Clădirea devenise oaza lui de liniște. Toți cunoscuții lui se așteptaseră ca în locul vechii și oarecum cochetei clădiri să apară un nou dom uriaș în care să-și găsească de lucru angajații Companiei de Transporturi și Comunicații. Dar planurile lui nu modificareră prea mult zona, astfel încât clădirea suferise modificări structurale minore, primenindu-și însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
în fine, arta este din ce în ce mai puțin un obiect al contemplării, nu mai există idealuri, ci doar spaime. Concepția dualismului forțelor binelui și ale răului devine principiul de bază al religiei creștine. Dubla natură a omului, materială și spirituală, considerată de vechii greci ca semn al armoniei, unității și raționalității, devine în religia creștină antagonismul trupului și al sufletului. Cuvintele corpus și anima sunt deseori folosite în textele medievale, fie desemnând, în sens propriu, componente ale ființei umane, fie metaforic. În tradiția
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Totul se afla acolo, sub ochii săi: din opt În opt ani, Soarele și Venus se apropiau de cinci ori În mișcarea lor circulară, iar urma acestor conjuncții pe bolta cerească alcătuia vârfurile unui pentagon perfect. Steaua cvintuplă. Așa cum descoperiseră vechii babilonieni. Acum, sunetul acela șuierător, numele invocat de Antilia și de ceilalți, căpăta un sens. Ishtar, zeița iubirii care le dăruia adepților ei extazul cărnii. Încetul cu Încetul, un plan prinse contur În mintea lui, ca atunci când, pe scena pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bun simț. Sub așternutul superficial de floricele clefăie un noroi dezgustător și stupid. - Acum însă te-aș mai întreba eu ceva, zise oaspetele. Să presupunem că Atlantida ar fi existat, dar de unde părerea dumitale că atlanții erau același neam cu vechii egipteni, de unde bănuiala că atlanții s-ar fi refugiat în Egipt? Gazda zîmbi: - Nu-mi dai voie să păstrez nici o taină?... Hai să-ți spun. Egiptenii, sau poporul roșu, rome, cum se numeau ei înșiși, n-au avut, sau cel
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceva nu i-ar fi atras atenția. O cutie de lemne. Cheia alături. Cheia avea ceva vrăjitoresc, iritant. îi făcuse scârbă, înăuntru găsise lucruri de-ale lui, pe care nimeni nu le putea avea, d-apoi o persoană străină. Fotografii vechii, noi, diplome, documente, un adevărat jurnal. De parcă cineva l-ar fi scris. Era el, bucățică cu bucățică. Nu lipsea decât capul lui. La propriu. în ciuda valului puternic de greață, se menținu pe picioare. Ce mult se schimbase! Atât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zile, Julia nu s-ar fi înveșmântat nici moartă. —Uau, arăți fantastic! a exclamat Fiona cu sinceritate. Arăți cu zece ani mai tânără. Susan se uita la Julia cu gura deschisă. — Îmi pare rău, nu poți să te așezi aici. Vechia mea prietenă Julia trebuie să sosească. Ea e fascinantă, înțelegi? Are haine de firmă și e machiată cât se poate de artistic. —Pe bune? Înseamnă că arată absolut îngrozitor, i-a răspuns tărăgănat Julia, așezându-se pe scaun. — Da’ acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îi pasă? Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas. O, acele uriașe, însă mute piramide Cari stau ca veacuri negre în pustiuri împietrite Cîte-au mai văzut și ele - ce-ar vorbi de-ar avea glas! Când posomorâtul basmu - vechia secolilor strajă - Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la templul unde secolii se torc - Eu sub arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele, Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele, Uriașa roat-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Astfel frumosul plan Un an de îl descarcă, l-încarcă iar alt an Spre vecinică-mplinire... Și în ureche-mi bate: Că sâmburele lumii e-eterna răutate!! {EminescuOpIV 302} Cîntați-o dar, popoară! În glasu-adînc al stranei Voiu mesteca legenda cea vechie a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemătul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară"... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Chiar tronul Papei azi ca o scenă e Și el își face mutrele lui plângând. Hohotul lumei Lumei întregi n răspunde-atunci, Căci nu-i s-ardice bolțile de granit, Un Michel-Angelo nu-i să facă iar Ziua din urmă. Templele vechie pustie rămân. Să-nvie pânza Rafael astăzi nu-i. Nu-nvie dalta-n mînile cele noi. Moartă rămâne Marmura grea sub ochiul mort. În van căta-veți ramuri de laur azi, În van căta-veți mândre simțiri în piept. Toate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prea bine dacă acestea toate se aflau acolo pentru a potoli foamea sau pentru a ațâța setea. Am aflat mai târziu, cu prilejul îndelungatei mele șederi la Roma, că obiceiul ăsta de a ronțăi îmbătându-te era deja practicat de vechii romani, care numeau fiecare din aceste feluri de mâncare „nucleus“ - oare de asta li se dădea la Granada acelorași mâncăruri numele de „nukl“? Doar bunul Dumnezeu cunoaște originea lucrurilor! Preocupat doar de plăcerile sale, sultanul neglija problemele domniei, lăsându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]