590 matches
-
la viața ta? Pur și simplu refuz să fiu perfect. Ce plod dat naibii. Vin la mine în vizită: — De unde ți-ai mai cumpărat și covorul ăsta? mă întreabă taică-meu strâmbându-se. L-ai găsit într-un magazin de vechituri sau ți l-a dat cineva de pomană? — Mie-mi place. — Ce tot spui, mă contrazice taică-meu, nu vezi ce ros e? Îi răspund cu seninătate: — E ros, da’ nu-i terminat. Bine? Ajunge? — Alex, te rog, intervine maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pas alergător, traversează curtea scrutând fațada întunecată a clădirii, oprindu-se lângă o ușă scundă. Manfred scoate din buzunar o cheie și o învârte de două ori în broască. Pătrund într-un fel de debara, plină cu tot felul de vechituri. Praful aflat din abundență îl izbește drept în față, în zona nărilor, pe Marius. Strănută scurt, înfundat. În față, o altă ușă. Dincolo de prag, un culoar lung și îngust duce către holul principal, mascat cu o draperie grea, roșie, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
făceau rost de bani pentru pozele erotice ale lui Plantagenet. Fotografiile Îi asigurau lui Lefty un venit suplimentar regulat. Începu chiar să pună bani deoparte, lucru de care avea să profite mai târziu. Din când În când, În piețele de vechituri sau În vreo carte de fotografii dau de pozele vechi ale lui Plantagenet, de obicei datate eronat În anii douăzeci, din cauza Daimlerului. Vândute În timpul Crizei cu cinci cenți, acum fac mai mult de șase sute de dolari. Lucrările „artistice“ ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jos de umeri. Dar purta un costum de culoare Închisă. Haina Îi era ponosită, iar pantalonii prea scurți - Îi atârnau deasupra pantofilor maronii, pătrățoși. Deși stătea la celălalt capăt al frizeriei, Ed tot detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și simplu m-am săturat de stilul ăsta, răspunse băiatul. ― Mai știu pe cineva care s-a săturat, spuse Ed, frizerul. Mă conduse spre un scaun. Eu - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că eram luați, amândoi (ca să zic așa), drept ceea ce nu eram. Sigur că asta ar putea fi, în ciuda realității, o chestiune de opțiune culturală, dar nu e și cazul meu. Am cunoscut o dată, la San Francisco, într-un târg de vechituri, un ins care vindea, la o tarabă, niște reviste ale militanților negri: Malcolm X, Panterele negre etc. L-am întrebat de ce vinde asemenea reviste, de vreme ce el era alb ca mine și ca tine. Păi nu sânt alb, sânt negru", mi-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
eu și tu și Filip și toată lumea, dormi Matei, cred că fratele nostru tocmai o să stingă televizorul, cred că e sfârșitul filmului ăluia și s-a făcut târziu. Și chiar nu are nici un rost să scâncești acum, Matei. 6. Mărunțișuri, vechituri, oameni și omuleți Tare trebuie să se mai bucure Mateiul mic! Cred că mușcă dintr-o plăcintă cu mere, bea sirop, citește și recitește scrisoarea primită de la Mateiul mare, mănâncă pufarin cu pumnul, ronțăie o pastilă de mentosan, suge un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
învelite-n magie. Era acolo un miez înfășurat în mii de straturi, era ceva la care Lulu trimitea și pe care nu-l dibuiam, care-mi scăpa mereu, pentru că de câte ori simțeam că m-apro-pii dădeam doar de detalii, o cămară de vechituri inerte. Și Lulu, care mă târa acum pe sub bolți uriașe, ca de catedrală, pe o întindere nesfârșită de mozaic dulce și geometric, era un detaliu, o săgeată, o indicație. îi simțeam coastele cu cotul, mergeam amândoi înfășurați ca-ntr-un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
are nevoie să fie prezentat pe scenă și, într-adevăr, aproape nici n-ar mai fi nevoie să fie arătat, daca închipuirile noastre nu ar fi stricate de leneșa deprindere de a ne mulțumi cu formule gata făcute și cu vechiturile romanțioase ale bazarului de „spirituri cu bine”, care nu se potrivesc la nicio povestire”. Ce e scris în această carte este o consemnare a unui om care s-a născut cu 2 ani înainte de instaurarea comunismului și avea 44 de
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de pe aripi. Era un mare candelabru căzut din tavan și o icoană spartă în două. Câte un tăun mare și gros țâșnea bâzâind din vreun colț și se rotea apoi la nesfârșit prin toate ungherele. Înaintând cu pași mici printre vechiturile alea, am dat de primele trepte ale unei scări care ducea la etaj. Le-am urcat încet, bocănind. Prin colțuri, păianjenii pândeau în pânzele lor dese, încremeniți, uriași. La etaj, la capătul altor culoare, am dat de o ușă încuiată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la mansardă, dar renunță la idee. Acolo avea de gând să lucreze, să scrie, să privească livada, satul și cerul cu "telescopul". Da, cu o lunetă cumpărată așa, într-o doară, când bântuia printr-un marché aux puces târgul de vechituri din Paris. Din copilărie fusese fermecat de bolta cerească și-și dorise o lunetă. Uite că o avea, o să-și găsească timp și pentru ea! Computerul a fost montat în camera de la parter. Dar acum altele erau prioritățile mașinile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ter * de... ), slugi stupide, o lipsă absolută de serviciul cel mai elementar, toate acestea mă desperează. Am să vorbesc cu Simțion 353 {EminescuOpXVI 354} să-mi dea odaia de-alături de el. Am să duc un dulap cumpărat din Târgul cu vechituri (să măsor întîi așa, să nu fie dulapul prea mare și să nu dea loc la supărările câte le-am avut pîn-acum. Tot acolo duc cărțile de la Gaster, să nu mai am nevoie a i le împrumuta. Egoist în privirea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dar tu? Stănică făcu semn cu mâna că e dezastru și privi către ceilalți din odaie, făcîndu-le salutări cu mâna, fără să-i mai onoreze cu vorba. - Ascultă, mătușă Agripina, zise Stănică, privind prinodaie, tot nu te mai descotorosești de vechiturile astea?! și începu să examineze odaia. Zugrăvită cu mari flori de un verde-întunecos, învechit, odaia, prea mare, părea goală. La fereastră erau câteva ghivece cu cerceluși, rezemați de câte o scăricică de așchii. Cea mai mare parte din peretele de la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asta, asigurare? Bătrânul plecă mirat, neînțelegînd de ce un om la vârsta lui nu se poate asigura. Atunci îi intră în cap că avea prea multe lucruri în casă și că trebuiau vândute. Câteva izbuti să le dea pe la cumpărătorii de vechituri. Dar când un samsar ovrei veni chiar în casă, insistând să cumpere în total, apăru deodată Aglae, c-o falcă-n cer și una pe pămînt: - Da, ce faci aici, Costache? - Cum, ce fac? - Asta te-ntreb și eu! Te-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și eu! Te-ai apucat să vinzi lucrurile din casă? - Și ce dacă vînd? Am să dau socoteală cuiva? - Am dat un preț așa de bun! zise onctuos samsarul. - Ieși afară de aici! zbieră Aglae la ovrei, ce-i aici, halăde vechituri? Samsarul fugi, iar Costache se înfurie așa de tare, încît i se vedeau vinele strânse pe frunte, ca nervurile pe o mare foaie de varză. Țipă cu glas ascuțit, întrerupt de răgușeli, ridicol de groase: - N-am eu voie, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa, de frumusețe ! — Ba să știi că încă mai merge, madam Delcă. Câteodată însă, se oprește fără motiv sau rămâne în urmă, chiar dacă este întors. — Ceas vechi, ce vrei ! O fi el frumos p-afară, da pân-năuntru e o vechitură ! Astea ține ce ține și p-ormă, la gunoi cu ele ! — Cum să-l dau la gunoi ! Ceasurile vechi sunt prețioase ca bijuteriile, madam Delcă ! — Am zis și io, așa, gunoi ! Adică să-l vinzi la Consignația sau la care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
indispus... — Păi, nu vezi că merge-acu ? Nu vezi că l-ai făcut ? Haidi, Ivona dragă, că tot scornești și scornești ! Da știi că m-ai dat gata : n aș fi zis că ești așa pricepută să faci să meargă o vechitură ! Iote-l ce merge, ptiu, ptiu, să nu-l deochi ! C-astea vechi e ca pânzile alea coapte, când ți-e lumea mai dragă, se taie. — Da, nu sunt lipsită de spirit tehnic. Primul care și-a dat seama a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ia-le... Ia-le tu, la voi, ia-le pentru băiat... Ia și-aia, ia și-aia, ia pentru copii, i-am zis... Ia-le și dă-le lor... Ce să iau ? făcea mă-ta. La tineri nu le plac vechiturile. La tineri le plac lucrurile noi... Și-au luat ei ce-au vrut, s-au încărcat de rate - treaba lor, eu nu-mi dau nicio părere, făcea mă-ta. Eu nu mă amestec... S-au încărcat de rate, au întins
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pân să i dea drumu să plece, n-a mai avut ce să ia, că s-a prăpădit... Că a vrut să ia și din lucruri, nu s-a-ndurat să lase o casă-ntreagă, cu de toate în ea, că ce vechituri era acolo ! Da ea nu se-ndura s-arunce niciun cap de ață ! Și dacă nu s-a ndurat, a rămas lucrurile cu ea, că știi cum ajunsese ? Da ce-ți veni cu dinții ? Păi dracu mai știe pe unde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apt să reiau totul și să lucrez. În viața mea a venit, târziu, acest moment. Arunc, transcriu, triez. Trebuie să am curajul să deschid camera în care am îngrămădit tot ce nu am știut să rezolv la timp, teancul de vechituri, eșecuri și lucruri teribile care a crescut și care amenință să spargă ușa și să se reverse peste mine. Trebuie să deschid ușa acestei camere, să scot totul afară și să prefir totul, să iau fiecare obiect, să-l cântăresc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bunăoară, i se părea de neînlocuit. „De neînlocuit?“, exclamă Juan Lucas luînd de pe masă o revistă nouă-nouță, toată plină numai cu mobile. Să ne mai aducă niște cuburi de gheață! O să-ți arăt Îndată dacă sînt sau nu de neînlocuit vechiturile astea!“ Susan se duse chiar ea să aducă puțină gheață văzîndu-l atît de agitat: știa că totul se va Încheia cu glume și rîsete, ia să vedem cine e mai priceput la glume și la zeflemea; era un duel critic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Curtea era foarte mică și Cano spusese că aici nu se poate juca fotbal. Spusese că mai bine juca baschet, și ea Îl Întrebase cum și el Îi explicase. ...Foarte simplu. Scoți fundul coșului de rufe murdare, care e o vechitură, mă cațăr În pom și-l atîrn de creanga cea mai Înaltă. Putem să ne luăm la Întrecere: cine bagă mai multe coșuri. Putem să jucăm pînă se Întunecă. Sărmanul, sub privirile ei Îngrijorate, s-a suit În pom, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
recupera puterile de la o zi la alta. Dădea tîrcoale prin casă În timp ce eu ieșeam să caut de-ale gurii. Economiile lăsate de Miquel ne mențineau pe linia de plutire, Însă În curînd a trebuit să Încep să vînd bijuterii și vechituri. CÎnd n-am mai avut Încotro, am luat stiloul lui Victor Hugo pe care Îl cumpărasem de la Paris și m-am dus să-l vînd cui oferea mai mult. Am găsit o prăvălie În spatele Comandamentului Militar unde se primeau obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
merit), având o inimă, n-aș zice sensibilă, dar, în orice caz, recunoscătoare, lucru cu care mă mândresc, ca să confer mai multă solemnitate întrunirii care se pregătea și așteptând să vă felicit personal, am avut ideea să mă dezbrac de vechitura de pe mine și să mă gătesc iarăși cu tunica pe care mi-o scosesem la întoarcerea acasă, gest pe care l-am și făcut, după cum, probabil, ați remarcat, prințe, văzându-mă toată seara în tunică. Schimbându-mă de haine, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mantila, îi luă basmaua, aruncându-le pe amândouă pe umerii și capul Nastasiei Filippovna. Toaleta ei prea luxoasă era prea bătătoare la ochi, ar fi atras atenția în tren. De-abia mai târziu înțelese fata de ce i-au fost cumpărate vechiturile ei de tot nimicul cu un preț atât de avantajos pentru ea. Vestea aventurii ajunsese la biserică neobișnuit de repede. Când Keller se îndrepta spre altar, unde îl aștepta prințul, o sumedenie de oameni pe care nu-i cunoștea absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
urmele de argint de la Închietura mînerului. Nu-i așa că-i frumoasă? Doar treizeci și șase! Urma asta nu contează. Aș putea s-o aranjez, dac-aș vrea. Răsuci cana În mînă, Încîntat de ea. Lui Viv i se părea o vechitură bună de aruncat. Dar de fiecare dată cînd venea, Îi arăta cîte un obiect nou: o ceașcă spartă, o cutie din email ciobită, o pernă din catifea roasă. Ea nu se putea abține să nu se gîndească la gurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]