1,781 matches
-
a trecut prin minte să-l omoare pe Julian. Pur și simplu, ar putea lua pistolul și i-ar trage vreo câteva gloanțe în zonele vitale. Așa, minciuna nu va mai dăinui, setea ei de răzbunare ar fi astâmpărată pentru vecie. L-ar lăsa singur în pat, însângerat, așteptând să fie găsit - și plâns - de amantă. Dar nu. Nu ar fi corect. Așa gândește acum, la mânie, dar probabil că Julian nu a trișat în toate momentele. La început, în mod
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Veștile despre magia practicată de vrăjitoarea Hira împânziseră galaxia. Era cea mai de temut stăpânitoare a secretelor magice, iar ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de întoarcere, porți către
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
metalice, neomenești. Mă văd apoi pe mine însumi, transformat în stană de piatră, prizonier al Planetei Blestemelor, lăsând pentru eternitate o melodie jalnică, tânguitoare, care izvora din stânca neclintită, otrăvită cu suflul magic al Hirei, ce luase înfățișarea mea pentru vecie. Mă trezesc din cauza unui hurducăit puternic, amortizat doar de învelișul din burete al scaunelor de lux în care călătoream. Tocmai aterizasem pe Planeta Albă. * După un popas la un hotel din apropiere și o scurtă vizită efectuată prin împrejurimi, m-
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
bătrânul vrăjitor Ji Yan mă vede pe mine, transformat în stană de piatră, prizonier al Planetei Blestemelor, lăsând pentru eternitate o melodie jalnică, tânguitoare, care izvora din stânca neclintită, otrăvită cu suflul magic al Hirei, ce luase înfățișarea mea pentru vecie. A pus în balanță toate acestea, prietenul Iepure care murise în masacrul din urmă cu câteva luni, amenințarea tot mai mare pe care începuse să o reprezinte Imperiul Hirei pentru pacea în Galaxie... cu faptul că fusese în urmă cu
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
cu darurile lui, dacă eu nu sunt, de pildă, bogat, înseamnă că am altă menire în viață și asta e tot. Și chiar, supremă probă!, dacă de exemplu cineva a luat un premiu important cumpărându-l, îl voi disprețui pe vecie pentru lașitatea sa, dar nu-l voi invidia niciodată. Fiindcă a-l invidia ar însemna să doresc să fiu asemeni lui, să-mi cumpăr succesul, or mie acest mod de a parveni îmi este străin. Dacă un bărbat are mai
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
vom putea nicicum să facem parte din lumea lor... Mi-am potrivit din nou masca pe față și am scris: „Ramona, tu nu știi de câte ori am avut ca unic pașaport către Rai chipul tău, surâsul tău, deși eram condamnat pe vecie la tristețe și la lacrimi... O condamnare pe care chipul meu o acceptă, dar sufletul refuză să i se supună. Ramona, tu nu știi că nu te voi putea niciodată privi în ochi fără să te îngrozesc, că nu voi
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
poporul Ți se-alătură! Isuse, Domn Al Binecuvântării, Ce-ai scobărât în loc de jale... Tu, ai vărsat pe semnul Crucii, Sângele curat Al Ființei tale! Ai șters păcatul lumi-ntregi, Și povara morții, celei reci... Ai plătit prețul Mântuirii, Și pentru vecie, cel al iubirii! Cu Tatăl, Tu ne-ai împăcat, Și ne-ai dăruit o altă viață! Nu ne-ai mai lăsat în păcat... Ne-ai adus nemărginirea-n față! Primește-n miezul primăvarii, Cântecele sufletelor noastre... Căci prin raze, dincolo de
MÂNTUIREA NOASTRĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350328_a_351657]
-
sensurile cele mai profunde într-un morman de castele ale desfrâului, lume pe care ne încăpățânam să o numim realitate... Singură, murdară, desculța, înfruntând omenirea cu magia sunetului... Mica mea regina a țiganilor, am fost sortiți să fim împreună, pentru vecie... Să ne bucurăm de aceste clipe, așa cum iarbă primește roua dimineții... De ce să strivești lumea cu răspunsuri la întrebări? Mai mult, la ce bun (uneori) chiar să-ți pui un anumit tip de intrebari? Să lăsăm natură să ne învăluie
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
în Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016. Veștile despre magia practicată de vrăjitoarea Hira împânziseră galaxia. Era cea mai de temut stăpânitoare a secretelor magice, iar ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de întoarcere, porți către
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
protecție galactică”, pentru a-i ... Citește mai mult Veștile despre magia practicată de vrăjitoarea Hira împânziseră galaxia. Era cea mai de temut stăpânitoare a secretelor magice, iar ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de întoarcere, porți către
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
cu colțul ochiului însă, atunci când el credea că ea este atentă la ringul de dans, aruncând o privire spre ceas. Până aici! Chiar dacă era vorba de vărul Andrei, chiar dacă era vorba de o nuntă în familie și chiar dacă pierdea pentru vecie prietenia lui Râul, nu putea să-l chinuie în halul acesta. Se ridică ușor de la masă, atentă să nu verse paharele cu apă și îl anunță: - Plecăm! - Deja? Andrada nu putea citi expresia ochilor lui din acel moment, așa că hotărî
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
vorbit pe românește. - Acum înțelegi de ce am renunțat la lume, la toate cele care-i ispitesc pe oamenii obișnuiți? După ce ai cunoscut-O, cele lumești încep să-ți pută iar parfumul athonit al Maicii Domnului se impregnează în tine pe vecie. Du mai departe în lume acest parfum și întoarce-i pe oameni la credința adevărată. De-acum nu mai poți fi cel dinainte. - Chiar e adevărat ce mi s-a întâmplat părinte? Oare nu e înșelare sau rodul imaginației mele
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
au respins cu răutate. Pe un deal ce purta stigmat de păcate, smerit urca omul Emanuel Printre lacrimi cu vorbe curate, ades pomenind : Ierusalim, Israel... Dumnezeul ce a noastră soartă împarte va fi jertfit pentru dreptate S-a legat pentru vecie cu funia iubirii eterne de ei, părinte și frate, Nevăzută iubire, tu pe vecie nu mori, din Dumezeu e numele tău Doar omul cu simțul pierdut nu știe ce-i bine și-l schimbă pe rău Hristos a venit să
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
omul Emanuel Printre lacrimi cu vorbe curate, ades pomenind : Ierusalim, Israel... Dumnezeul ce a noastră soartă împarte va fi jertfit pentru dreptate S-a legat pentru vecie cu funia iubirii eterne de ei, părinte și frate, Nevăzută iubire, tu pe vecie nu mori, din Dumezeu e numele tău Doar omul cu simțul pierdut nu știe ce-i bine și-l schimbă pe rău Hristos a venit să ne-nvețe, s-arate ce-i sfânt , ce merită iubit... Și neamuri și iudei
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
umple cu pace din cer, de nu, suntem goi; Iar plânsu-Ți l-auzim sub măslini și pașii în duzi În pace ne scalzi și ne-acoperi, cu lacrimi ne uzi. Shalom e darul ce Domnul dorește să-ți dea pe vecie Belșug de viață și ani de lumină, cetate o dată pustie ; Că-i prețul plătit și pacea-i răspunsul ce Mirelui place Shalom se chema și asinul călărit de Regele-Pace! MUNȚII LUI ISRAEL Munții lui Israel : piatră, rocă; și soare și
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
putut: Bukarest-Timișoara, student medicina, romunca frumoasa la noi ; Komunist-intifada-victoria-hamas-voi; Nu uitare șapte zile razboi! N-ar fi mai bine shalom, salaam alec, muncă, ba chiar hărnicie? Și un semn mai discret eu făcut : o cruce și pace peste ei pe vecie! DE VORBĂ CU IERUSALIMUL Te zărisem o clipă de pe-un deal ce-am trecut furtunos... Oricum ne primești, te salut bucuros, umblu prin tine pe jos Cetate iubită, cetate dorită, oraș cântat în sul de profeți Ce jalnic ne
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
Mesia, călare, înconjorat de gărzi îngerești ; Ai plânge de-ai sti că-n zori El apare, că și astăzi tu altfel gândești. Să tresalte profeții, să iasă la porți vegheatorii, de noapte scăpați : Se-arată curând Cel ce domnește-n vecie din Ierusalim peste-mpărați. Zaharia BONTE Belgia 12 februarie 2011 Referință Bibliografică: Poemele unui pelerin visător la Zidul Plângerii / Zaharia Bonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 46, Anul I, 15 februarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Zaharia Bonte
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
Eseu” ați mărturisit că poeții basarabeni, cântând durerile neamului și toate ,,dorurile interzise”, au scris ,,pe câmpul de luptă/cu propriul lor sânge”, poezia ajutându-i pe confrați nu numai să-și păstreze graiul ,,zugrăvind oftatul cu doine grele de vecie și lacrimi-sărbători”, dar să și supraviețuiască... Nicolae DABIJA: Îmi povestise un moldovean din Transnistria. Când era copil, părinții îi așezau, pe el și pe frații lui, în fața unei icoane, ca să se roage de pâine, de note bune la școală, de
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
să scrie Că timpul... trece! Aveau tupeu, de-aceea n-aveau teamă, La bani aveau succes, dar mai cu seamă Prin librărie, Eu, dacă mi-am dorit ceva în viață Nu să exist ca frații mei, prin piață, Ci pe vecie! Referință Bibliografică: REPERE / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1287, Anul IV, 10 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
REPERE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349126_a_350455]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > ...SPRE ÎNĂLȚIMI Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Din arșiță gândului urc către stele, Crampeia-mi trăirii rămână-n vecie. Ale vieți-mi năluci, dorinți efemere, Rămân așternute pe albă hârtie. Prieten mi-e versul, imperfect conturat, Pecetea Cuvântului luminând orizonturi. Silabe-ale Iubirii ce-au desfătat, Ființă-mi de huma și de anotimpuri. Mă-nalt tot mai sus,....mai sus
...SPRE INALTIMI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348577_a_349906]
-
al Carpaților le-a legat destinul oamenilor de acolo cu timpul lui istoric, dar și trupul, și le-a dat construcția robustă a fiindului teluric. Acel templu binecuvântat în care sălășluiește eul așezământului conștiinței lor și i-a unit pentru vecie cu cerul albastru, când senin, când învolburat de norii pe care erau pregătiți să-i înfrunte, când nu se doreau să fie aducători de ploaie. Brâul, acea cingătoare a mijlocului, continua legătura eternă maternală și se meșterea pe lățimea acestuia
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
în voi, cu cele sfinte” (Imn Ardealului). Un emoționant poem omagial i-a dedicat autorul confratelui de condei, neasemuitul Grigore Vieru: „De-acuma-s doi luceferi”: „La moartea lui Grigore Vieru./ El a murit pentru iertare, / Să poată urca în vecie, / Lângă Luceafărul, cu care, / Să-mi fie cer de Românie. // El a murit spre veșnicire,/ Să fie-a noastră lăcrimare, / Că și-a iubit cea Românie / Cu Prutul încă drept hotare. // El a murit spre pomenire, / Să știm cu toții, că
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
întoarsă, ce e dragostea de țară, / Coada sapei, ce e munca și dulceața ei amară. // Șipotul cu apă rece, o iubire dezmierdată, / Bolta nopții-n roi de stele, jurămintele de fată, / Casa veche, amintirea timpului de început, / Țintirimul, ce-i vecia clipei scurse pe pământ” (Învățat-am). Poeme sapiențiale, cu parfum de învățătură sfântă și de apoftegmă, scrie poetul pentru urmași, rod al meditației și reflecțiilor din clipele de răgaz: „Se moare doar odată, murit vei fi mereu, / De n-ai
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
fi mereu, / De n-ai lăsat prin fapte o urmă, ce, la greu, / Să poată fi călcată de ceilalți următori, / Ce-aminte să-și aducă de tine-adeseori.// Se moare în trăire de n-ai lăsat nimic, / Uitat vei fi-n vecie când numele ți-e mic, / Te-nvrednicește-n fapta lăsată moștenită / Și nu-n averea strânsă, ce iute-i risipită. // Lăsați în urmă fapte mereu nepieritoare, / Și-al vostru nume fi-va în glorie și-onoare, / Atâta de-o rămâne
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
și fermitate, păși și se opri în fața lui, zicându-i: - Prea cinstite boier, respectat de tot satul! Am venit în casa dumitale să cer bunăvoința inimii tale și să faci fericiți doi tineri care se iubesc, să se unească pentru vecie printr-o creștinească cununie. De aceea, rogu-te, de vei binevoi, să îngădui să-mi dai de soție pe prea frumoasa ta nepoată, Mona. Să nu lași ca dorul să ne ardă de tot inimile noastre tinere și înflăcărate!... Auzind
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]