999 matches
-
confruntat cu o reevaluare critică a statutului ei de știință și a „scientificității” metodelor ei. Aceste dezbateri, violente și patimașe uneori, au creat nu numai un curent de idei, ci și o antropologie paralelă (dacă nu chiar o antiantropologie prin vehemența negației) - „critică”, „reflexivă”, „interpretativă”, „postmodernistă”. Începută printr-o reflecție asupra autorității etnografice, această dezbatere a ajuns să pună la Îndoială chiar legitimitatea antropologiei ca știință: astfel, s-a negat statutul de știință al antropologiei. Altfel spus, capacitatea sa de a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
excese. O discuție despre snobism ca modalitate de receptare a fenomenului artistic (Snobism literar și artistic, 1925) îl aduce pe Cezar Petrescu pe același teren al acuzei la adresa imitației motivate teoretic de „școală”, a „rețetarului” aplicat mecanic, autorul reluând cu vehemență teoria maioresciană a formei fără fond. Încă din primul număr, Pamfil Șeicaru are în vedere, în articolul Clasicismul proletariatului, cartea cu același titlu a lui H. Sanielevici, dedicată lui Panait Istrati. Conservatorismul de la C.l. și a. este evident în acest
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
drept „cel mai rău studiu critic scris vreodată la noi”, „un atac excesiv”, „o barbarie inutilă”, deși consideră că, de la apariția Memoriilor și a romanului Bizu, opera lui Lovinescu „a coborât foarte repede, în conștiința publică, treptele descompunerii” (Critică și vehemență). Convins de necesitatea polemicii, Mihail Sebastian se lansează în atacuri împotriva revistei „Viața românească” și chiar a lui Mircea Eliade, despre care afirmă, cu ocazia apariției cărții Isabel și apele diavolului, că „nu știe să scrie”, căci „cuvintele și gândurile
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
de tulbure pasionalitate. „Avocatul roșu”, cum este numit adesea, aderă devreme la ideologia marxistă și, apoi, la cea comunistă, întreținând relații strânse cu șefii mișcării. În publicistica sa, procedează la o critică a societății românești de o amploare și o vehemență ieșite din comun. Pamfletele, mai ales cele îndreptate împotriva monarhiei, denotă o inventivitate și o vervă pe care, în epocă, le mai arată doar Tudor Arghezi. Și concepțiile despre artă, profesate în public, sunt obediente față de ideologia susținută. În articolele
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
cititorului român, prin rubrici speciale, sunt aduse în pagină, într-un stil accesibil, varii cunoștințe. Se vorbește mai cu seamă despre darwinism, materialism, ateism. Derivată din aceste opțiuni, neocolite de eclectism și empirism, orientarea spre chestiunile sociale este marcată de vehemență critică și zel doctrinar. Atacul împotriva sistemului oficial de instrucție și educație, împotriva instituțiilor „burgheze” (școala, armata, familia ș.a.), pledoaria pentru drepturi democratice (articolele Sofiei Nădejde despre emanciparea femeii stârnesc reacții puternice, contradictorii) și pentru un învățământ integral laic sunt
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
în versuri așezate în fruntea unei puzderii de plachete apărute aproape concomitent: 16 milioane, Scrisori de pe front, Torente, Clocot. Plânsete de clopot. Răsărit de soare, Balade, Doftana, Balada celor patru mineri (1949). Frapează totuși, ca notă dominantă, nu festivismul, ci vehemența mesajului vindicativ. Din vechiul fond resentimentar al liricii care striga revolta față de împilarea și umilințele țăranului, se nutrește acum un activism incitator, slujind ideologiei ce propovăduia învrăjbirea, ura de clasă: „Mai e-ntuneric încă-n țară, / Fasciștii stau la pândă
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
următoarele decenii, a netezi asperitățile și a marca atașamentul ambelor Biserici față cu „legea” și tradiția comună, în matca spiritualității bizantine). Retorica, în rest, e cea uzuală, descripția și evocarea mai păstrând ceva din ingenuitatea stilului cronicăresc, la fel și vehemența moralizatoare. Zădărnicind calea deschisă reconcilierii la „Soborul” florentin (1439), neamul „vestit” al grecilor provoacă adâncirea schismei în aria creștinătății. Trufia și resentimentele oferă o nefastă pildă de risipire și discordie, deplânge C., într-un pasaj ce amintește de privirea sceptică
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
Literatura partinică, Alhimia exilului. Alexandru Busuioceanu), autorul fiind interesat în special de situațiile-limită ivite în peisajul literar contemporan. Analiza lor conduce, ca în Cazul Noica (1961), la punerea în discuție a atitudinii românilor din exil față de situații concrete, condamnând, cu vehemență, impasibilitatea unora, printre care Emil Cioran, Mircea Eliade sau Brutus Coste. Publicat sub genericul „Din dosarele exilului”, Cazul Noica se convertește - pornind de la Lettre à un ami lointain (scrisoare adresată de Cioran lui Constantin Noica și publicată în „Nouvelle revue
COURRIER ROUMAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286456_a_287785]
-
preocupare stăruitoare a C.l. au constituit-o problemele limbii române din cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Se continuă, cu argumente științifice, lupta începută de A. Russo și V. Alecsandri împotriva curentelor latiniste, fiind combătut cu vehemență dicționarul elaborat de I. C. Massim și A.T. Laurian. Elocvent în acest sens este, prin seriozitatea demonstrației, studiul din 1871 al lui N. Ch. Quintescu. În ce privește îmbogățirea vocabularului literar, se recomanda limba vorbită de popor, cât și lexicul limbilor romanice
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
consumul total, în subcapitolul 1.3. footnote>. Din punct de vedere istoric, civilizația umană a inventat Și realizat tehnologii alternative, astfel încât este dificil să nu te gândești cu optimism la viitor. Există Și critici (Barnett, 1974: 138) care neagă cu vehemență rezultatele cercetării. Aceștia considerau ca un neadevăr capacitatea limitată a planetei de a oferi resurse naturale Și de a absorbi deșeurile, explicațiile lor fiind legate în general de descoperirile tehnologice. Colombo (2001: 8) consideră că, din 1973 Și până la începutul
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
venite din partea țărilor industrializate, care își distruseseră deja în mare măsură pădurile, erau un semn de ipocrizie. Principalele documente rezultate în urma conferinței au fost: Convenția pentru diversitatea biologică. În cazul acesteia, președintele american George W. Bush s-a opus cu vehemență semnării, deoarece considera documentul ca o amenințare pentru industria biotehnologică națională, care dorea eliminarea restricțiilor. Deși statelor semnatare li s-a cerut să creeze planuri pentru protejarea biodiversității, nu au fost stabilite ținte clare sau un plan de acțiune la
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
cu poemele Păunul și Uvedenrode (1925), iar în istoria literaturii române cu volumul Joc secund (1930) - ce marchează, într-un mod simbolic, și sfârșitul carierei sale poetice. Eseurile și articolele sale critice pot fi grupate, din punctul de vedere al (vehemenței) ideației, într-o primă perioadă relativ mai „cuminte”, între 1920 (anul când debutează ca eseist în „Umanitatea”, cu o recenzie la un volum de versuri al lui Nichifor Crainic), și 1921 (când matematicianul pleacă în Germania pentru doctorat) și o
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
pensionează. Își publică primele versuri în 1927, în gazeta mehedințeană „Opaițul satelor”. Mai colaborează la „Datina”, „Revista Asociației învățătorilor din Mehedinți”, „Mehedințeanul”, „Școala Mehedințiului”, „Gorjeanul”, „Bucovina”, „Biruința”, „Severinul liber”, „Viitorul”. A mai semnat N. Bocșe, precum și cu pseudonimul B. Montana. Vehemența articolelor lui B., care împarte lumea în săraci și bogați, vine dintr-un complex social, cu energice descărcări resentimentare. Violent, dar fără spirit, el încearcă să-și convertească înverșunările în sarcasme. Numai că, în „petardele” rimate, pamfletarul nu-și alege
BOCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
writings of dubious authority. A brief treatment of apocrypha follows footnote> (trad. n.). Deci, prin „cărți apocrife" se înțeleg acele scrieri care cuprind lucruri ascunse, secrete, neînțelese, majoritatea dicționarelor oferindu-ne repere religioase pentru a defini acest termen. Respinse cu vehemență de către reprezentanții bisericii, încă din primul secol de dupa Hristos, scrierile apocrife au intrat într un con de umbră, până în perioada Renașterii. În secolul al XVI-lea, Erasmus din Rotterdam a arătat un interes neobișnuit pentru Cartea a patra a Macabeilor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
află în poziția de a pierde timpul, sau de a-și asuma noi riscuri; chiar și judecătorii ezitau vizibil. Pentru a ieși din încurcătură, Bradshaw a susținut că alocuțiunea regelui era un artificiu. Charles a continuat cu o mai mare vehemență să insiste să fie ascultat; dar de fiecare data cand solicită acest lucru, soldații din jurul său deveneau tot mai zgomotoși și abuzivi; unii și-au aprins pipele și i-au suflat fumul în față. <footnote idem, p..445 "« I deșire
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
și aruncând lănci asupra șirurilor de bătălie ale dușmanilor; îndată după asta se risipiră într-o fugă nebună și prefăcută, pentru a-i ațâța pe inamici să-i urmărească, apoi deodată dădură față, strânși și orânduiți porniră c-o furtunoasă vehemență asupra inamicului, dând turbați cu săbiile. Cu acest mod de luptă, neobicinuit pentru romei, c-o cerbicie netemătoare de moarte, cu strigătul sălbatec și pătrunzător la atac, românii știură să aducă oastea-mpărătească într-o poziție critică și să-i rărească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu patimă, știu să deprindă armata cu ascultare punctuală și c-o disciplină exemplară, încît ea lua seama și se mișca la orice semn, la orice gândire a lui. Întreprinderile sale contra inamicului se și executară cu acea repejune și vehemență proprie temperamentului lui și, unde nematuritatea tinereții sale nu nimerea calea dreaptă, acolo mai îndrepta și împlinea esperiența matură a generalilor de sub mâna lui, ce i se dăduseră spre înlesnire. Astfel se făcu că românii se temeau mult mai mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care tăinui mai întîi lucrul, să puie singur la o parte marea sumă de răscumpătură. Asan, oblicind aceasta, îl luă pe nobilul prizonier în păstrarea lui. Cu atâta rușine se mântui și această campanie a romeilor. Omorârea lui Asan. Dar vehemența și neînduplecata cruzime a destoinicului Răscoala lui Ivanco. în războaie Asan se răzbună la urma urmelor asupra lui chiar. Un preot romeu, căzut în prinsoarea românilor și osândit deocamdată de-a fi deportat în munții Emului, se rugă de căpetenia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oaste auxiliară, pusă pe câmpul de război. Bine înarmați, împuterniciți prin ajutorul bulgar și cuman, latinii încep campania contra lui Vatatzes, la care ia parte și Asan în persoană. Agresiunea se începe întîi și întîi contra cetății Tzurulos, asaltată cu vehemență, dar și ținută cu statornicie de către viteaza garnizoană. Modul energic al împresurării și strivitoarea covârșire numerică a agresorilor aliați puseră pe împresurați, cu toată vitejia nepilduită, într-o stare foarte grea. Vatatzes, știind aceasta, se cutremura gândind la căderea verosimilă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mondială", a cărei arhitectura a fost îndelung vehiculată, nu a fost încă concretizată în sensul emiterii vreunei teorii pe linia reconstructiei politico -economico sociale a lumii actuale, iar conceptul de "globalizare" este încă neclar definit și pe alocuri contestat cu vehemența. Ne aflăm deocamdată, mai degrabă într-o fază de "balcanizare" a lumii.67 Lupta pentru reconfigurarea structurilor militare a fost redeschisă în mod acerb odată cu sfârșitul războiului rece, chiar dacă a fost recuperată dimensiunea națională a armatelor, dimensiunea globală continua să
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
își mutilase fața în clipele durerii nemărginite pricinuite de pierderea quintului decisese că, dacă tot era opusul surorii sale, atunci avea să încerce să găsească o cale prin care cele două clone să se distrugă reciproc. Abatele se opusese cu vehemență acestei decizii, fiindcă Mariile erau tot ceea ce mai rămăsese din viața lui de odinioară. Chiar dacă Ariam găsea calea de a anihila binomul ucigaș care constituise arma teribilă a Abației în lupta cu quintul, conștiințele acelea nu aveau cum să fie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
presă, nașterea noii formațiuni politice. În general privită favorabil de presă, Alianța a fost întâmpinată cu nervozitate și critici dure din partea PSD. La Conferința Națională a aleșilor locali ai PSD, desfășurată tot pe 28 septembrie, Adrian Năstase a atacat cu vehemență construcția liberalo-democrată, marșând pe teza similitudinii acesteia cu fosta CDR. Iată câteva fragmente edificatoare din cele rostite de liderul PSD: Trăim un asemenea moment penibil să auzim de dreptate și adevăr de la cei care au dus România la dezastru în
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
această retorică a fost repede delimitată de politică, ca fiind specie diferită și, de fapt, subordonată acesteia”. În consecință, retorica (nu cea demagogică) și legislația nu reprezintă decât componente ale artei politice. Constatăm aici (în Omul politic) o „îmblânzire” a vehemenței contra retoricii, așa cum se manifestă ea în Gorgias, unde e trecută fără nuanțări între formele lingușirii. Astfel părintele Academiei anticipează într-un anume sens „distorsiunile” strategice care pot fi provocate deliberat noțiunilor noastre primitive asupra relațiilor text/imagine, relații care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
celebrei poeme, Eminescu s-a lăsat târât de mărunte și efemere patimi, coborând la invectiva trivială, străină de marea inspirație poetică. Bineînțeles, în contrast cu spiritul pamfletar al părții acesteia, ne era lăudată partea întâia, cea cu Mircea și împăratul. Pe mine vehemența invectivei eminesciene mă încânta nespus de mult și n-a încetat niciodată de atunci să mă încânte, după cum, de ce aș ascunde-o?, partea întâi n-a încetat, tot de atunci, să mă plictisească. Cred că într-adevăr Eminescu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ca acela Întreprins de Marile Puteri pentru a-l determina pe N. Vogoride să ia de la capăt procedura de alegere a Divanului ad-hoc. Administrația Clinton, care, pînă atunci, fusese un aliat al lui Berisha, a Început să-l critice cu vehemență, acuzîndu-i comportamentul autoritar. Revolta Înarmată din martie 1997 a izbucnit nu atît din cauza crahului produs de jocurile piramidale, cît ca reacție la perspectiva de a-l avea pe Berisha Încă cinci ani, pe baza celui de-al doilea mandat prezidențial
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]