967 matches
-
ceea ce a dus la renunțarea la cultul religios în latină. Biserica este un loc al rugăciunii, al comunicării și comuniunii divine, nicidecum o instituție ierarhică, spune Luther și, cu și mai mult aplomb, Calvin. În toate acestea se ascunde protestul vehement al Nordului în fața Bisericii romane. Secolul al XVII-lea va estompa proliferarea dogmei pe scară largă, în vreme ce al XVIII-lea va privi cu reticențe, ba chiar critic, sciziunea europeană provocată de Reformă. În ceea ce-i privește pe Aufklärer-i, ei nu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în timp ce ziaristul tânjește tot timpul să-și adune reportajele sau comentariile politice într-o carte. Cine studiază presa românească postcomunistă va descoperi un fenomen extrem de interesant și comun oricăror momente politice revoluționare (1789, 1848): invazia scriitorilor în presă, implicarea lor vehementă (cu abundente elemente de pamflet) în actualitate, în imediat. Literatura și presa par a fi legate de un tainic sistem de vase comunicante. Mai ales în perioade de regim totalitar, sub presiunea cenzurii și a supravegherii punitive, literatura preia la
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
procesului educativ 2.1. Educație și mondializare Procesul mondializării constituie unul dintre fenomenele cele mai controversate ale lumii actuale. Înțeles uneori ca o cale de dispariție a particularităților și de impunere a unor modele generalizatoare (și, de aici, unele reacții vehemente de respingere), alteori ca o mișcare de unificare naturală a structurilor și modurilor de acțiune, mondializarea a reverberat într-un mod specific și la nivelul strategiilor de realizare a educației. Tendința convergenței modelelor și a realizării unor concordanțe parțiale între
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
bate a-nceput de furtună...” Imaginea Ardealului sfâșiat de consecințele unui act politic arbitrar revine cu insistență în poeme a căror atmosferă dominantă este aceea de „jale istorică inconsolabilă” (Dumitru Micu). Tonul de lamentație aspră alternează cu acela de revoltă vehementă, în reprezentări evocând un tărâm predestinat durerii și suferinței: „Eu vin din țara ce-a rămas în leat/ prin răzmerițe frânte-n Bălgărat /[...] În țara mea de aur și de piatră/ nevoile și caznele te latră;/ zicalele de râs și
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
personajelor sale din Metopolis până la desăvârșita lui transformare în apă, ținând cont de vechimea acestui sânge, consemnată în valori numismatice și arheologice, spre a-l trezi apoi iarăși la o utopică existență, în desimea aerului balcanic. De aceea, sub fantasmagoria vehementă a numelor și poreclelor actuale se citește raționamentul obosit al oțiumului antic. Acesta este sensul cel mai adânc al utopiei lui Bănulescu, căreia îi corespunde și o viziune istorică în planul ficțiunii. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Drum în câmpie, pref. Eusebiu
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
antecesorii, A. (ce crede în valoarea scrisului, reiterând, în cronică, elogiul minții și lauda „alcătuirilor retoricești”) recurge la modele bizantine; e preferat Manasses, cu Istoria sinoptică (extrem de receptat și „productiv” în școala cronografică a locului), al cărui stil manierist convine vehemenței de comandă ori exercițiului encomiastic, disimulării sau eschivelor candide ale cronicarului. Descoperit la Petersburg, într-un miscelaneu transcris, se pare, în Moldova pe la sfârșitul veacului al XVI-lea sau începutul celui următor, letopisețul datorat lui A. e publicat de A. I
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
spus până acum, este adevărul adevărat, și regret că e atât de crud. Făcu o scurtă pauză, să-i dea timp interlocutorului său să se pregătească. N-ați avut niciodată un fiu cu Hélène Lange. Se aștepta la un protest vehement, ba chiar la o scenă violentă. Dar În fața lor se afla o ființă demoralizată, fără reacții, care nu rosti nici un cuvânt. — N-ați avut nici o bănuială? Pélardeau scutură din cap și arătă gâtul ca să dea de Înțeles că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
bun început stratagema. Poate se mai dumi rește puțin, până-și dă seama. Se ridică anevoie și, cu ajutorul ei, își sprijină spatele de perna făcută sul. — Șarlatani or fi, replică ea furioasă, dar ceea ce fac nu sunt simple prostii. Împunge vehementă cu bărbia înainte. — Le-am aflat chiar din gura lui Flaccus Vascularius. — ăla pe care l-am mustrat pentru că a dansat pe scenă? se minunează împăratul. Livia nu catadicsește să-i răspundă. Flaccus Vascularius deci, mustăcește Augustus. Prietenul lui Tiberius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fusese întrerupt atunci. Vorbe sau gesturi îndepărtate devin, în aprinderea ei, iarăși vii, pe care trebuie să le explic și să le scuz până la epuizare (pentru o zi, căci a doua zi totul reîncepe, până ce discuția pornește tot așa de vehementă în altă parte). Și despre viața noastră prezentă avem tot așa de mari neînțelegeri, căci în clipe scurte de potolire a geloziei, când nu mă doare nimic și mă cred vindecat, cu toate că experiența m-a învățat că totul nu se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
teorie a mea s-a opus cu toată firea, așa cum făcuse întotdeauna, și m-am gândit, pierzând orice nădejde; Nici acum nu se pricepe să fie mai bună și să nu mă mai umilească!" Și unul din reproșurile cele mai vehemente pe care i le fac: "Cum ai putut să VEZI în ce hal de disperare eram (căci atunci apărusem pentru cel mai necunoscător în a citi fizionomii o zdreanță) și totuși să te culci cu altul?" Iar alteori, când îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o situație tulbure, absurdă, pe care nimeni n-o acceptă. Și curând după ce Infantele Don Miguel se întoarce în țară, ca regent, e silit de popor să se proclame rege (1828). Manifestațiile care au dus la încoronarea lui au un vehement caracter antimasonic și xenofob. ,,Moarte tuturor englezilor care au prădat Portugalia! Moarte ambasadorului (Lamb) care protejează pe masoni! Trăiască Don Miguel I!..." scria o proclamație incendiară. Iar îndată după urcarea pe Tron a lui Don Miguel au început în țară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care nu exploatează pasiunile și se adresează calităților celor mai nobile ale oamenilor" (27 aprilie 1935). Dar el nu avea vocația unui dictator care știe să însuflețească masele și să le constrângă dezlănțuind pasiunile tari. Nu făcea apel la sentimentele vehemente. Discursurile sale cele mai răscolitoare erau întotdeauna îndelung meditate, cuviincios scrise și citite cu același glas profesoral. "Profesor desțărat în politică, am făcut din guvernare un zel de magisteriu, făcând necontenit apel mai ales și în pofida tuturor la forța și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
apară ca "știri bombă" dintr-o sursă "de primă mână". Misiunile diplomatice ale statelor occidentale la Santiago nu aveau o viață ușoară. Din primele zile după lovitura de stat militară, statele occidentale, fără excepție, au pornit o campanie constantă și vehementă anti-dictatură și anti-Pinochet, atât în plan bilateral, cât și în forumurile internaționale. Din primele zile după 11 septembrie 1973, sediile misiunilor diplomatice occidentale, dar și ale unor state latino-americane, au fost asaltate de zeci și sute de chilieni care pătrundeau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
femei înalte, superbe, cu principii de nezdruncinat. Îmi păreau a fi o cu totul altă specie și aveam grijă să nu le contrazic niciodată, pentru că orice cuvințel aș fi zis se făcea praf, izbindu-se de stâncile siguranței lor solide, vehemente. Claire, cea mai mare, tocmai a împlinit patruzeci de ani. Cu toate astea, rămâne o persoană voluntară, optimistă, care „chiar știe să se distreze“ (un eufemism pentru „o petrecăreață fără inhibiții“). În trecutul îndepărtat, viața ei a ajuns la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
piața aproape goală. Se clătinau pe biciclete încercând să mai arunce o ultimă privire pântecului aceluia care se profila neverosimil în fața ei, ca o excrescență uriașă pe un copac plăpând. Ochii îi erau atât de întunecați, de negri și de vehemenți, că oamenii aceștia care-și suceau capetele ca să se holbeze în urma ei se întorceau rapid, neliniștiți, nemaifiind în largul lor dintr-un motiv necunoscut. Trecea printre ei fără să-i observe, de parcă nici nu erau acolo. Datorită felului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
O, de-atâta de departe, din a timpului pierzare, Din adâncul dus în urmă, din adâncul infinit, Mai privesc printre troiene jocul vântului cernit, Dezgolind din vremea dusă, câte-un colț cețos de zare... Aud glasuri vehemente, care dreptul lor și-l strigă Ca și cum ar fi stăpânii, sau urmașii unor nume, Uitând că sunt trecători și că pe această lume, Din imensul lanț al vieții, reprezintă o verigă... Mă întreb pe-aceasta cale, din ce nesfârșire vin
DE UNDE VIN?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83777_a_85102]
-
de mumie de ceapă, înfășat strâns și asudând. Cu lacrimile curgând, servitorii se strecoară pe ușă și o închid, lăsând cura să-și facă simțită magia. Tratamentul cu ceapă este unul direct, de nădejde. Ceapa este o legumă puternică și vehementă, violentă, care te face să plângi și să asuzi pentru a-i contracara efectele. Puterea unei singure cepe este de ajuns ca să țină la distanță interlocutorii nedoriți și să curețe interiorul celui care o consumă de toate umorile biliare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ieși pe poarta templului, le strigară cu disperare altora: — Repede, aduceți-i calul! Unde-i calul stăpânului nostru?! Între timp, Katsuie striga și el: — N-am să mă retrag! Drept cine mă luați? Nu fug din locul ăsta! Cuvintele lui vehemente răsunau cu o ferocitate crescândă. Încă o dată se încruntă și răcni la ofițerii de stat major care nu voiau să plece de lângă el: — De ce faceți asta? De ce mă împiedicați să ies la atac? Dacă pe mine mă țineți în loc, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu se poate ca la un moment da,t un popor quasiîntreg să-și piardă orice ideal, orice entuziasm, orice pornire de generozitate umană, pentru aproapele său și să se scufunde încet, încet în mocirla resemnării prezente și a negării vehemente a trecutului. M-a cuprins o greață cumplită, când am văzut cum un redactor idiot a publicat în ziarul Cotidianul din 10 decembrie a.c. articolul „Nichita Stănescu: Partidul și generația noastră”. Fără să îi pese dromaderului cu creier de bibilică
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu mânie proletară" și tupeul acestuia de a-i cere socoteală comunismului, din interiorul sistemului, de rele tratamente aduse omenirii. Nu poți numi poet de curte un om care își declară iubirea, dar și dezamăgirea față de conducător,, în același registru vehement și pasional. Nu poți acuza de micime umană un individ care, ani de zile, a avut forța de a strânge și ține la un loc, într-un act de cultură perpetuă și autentică, tineri indiferent de profesia lor prin sufletele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și un pic plictisitor. Și tata îl place. Cel puțin așa cred. Pe de altă parte, tata nu vorbește prea mult, așa că e greu să-ți dai seama. Sora mea, Ruth, crede că Tim e în regulă. Și e destul de vehementă în privința asta. Dar, luând în considerare ce gusturi proaste are în materie de bărbați, părerea ei nu prea contează. O prietenă îmi spune că sunt norocoasă să îl am pe Tim. Dar asta vine de la o tipă recunoscătoare pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
În pace. Mă opresc În clipa În care un chelner ne pune două daiquiri proaspete de căpșune pe masă. După ce pleacă, Lissy mă scrutează atentă. — Emma, ție Îți place tipul ăsta, așa-i ? — Nu, evident că nu-mi place, ripostez vehementă. Doar că... nu știu deloc ce-i cu el, atâta tot. E o reacție perfect normală. Și tu te-ai simți la fel. Oricum, e-n regulă. Nu trebuie decât să rezist până vineri, când pleacă. — Și dup-aia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Franș Banning Cock s-ar fi petrecut dupè-amiaza târziu, explicând studenților jocul subtil dintre lumini și umbre, raportul de forțe dintre liniile compoziției, precum și, într-un plan mai profund, natura politicè a celebrului tablou care la vremea aceea a stârnit vehemențe controverse, explicațiile ei îl uimesc peste mèsurè pe Matei care n-ar fi crezut niciodatè cè existè atâta tehnicè și clarviziune în realizarea unui tablou, cè un tablou, chiar de dimensiunile unui perete uriaș, ca cel al lui Rembrandt, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a luat de niște tineri și a tulburat ordinea publicè, recitè el sintagma binecunoscutè a bibliei-regulament, Scandalagiul, un bèrbat înalt și uscèțiv, care abia se ține pe picioare de beat ce e, utilizând un idiom babilonic aproape incomprehensibil, dè replici vehemențe unei persoane care, apreciind dupè direcția întâmplètoare a gesticulèrilor sale, nu se aflè printre cei de fațè, dar pe care, acesta, stimulat de aburii alcoolului, o vede aievea, în carne și oase, dându-i târcoale, Interlocutorul invizibil al cetèțeanului turbulent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și pentru „formula de compromis” a tratatului de pace de la București. Îl învinuiau că își depășise rolul de intermediar și jefuise imperiul ca un hoț, la fel ca în trecut. Mai ales Halet, dușmanul său declarat, mersese cu acuzațiile lui vehemente până în fața sultanului. Din fericire, acesta nu semnase încă nici un firman. Dintre toți, doar ministrul Hagi Ali îi luase apărarea pe față. „Un om care ne-a dat atâtea dovezi de generozitate, ajutând până și pe coreligionarii noștri, atunci când nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]