614 matches
-
în mâna Magicianului și se apropie într-atât de repede încât Rhyme nu avu timp să-și ferească fața. Era o bucată de bandă adezivă, care îi acoperea acum gura. Închise apoi toate luminile din cameră, lăsând doar o mică veioză aprinsă. Se întoarse apoi lângă patul lui Rhyme, ținându-și arătătorul ridicat. Îl atinse cu degetul mare și o flacără de câțiva centimetri îi apăru pe primul deget. - Observ că ai transpirat, spuse el apropiind flacăra de fața lui Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
camere banale, bucătărie, magazie, spălătorie, salon, sufragerie, fumoar, pentru a ajunge la biblioteca ai cărei pereți erau în întregime acoperiți de cărți. Nu era foarte mare: se afla aici un birou pe care erau așezate cele trebuincioase pentru scris: o veioză, un tăietor de hârtie foarte simplu, o mapă de birou din piele neagră. De o parte și de cealaltă a biroului, două fotolii mari, adânci, cu brațe înalte. Unul din fotolii era ca nou; celălalt, din contră, păstra forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în exil, abia atunci au început să creadă în învierea morților, și mă târăsc în urma lui în peșterile reci și adânci, în dreptul fiecărui mormânt veghează câte o lumină singuratică, nefăcând decât să scoată în evidență întunecimea din jur, ca niște veioze pentru citit la căpătâiul fiecărui mort. La intrare ne întâmpină o fetiță care a murit la vârsta de nouă ani și șase luni, nu scrie de ce, împietresc de frică lângă mormântul ei, de ce crezi că a murit, întreb eu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trezești cu el deasupra. Și sunetul te copleșește și te sufocă. Cu un geamăt răgușit, Ripley se ridică în pat, încleștând mâinile pe piept. Respira greu, dureros. Inspiră adând și se uită în jur, prin camera minusculă. Lumina slabă a veiozei îi dezvălui pereții goi, cearșafurile căzute lângă pat, toaleta și comoda. Pe acesta din urmă, cocoțat pe partea cea mai înaltă, impasibil, Jones îi întorcea privirea. Își luase acest obicei la puțină vreme de la întoarcere. Când venea ora somnului, motanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
materialul transparent. O luă de la început. Își irosea energia. Panoul nu se va sparge, iar nimeni nu era martor al eforturilor ei frenetice. Lăsă scaunul și-și plimbă ochii prin încăpere, controlându-și cu mare dificultate respirația. Aprinse o mică veioză aflată în apropiere și plimbă fascicolul îngust de lumină pe pereți. Cercul de lumină mătură tuburile de stază, instalațiile chirurgicale și anestezice containerele, dulapurile și instrumentele de cercetare. Newt se agăță de piciorul ei, și ea simți cum tremură. ― Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fără să știe pentru cine ? Mi-am schimbat poziția și am căutat-o, dar nu se zărea nicăieri. Dacă așa stăteau lucrurile, unde naiba mă aflam?... Privit de această ființă inexistentă. — CÎt e ceasul? — Mai sînt cinci minute bune... Aprinse veioza de lîngă pat și apăru dinaintea ochilor mei. Pijamaua matlasată fusese schimbată cu un chimono de un galben pal; fileul dispăruse și părul Îi curgea În cascade pe umeri. — Bine, bine, dar ce oră? — Mai sînt cinci minute pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe nimeni care să o facă. Ei bine, cu excepția acestei femei, evident. E americancă și are o față drăguță, blândă, dar nu cred că ar trebui să cumpere broșa asta, pentru că e odioasă. O scoate din cutie și-și aprinde veioza de citit, ca să vadă broșa mai bine. E frumoasă, spune ea. Nu-i așa? Da, este, zic eu solemn. Am una la fel acasă. Păi chiar am o broșă acasă, așa că nu e pe de-a-ntregul o minciună. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ațipea se gândea că poate Elena este la spatele ei, adormită de mult, cu figura calmă, cu pistruii ei presărați pe nas și pe obraji și că nimic din întâmplările ultimelor zile nu era real. Într-o noapte deschise alarmată veioza și privi către noptieră, crema de noapte Maria contra pistruilor rămăsese acolo, la locul ei. Închise lumina și adormi liniștită. Atunci când ștergea praful, ridica flaconul cu grijă ca pe un bibelou de porțelan și-l așeza apoi în același loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drum către stație inginerul i-a povestit cu lux de amănunte, cum s-a învățat soția lui să înfigă râma în cârligul undiței deși acest lucru îi producea la început repulsie. Carmina și-l imagină acasă, sub cupola mare a veiozei, migălind la cine știe ce aparat, cu penseta în mână, foarte concentrat, înconjurat de fel de fel de piese, de truse cu scule, mișcându-se cu precizie și pricepere. În spate cele trei fete ale lui fac un adevărat vacarm în timp ce urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ineficace pentru inginerul Marcu. Angrenajul mintal se putea în mișcare și acum, cu prea mare viteză chiar, dar vai, ce folos, nu era decât o hărțuială, o încercare de împăcare cu propria sa conștiință. Ședea acolo, sub cupola fierbinte a veiozei, insensibil la cele ce se petreceau în spatele său, încerca să găsească argumente și contraargumente, învârtea între degete o piuliță, un transformator, voia să știe dacă greșise atunci când apelase la cumnatul său, rudă la rândul lui cu directorul de la poștă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după o vizită infructuoasă la familia Alexe, evita să-i mai vadă un timp, ședea cuminte acasă în mijlocul familiei și când simțea nevoie s-o facă, își refuza pornirea, se așeza amărât pe scaun, în fața biroului, sub dușul luminos al veiozei și încerca să-și stimuleze gândirea, se concentra, i se dilatau ochii, uneori credea că o idee interesantă îi dă târcoale, ședea la pândă, gata s-o apuce, își mijea pleoapele, încerca s-o prindă, se repezea și, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu nimic ajutat, n-avea nici un rost să tot încerce, prin bunele sale intenții nu reușea decât să-l hărțuiască pe acest singuratic. Mai bine îl lăsa în plata Domnului. Și totuși, se întrebă Marcu, sub cupola de lumină a veiozei, de unde știe Alexe despre faptul că el devine mult mai sârguincios atunci când șeful de secție e plecat? A aflat amănunte despre el de la cineva anume sau a fost o simplă supoziție, ca multe altele care s-au nimerit să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor se zbat cu ultimele forțe să le demonstreze contrariul, cum renunță apoi, renunță definitiv la ideea de a mai scoate capul. Se auzi strigat la masă și inginerul se sculă în picioare după ce, reflex, degetul său apăsă pe butonul veiozei. Și, dintr-odată, toată acea larmă de întrebări de sub cupola de lumină încetă, traversă odaia spațioasă, cu multe plante, pătrunse în bucătărie, se așeză pe scaunul din capătul mesei, în fața farfuriei de ciorbă. Atunci observă că fetița cea mică are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
târâți către intrare. Îi deschise chiar el, o invită înăuntru, la lumina becului din hol văzu că avea pleoapele umflate, probabil că îl trezise din somn. Era liniște în sufragerie. Draperiile grele, plușate, înăbușeau lumina săracă a serii. Alexe aprinse veioza de pe birou și atunci Carmina observă chiar deasupra brațului canapelei o tapiserie cu măști, o achiziție nouă. Îl întrebă din priviri și el îi spuse un nume destul de sonor, voia să pară indiferent dar luciul privirii îi trăda triumful. Realiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sertarul noptierei. Erau amândoi conștienți că era un fel de joacă, o joacă, dar reușise să-i răvășească, seara așa cum nu se mai întâmplase de foarte mulți ani, au stat de vorbă în pat mult timp, pe urmă au stins veioza și au așteptat liniștiți somnul. Sidonia regretă cu nu profitase de acel moment de slăbiciune instaurat între ei, era obișnuită să ia inițiativa, i-ar fi putut mărturisi că în ea nu s-au stins încă ecourile voluptății, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vine scadența, lichidarea, atunci nu prea mai ai de ales. Carmina, înțelege, între noi doi nu s-a lichidat nimic. Un simplu act la judecătorie nu poate distruge o legătură de ani! O privea foarte de aproape. Lumina săracă a veiozei făcea ca pupila să-i devină mare, ochii lui de culoarea mierii păreau acum nemaipomenit de adânci. Recunosc, nu înțeleg unde vrei să ajungi, spuse ea și se feri din calea palmei lui întinsă a mângâiere. El îi apucă încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lipsea îngrozitor de mult, oricât voia să se împotrivească, trebuia să accepte: îi lipsea! Alteori rămânea la fereastră plină de-o plăcută împăcare cu sine... Ecoul pașilor lui ce se îndepărtau se stinsese demult. Se întorcea în pat și apăsa butonul veiozei cu sentimentul că pacea din suflet e o eternitate, o fărâmă de eternitate, de neegalat. Se cutremura, tânjea după tandrețe, își ațâța singură imaginația. Ce nebunie, ce nebunie, șoptea înainte de a lua perna în brațe. Se complăcea să tânjească, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
priveau bunele sale sentimente, rămase nealterate în ciuda celor petrecute, îi sugerase un eventual deznodământ firesc, probabil venise s-o pregătească sufletește. Ori ei îi era greu să se mai poată înfrâna. Bezna nopții avea darul s-o împietrească, dormea cu veioza aprinsă, după ce-și așeza estetic buclele pe pernă, foarte târziu sângele răscolit își potolea fierberea. O sfredelea dorința în cele mai neașteptate momente, îi muia încheieturile, fără să știe cum, se pomenea că se așază pe scaun, sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai în siguranță în felul acesta. Bineînțeles se pusese și problema banilor, pentru că era mult mai convenabil să stau la cămin decât să închiriez o cameră în oraș. Mobila era asigurată și singurele lucruri care mă priveau erau așternutul și veioza. Dacă ar fi fost după mine, eu aș fi preferat să locuiesc într-un apartament închiriat, care să mă fi scutit de aglomerația din cămin, dar știind cât cheltuiesc părinții mei cu taxele la acea universitate particulară, n-am obiectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o masă și un balansoar. În bucătărie era o alt\ masă. Pe ambele mese se aflau scrumiere mari. Dormitorul avea două paturi, două birouri și un dulap în perete. Între cele două paturi se afla o noptieră mică, cu o veioză deasupra și o carte, deschisă, cu fața în jos. În bucătărie era un aragaz electric de aceeași culoare cu frigiderul. Dacă vroiau să-și pregătească ceva simplu, acolo, puteau foarte bine. Nu avem cadă, dar avem duș. Eu zic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
adevărată Șeherezadă. — Dacă ar fi după mine, nu te-ai mai întoarce la Tokyo, spuse ea, râzând. Ne-am întors pe același drum pe care venisem. Lumânarea se stinsese și becul din cameră nu ardea. Ușa de la dormitor era deschisă, veioza aprinsă și lumina ei palidă se revărsa în camera de zi. Naoko stătea pe întuneric. ~[i pusese un halat bleu [i-[i ridicase gulerul. Ședea pe canapea cu genunchii lipiți de bărbie. Reiko s-a apropiat de ea și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nu mai există locuri libere. Porumbeii sunt ciorchine : pe pat, pe noptieră, pe televizor și pe cele două fotolii din cameră, pe cele trei scaune libere de la bucătărie (al patrulea fiind al meu), pe masă, pe chiuvetă, pe dulapuri, pe veioze... aceste vietăți preferă întotdeauna să se așeze mai degrabă pe o margine, pe o muchie, pe o bară sau pe un fir, decît pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sărut total și răscolitor, trebuia apoi să stea liniștit și să conducă cu calm evenimentele care vor urma. Caută totuși să lucrezi la lumina naturală a zilei și cât mai puțin noaptea, continua ea. Din ce parte îți vine lumina veiozei sau a lămpii de birou?" "Nici nu știu! A veiozei vine din dreapta". Nu e bine, să-ți vină totdeauna din stânga, și a veiozei și a lămpii de birou. E important și asta pentru toată viața și nu numai pentru cei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să conducă cu calm evenimentele care vor urma. Caută totuși să lucrezi la lumina naturală a zilei și cât mai puțin noaptea, continua ea. Din ce parte îți vine lumina veiozei sau a lămpii de birou?" "Nici nu știu! A veiozei vine din dreapta". Nu e bine, să-ți vină totdeauna din stânga, și a veiozei și a lămpii de birou. E important și asta pentru toată viața și nu numai pentru cei care poartă ochelari. Lumina din dreapta urcă drept în ochi și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lumina naturală a zilei și cât mai puțin noaptea, continua ea. Din ce parte îți vine lumina veiozei sau a lămpii de birou?" "Nici nu știu! A veiozei vine din dreapta". Nu e bine, să-ți vină totdeauna din stânga, și a veiozei și a lămpii de birou. E important și asta pentru toată viața și nu numai pentru cei care poartă ochelari. Lumina din dreapta urcă drept în ochi și-i obosește, în timp ce cea din stânga o ia pe de lături, nimeni nu știe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]