KorAP: Find »[drukola/base=velă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...50 >

1,242 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

iubească pentru că ești demn de iubit. Însă Vela asta a ta Își rezervă intelectul doar pentru fizică. Ideea de a duce o viață caldă de familie era antipremisa ei numărul unu. Și de aici trecem la scenele de la supermarket, unde Vela cumpăra haleală de câteva sute de dolari și ți‑o expedia acasă În cutii, prin tineri delincvenți elibarați pe cuvânt de onoare și supravegheați de câte un polițist. N‑ai decât să‑ți gătești singur tot rahatul ăla și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
nu a fost permanent. Nu te poți aștepta ca oamenii să trăiască fără iubire sau fără măcar un simulacru de iubire. O legătură plăcută, amical sexuală este tot ce trebuie să urmărească majoritatea oamenilor. Nu m‑aș fi așteptat ca Vela să apară la tribunal când formalitățile de divorț au fost definitivate, dar și‑a făcut apariția, Într‑un costum butonat de sus până jos, aducând mai curând a veșmânt heraldic decât a rochie femeiască, Închis cu nasturi de alamă de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Ravelstein Îmi examinase motivele din mult mai multe unghiuri și ipoteze decât aș fi putut eu să imaginez, chiar dacă aș fi reflectat un an la această Întrebare. Pe de altă parte, e posibil să‑l fi mânat și curiozitatea În legătură cu Vela, soția mea de atunci - toate astea se petreceau În zilele prerosamundice - Încercând să Înțeleagă de ce mă căsătorisem cu o astfel de femeie. Ei bine, asta e Într‑adevăr o Întrebare. Ravelstein poseda o inteligență reală, vedeți dumneavoastră, avea o gândire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
dar drama naturii era lipsită de interes real. Nu suferea comparație cu drama umană. M‑a Întrebat: - Nevastă‑ta e Întotdeauna așa? - Cum „așa”? - Cum? Întreabă el. Paisprezece ore pe zi stă Închisă acolo sus, cu cărțile și hârtiile ei; Vela e Încuiată În dulapul ei de la țară. - Înțeleg ce vrei să spui. Da. E acaparată de mecanica haosului. - Să stai fără să clintești - chiar fără să respiri. N‑o vezi niciodată respirând. Cum de nu se sufocă? - Își pregătește prelegerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
respiră pe apucate. Am urmărit‑o eu, nu cred că inhalează decât, poate, Într‑un mod subteran. Firește, Ravelstein exagera. Dar pornea de la fapte reale. Mai mult, reușise să mă manipuleze astfel Încât să accept felul lui de a vorbi despre Vela. Înainte de a mă fi decis dacă să fiu sau nu de acord cu el, mă și convinsese. Sugera că nu trebuia să accept comportamentul Velei. De câte ori plecam la țară, se Încuia În camera ei. În felul ăsta se creau două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Mai mult, reușise să mă manipuleze astfel Încât să accept felul lui de a vorbi despre Vela. Înainte de a mă fi decis dacă să fiu sau nu de acord cu el, mă și convinsese. Sugera că nu trebuia să accept comportamentul Velei. De câte ori plecam la țară, se Încuia În camera ei. În felul ăsta se creau două singurătăți. Așa arătau verile noastre petrecute În Noua Anglie: sub un singur soare, pe o singură planetă, două existențe separate. Când stătea tăcută, Vela era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
comportamentul Velei. De câte ori plecam la țară, se Încuia În camera ei. În felul ăsta se creau două singurătăți. Așa arătau verile noastre petrecute În Noua Anglie: sub un singur soare, pe o singură planetă, două existențe separate. Când stătea tăcută, Vela era foarte frumoasă. În tăcere, părea să se Închine frumuseții ei. Poate că Ravelstein sesizase acest lucru. Venise În New Hampshire ca să petreacă un scurt timp alături de mine și Înțelesese pe dată În ce eram eu vârât. Detesta scena rurală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
se sinchisea de nebunescul curent antiamerican. Nu simțea nevoia să fie iubit sau răsfățat de parizieni. În general, Îi plăcea mai mult afuriseala lor decât politețea. Parisul (și acesta este un aparteu interesant) a fost locul În care Ravelstein și Vela au avut primul lor conflict. El se găsea la Paris când Vela și cu mine am sosit acolo ca să accept un premiu decernat scriitorilor străini. Am tras la hotelul „Pont Royal”. Impulsiv, exploziv, nerăbdător să mă vadă, Ravelstein m‑a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
sau răsfățat de parizieni. În general, Îi plăcea mai mult afuriseala lor decât politețea. Parisul (și acesta este un aparteu interesant) a fost locul În care Ravelstein și Vela au avut primul lor conflict. El se găsea la Paris când Vela și cu mine am sosit acolo ca să accept un premiu decernat scriitorilor străini. Am tras la hotelul „Pont Royal”. Impulsiv, exploziv, nerăbdător să mă vadă, Ravelstein m‑a strigat din vestibulul apartamentului și, fără să aștepte vreun răspuns, a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Am tras la hotelul „Pont Royal”. Impulsiv, exploziv, nerăbdător să mă vadă, Ravelstein m‑a strigat din vestibulul apartamentului și, fără să aștepte vreun răspuns, a dat buzna În cameră. Voia să mă strângă În brațe - pe mine sau pe Vela, dacă ar fi dat peste ea mai Întâi. Dar Vela era În furou și, când l‑a văzut, a fugit În baie trântind ușa după ea. Abe și cu mine, fericiți să ne revedem după atâtea luni, nici nu ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
mă vadă, Ravelstein m‑a strigat din vestibulul apartamentului și, fără să aștepte vreun răspuns, a dat buzna În cameră. Voia să mă strângă În brațe - pe mine sau pe Vela, dacă ar fi dat peste ea mai Întâi. Dar Vela era În furou și, când l‑a văzut, a fugit În baie trântind ușa după ea. Abe și cu mine, fericiți să ne revedem după atâtea luni, nici nu ne‑am gândit la Vela sau la lipsa de cuviință cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
dat peste ea mai Întâi. Dar Vela era În furou și, când l‑a văzut, a fugit În baie trântind ușa după ea. Abe și cu mine, fericiți să ne revedem după atâtea luni, nici nu ne‑am gândit la Vela sau la lipsa de cuviință cu care se năpustise direct În cameră. Ar fi trebuit, cel puțin, să bată la ușă. Era dormitorul ei, urma Vela să‑mi amintească. S‑ar fi cuvenit să‑mi dau seama, după eleganta mânie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
mine, fericiți să ne revedem după atâtea luni, nici nu ne‑am gândit la Vela sau la lipsa de cuviință cu care se năpustise direct În cameră. Ar fi trebuit, cel puțin, să bată la ușă. Era dormitorul ei, urma Vela să‑mi amintească. S‑ar fi cuvenit să‑mi dau seama, după eleganta mânie cu care se refugiase În baie, că Ravelstein săvârșise un ultragiu grav. Dar nu voiam să țin seama de normele ei de bună purtare. Mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
ca ea să se fi Îmbrăcat? - Mă rog, e un tip impetuos, l‑am apărat eu. Cu un om ca Ravelstein te poți așteptaă ăsta‑i farmecul lui, că acționează pe baza impulsuluiă Dar n‑am putut‑o Îmbuna pe Vela. Fiecare cuvânt pe care‑l rosteam În apărarea lui Ravelstein intra pe dată În arsenalul ei de represalii și mi‑era servit Îndărăt, În chip de bumerang. - N‑am venit la Paris ca să‑ți văd prietenii. Sau ca să dea buzna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
chip de bumerang. - N‑am venit la Paris ca să‑ți văd prietenii. Sau ca să dea buzna peste mine când sunt pe jumătate goală. - Dar la plajă te arăți și mai goală. În ceea ce minimaliștii modei numesc un costum de baie. Vela a respins și acest argument. - E un alt context și acolo ai dreptul să te aranjezi mai Întâi. Îmi vorbești cu multă superioritate, mă pui la punct ca pe o ignorantă. Te‑aș ruga să‑ți aduci aminte că În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
de diverși oameni de știință. Chiar și secretarele acestora, care‑și extrag concepția de viață de la televizor, râd pe Înfundate și schimbă semne Între ele când mă văd că apar - un nătăfleț care se lasă greu Înțeles. Așa Încât Îi Îngăduiam Velei să‑mi fie cât de superioară poftea, deși Ravelstein Îmi spunea că ar trebui să am mai mult amor propriu și că era suspect din partea mea să mă arăt atât de bleg. Dar eu nu aveam de gând să‑mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
plac atâtor critici. Cunoșteam bine realitatea și metehnele mele. Și, În mintea mea, era permanent prezentă apropierea morții, care e În stare să ți se Înfățișeze În cel mai nepotrivit moment. Oricum, ar fi trebuit să anticipez tărăboiul făcut de Vela În legătură cu „necuviința” lui Ravelstein. Intenționase mai demult să clarifice cu mine chestiunea Abe și faptul că tăbărâse peste noi În camera de hotel Îi deschisese portița pe care o aștepta. - Nu vreau să‑l mai văd pe aici. Și‑ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
din neghiobii ăia care fac pe chevalier ŕ votre service? Desigur că nu‑i decât paradă. Dar pe femei le gâdilă la inimă. Călătoria de la gara Montparnasse la Chartres a fost destul de scurtă. Aș fi preferat s‑o duc pe Vela să vadă catedrala Într‑o zi de târg, În sezonul fragilor. Dar Vela nu era interesată de Chartres, decât că voise să fie dusă acolo. Nu‑i păsa nici cât negru sub unghie de arhitectura gotică sau de vitralii. Ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
i decât paradă. Dar pe femei le gâdilă la inimă. Călătoria de la gara Montparnasse la Chartres a fost destul de scurtă. Aș fi preferat s‑o duc pe Vela să vadă catedrala Într‑o zi de târg, În sezonul fragilor. Dar Vela nu era interesată de Chartres, decât că voise să fie dusă acolo. Nu‑i păsa nici cât negru sub unghie de arhitectura gotică sau de vitralii. Ținea doar să i se Împlinească voia. - Vela Îți pune tot felul de condiții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
de târg, În sezonul fragilor. Dar Vela nu era interesată de Chartres, decât că voise să fie dusă acolo. Nu‑i păsa nici cât negru sub unghie de arhitectura gotică sau de vitralii. Ținea doar să i se Împlinească voia. - Vela Îți pune tot felul de condiții, nu‑i așa? m‑a Întrebat Ravelstein. Te‑a făcut să‑i cari tot bagajul? - Într‑adevăr. Eu am venit via Londra. - Și ea n‑a putut să contramandeze nu știu ce Întrunire de acasă, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
spunea răspicat. Imaginea lui despre menajul meu nu era deloc măgulitoare. Scriitorii nu pot fi soți buni. Ei Își rezervă erosul pentru arta lor. Sau poate că, pur și simplu, nu sunt În stare să conveargă, să focalizeze. Iar pe Vela o judeca și mai aspru. - Poate că n‑ar fi trebuit să dau buzna În dormitor, recunoștea el, adăugând Însă: Nici n‑a fost mare lucru de văzut. Oricum, pe mine nu mă interesa. Dar a fost departe de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Așa că ce atâta zarvă și Învinuiri? - Protocolul, i‑am explicat. Ravelstein n‑a fost de acord. - Nu, nu. Nu‑i vorba de protocol. Nici pe departe. Nu mi se Întâmplă des să nu găsesc cuvântul potrivit. Voiam să spun că Vela nu se simțise gata a fi văzută. Cine n‑a trăit alături de ea, n‑are cum să știe cât trudea dimineața la aranjatul părului, machiatul obrajilor, buzelor (În special al buzei de sus) - și cu toate fazele preparării Înfățișării ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
și preparări la nivel uriaș. O să mă bănuiți că o nedreptățesc. Dar vă asigur că mă confruntam cu niște ciudățenii reale - Întâmplător, eu am fost un soț În serie, dar de astă dată mi se punea o problemă de autoprezervare.?? - Vela asta nu vine din zona Mării Negre? m‑a Întrebat Ravelstein. - Și ce‑i cu asta? - La răsărit de Dunăre? Din Carpați? - Nu pot s‑o plasez exact. - N‑are importanță. Deci o grande dame după modelul est‑european. Nici o franțuzoaică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
unei personalități ca Cioran - sau chiar prietenului tău Grielescu. Speră să se prefacă În franțuji get‑beget. Dar cu nevastă‑ta e un caz și mai curios... L‑am oprit. Puteam fi acuzat de lipsă de loialitate dacă recunoșteam că Vela era Într‑adevăr fenomenul straniu pe care‑l descria el. Eu o vedeam cu ochii unui Îndrăgostit. Sau măcar parțial. O analizam și din perspectiva naturalistului. Era o femeie foarte frumoasă. Unele trăsături ale feței ei Îmi aminteau de Giorgione

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
care‑l descria el. Eu o vedeam cu ochii unui Îndrăgostit. Sau măcar parțial. O analizam și din perspectiva naturalistului. Era o femeie foarte frumoasă. Unele trăsături ale feței ei Îmi aminteau de Giorgione. În linii mici, puteai plasa originile Velei În Grecia sau chiar În Egipt. Desigur, un intelect superior e un fenomen universal, iar mintea Velei ținea de o ligă major universală. Partea științifică a minții ei era demnă de un respect cu totul special. Totuși, Ravelstein susținea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]