730 matches
-
găsești în anunțurile mortuare ale familiei Gaittany. - Ce om simpatic! constată doamna Ioanide despreGaittany. - Dobitoc! decretă scurt arhitectul, vîrîndu-și o bucatăde friptură în gură. O asemenea sentință închidea orice discuție, și masa se sfârși în tăcere, Ioanide renunțând la orice veleitate de anchetator. În fond, digresiunea Gaittany îl scosese din prezent și-l întorsese la preocupările lui utopice. Ioanide construia în imaginație, găsindu-și în această ocupație liniștea spiritului. Paraponul împotriva lui Gaittany avea o cauză recentă. Acesta din urmă aflase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
două Pomponești, ministeriabilul reevocă pe Ioanide stând călare pe un scaun și vorbind Ioanei de temple și văzu în arhitect nu numai un concurent în profesiune, ci un adversar în viața sa intimă. Ideea că Ioanide ar fi știut de veleitățile lui față de Ioana și că l-ar fi bravat dinadins, luîndu-și o poziție impertinentă, începea să-i intre în cap. Pomponescu simți nevoia să-și calmeze iritația (de altfel de aspect acalmic) și, lucru ce i se întîmpla foarte des
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să fie voluntară fată de el i se părea foarte originală. Dar dincolo de această surpriză plăcută din punct de vedere estetic, arhitectul nutrea o aprehensiune. Nu-i plăcea să fie târât în voia valurilor de o femeie, avea o latentă veleitate de a rămâne stăpân pe sine. Ioana era și ea pasională, în sensul că sugera pasiunile. Felul dramatic cu care lăsa pleoapele sau încovoia mâna spre a-i fi sărutată, cadența maiestuoasă a pașilor ei inspirau gândurile cele mai voluptoase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primise scrisoarea în mână, nu prin poștă. Spunând asta Conțeștilor, aceștia fură de părere că Tudorel procedase așa ca să deruteze pe aceia în mâinile cărora ar cădea eventual hârtia. - Și asta, opină Ermil Conțescu foarte judicios, dar și o juvenilă veleitate de senzațional. - Ceea ce înseamnă, replică Ioanide, că în timp cedumneata citeai pe Pliniu și eu pe Vitruviu, copiii noștri devorau romane polițiste. XIII Nu mult după aceasta, madam Ioanide trimise câteva rânduri arhitectului, rugîndu-l să treacă pe acasă, deoarece Tudorel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sedentar și mai inofensiv. Andrei Gulimănescu, deși de origine țărănească el însuși, cu rude foarte bogate într-o comună de munte, prezenta unele deosebiri formale. N-avea ticuri, nu era pitoresc și ducea o viață ca a oricărui altuia, cu veleitatea de a trăi pe picior mare. Ținea guvernantă la copii, avea încălzire centrală și frigider. Își prepara conștiincios cursurile, repetîndu-le cu îmbunătățiri. Nu se entuziasma personal de nimic, însă dacă altcineva ridica în slavă un autor sau o operă aproba
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
telegrame de condoleanțe de la Gaittany și Pomponescu. Câteva zile atmosfera casei lui Ioanide fu apăsătoare, apoi atât Ioanide, cât și madam Ioanide părură mai înviorați, sub imperiul unei voințe de activitate. Preocuparea, cu totul practică, a doamnei Ioanide, combătând orice veleitate de reverie tristă, era de a face o poziție socială legală moartei. Pica fusese înmormîntată în secret și fără funerariile pe care madam Ioanide le socotea obligatorii pentru cariera din infinit a fetei sale. Dorea deocamdată să-i facă un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
instigație germană, împotriva regimului. Factorul constituțional, furios că în familiile locale încolțise ideea unei dinastii autohtone și nutrind o neacoperită antipatie față de colțoasa prințesă Hangerliu, un fel de Chiajna rediviva, sugerase suprimarea lui Hangerliu, ca un preaviz pentru aristocrația cu veleități. Aci lovitura, deși motivată, cerea discreție spre a nu indigna cercuri mai largi, interesând și afinii din străinătate ai lui Hangerliu. A pune agenți pe urma lui Hangerliu nu păru tactic, acesta trebuia să cadă într-un accident. Avîndu-se în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
auzi un glas puternic încercînd a striga ceva, rămas în stare de neinteligibilitate, din cauza intimidării și a intervenției imediate a celorlalți elevi. Manifestantul era un intrus și fu îndată expulzat din local. De altfel, tot incidentul se redusese la o veleitate de strigăt. Însă madam Pomponescu îl înregistră îndată în salonul său: . - Am auzit că la cursul lui Ioanide au fost manifestații ostile, ce s-a întîmplat anume? . - Se vede că are inamici printre tineri! . - Nu-i de mirare, cu ideile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pumnalele pe Dan Bogdan. Dovezile în privința lor erau zdrobitoare. Regele, pentru motive de stabilitate a tronului, dorea o sentință exemplară, care să sperie pe conspiratori, și în primul rând urmărea desființarea lui Hangerliu, mai periculos pentru imensele lui relații și veleitățile dinastice. Prin Hangerliu era țintită Hangerlioaica. Procesul se ținu fără publicitate mare, contemplat cu rezervă de toată presa, din felurite calcule politice. În general, anume cercuri nu voiau să agraveze situația lui Hangerliu, cât despre membrii Mișcării, ei nu puteau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
singur de încîntare când i se părea a fi atins o culme de îndemînare. Desena o coroană de ghimpi ascuțiți, prevăzuți cu cîte-o perlă, iar sub ea scria: "Prințul Hangerliu". Calitatea de prinț însoțea toate inscripțiile sale. Renunțase la orice veleitate de popularitate. Apoi făcea fraze de soiul acesta: "Le Prince Handgerly a l'honneur de vous faire part de sa mort prochaine. Funeral private, by his special wish. I hope in due time to thank everyone individually. Ghost of the
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și Conțescu, renunțând la convorbiri de specialitate și întreținîndu-se mai mult cu femeile asupra vieții de familie. Văzu firește și pe nepoata în chestiune, care era un tip de învățătoare cu totul docilă direcției lui Conțescu, așteptând ordinele acestuia fără veleități de a le discuta. Lui Gonzalv nici nu-i plăcu, nici nu-i displăcu, energiile lui sufletești erau adunate în altă parte. Fapt este că Gonzalv aruncă discret sugestia că ar voi să se căsătorească și totodată că nepoata lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întrebau un individ dacă e "născut", "né", înțelegînd a fi de extracție nobilă. Restul oamenilor nu e născut, ci fătat. Și încă și aici era o rezervă de făcut: câinii și caii lui Hangerliu aveau un pedigree. Hangerlioaica nu ascundea veleitatea de a lua ea în mână frânele răzmeritei și întocmise o listă de rubedenii de împins în locurile de comandă. Dăduse câteva declarații la ziarele din străinătate și pregătea o slujbă religioasă impozantă în amintirea lui Hangerliu la Mitropolie, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că e o himeră, acum repară și clădește orice. Câștigă foarte bine. . - Dar Gaittany ce mai face? . - Are două mașini superbe, una de zi și una de seară. - E un om pe care l-am invidiat adesea. N-are nici o veleitate de a face vreo faptă neobișnuită, se consumă liniștit ca om de lume. (Aici Pomponescu se înșela. Gaittany avea ferma convingere interioară că toți ceilalți sunt niște simpli meseriași, "puși în valoare" de perspicacitatea lui. Acesta era și motivul pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
experții" sau "agenții"), în măsura în care ele autorizează trecerile în cadrul activităților interdependente. Este cazul tipic al criticilor de artă, care sunt uneori scriitori, comisari de expoziție, administratori de structuri, agenți, consilieri etc. Asta nu înseamnă că imperativele economice nu au determinat anumite veleități de independență. • Organizațiile profesionale Astăzi, artiștii și interpreții sunt grupați în multe instituții, mai mult sau mai puțin eficiente: societățile, precum Societatea Autorilor și SACEM (Societatea Autorilor, Compozitorilor și Editorilor de Muzică), dispun de un corp de inspectori repartizați în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
tabloul vieții îl poate oferi celui care este în stare de a contempla. Este un joc de ape alcătuit din toate farmecele naturii adunate într-un singur tort (Ch. Baudelaire). Bucuria vieții amoroase efective începe să scadă, până rămâne numai veleitatea fără împlinire. Dar înțeleptul trebuie să-i învețe și pe alții să se bucure de ce au și să nu se întristeze din vina lipsurilor. Există un tip de mizantropie agresivă, care urăște și condamnă bucuria, frumusețea, plăcerile vieții. Bucuria trebuie
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
un insurgent al eternității în condițiile finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat ca memento al unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se poate sinucide, pentru că, eliberat de tensiunea dintre veleitate și stază, el este veșnic împăcat cu sine. În schimb, el poate fi omorât pentru că ceilalți nu se împacă cu el, pentru că - turbulent al marii gălăgii - el aduce cu sine zvonul și sfidarea altei lumi. Erou al lumii repaosului (sub
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atunci eram tot doar așteptare și primeam, pe când acum se așteaptă de la mine și trebuie să dau. Și mă întreb, scotocindu-mă febril prin buzunarele existenței mele, dacă am ce. Bogdan a venit cu o cameră video și, pentru că are veleități regizorale, visează în secret că cele trei zile se vor așeza singure în suita unui film. Îmi spun, totuși, că trebuie să-l ajut și că timpul nu trebuie lăsat "de capul lui". Așadar, o dată mai mult, ce am eu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și ieșeau de la cursuri. mat este prilejul însuși ― cărturarul nostru se lipește de ele, le exhibă și se expune cu ele ca turiștii care nu au credibilitate decât dacă au o poză făcută lângă piramide. Orice bibliotecă este proiecția unei veleități culturale. Ea este un garant pentru o știință care nu poate fi probată în fiecare clipă, este dovada indirectă a unei isprăvi culturale care nu trebuie neapărat să fi avut loc și care trimite cu gândul la altele care nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
celorlalte legi ale pământului, chiar la evrei zic, unde se pare că ochii sunt ațintiți la câștig material, vedem răsărind o idee mai înaltă. Din acest punct de vedere privită, cestiunea, pentru un popor ca cel românesc, devine simplă. Nu veleitățile unei vieți de stat mai mult sau mai puțin precare, nu deșertăciunea zgomotului în istorie este lucrul pe care-l voim. Oamenii de care se vorbește mai puțin și popoarele item sunt cele mai fericite. Dar ceea ce voiesc românii să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
unei părți din jurnalistica austriacă România era ceea ce e {EminescuOpIX 376} și după opinia lui Savfet Pașa: parte integrantă a Imperiului otoman. Paralel cu concepția turco-engleză începuse a răsufla prin ziarele germane, în urma unui articol a ziarului "Post" din Berlin, veleitatea unui protectorat austriecesc în locul celui turcesc. Prin moartea tutorului, minoara Românie avea să treacă sub alt tutor, care ar fi ajuns a împlea toate posesiunile pupilului său cu arendași austriecești; iar pupilul însuși ar fi fost destinat să moară în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
moartea tutorului, minoara Românie avea să treacă sub alt tutor, care ar fi ajuns a împlea toate posesiunile pupilului său cu arendași austriecești; iar pupilul însuși ar fi fost destinat să moară în minoritate. Credem că numai pentru a evita veleitățile vrunui alt protectorat esclusiv Adunările au formulat votul lor din urmă. S-au votat de Adunări înființarea unei decorațiuni care va purta numele "Steaua Romîniei". Proiectul de lege respectiv a suferit modificări din partea Camerei, care dorește ca ea să se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bine ar muri decât să judece singuri au fost deja pusă în cuvenita mișcare. Căci putem presupune că atât onor. confrații de la "Presa", cât și cei, dacă se poate și mai onorabili, de la "Telegraful", nu s-or fi dedat la veleitatea de-a ceti mai întîi logica de Maiorescu, înainte de-a retipări judecata d-lui dr. Zotu. Vivat sequens! Recenziunea merită atenție din puntul de vedere al observațiilor ad personam. La argumentările ad rem vom veni mai târziu. {EminescuOpIX 415
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ea n-a mai parcurs-o. Totuși, Emilia stabilește o relație cu Tolstoi jucând rolul Maslovei în Învierea, la sugestia lui Ladima. Ladima e un caz bizar de tip livresc care, cam neverosimil, sucombă pasiunii pentru o individă fără nici o veleitate culturală. Un personaj eminamente livresc e „jupânița” Ioana Boiu din Suflete tari. La biblioteca mare a familiei sale e nevoie și de un bibliotecar. Aici începe însă complicația, pentru că acesta, Andrei Pietraru, care o iubea la început în taină, o
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
latinizați; când n-au putut lupta împotriva Romei cu armele, au combătut-o prin doctrinele lor revoluționare sau religioase, privind-o totdeauna ca originea asupririi și acceptându-i stăpânirea doar în silă. Ca o reacție la atitudinea oprimantă și la veleitățile statului roman, a apărut și atitudinea subversivă a creștinilor Bisericii primare, care și-a arătat primele indicii pe vremea scriitorului păgân Celsus, care nu a ezitat, neînțelegând substratul chestiunii, să-i mustre pentru slaba lor fidelitate față de împărat și Imperiu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
răspuns în conceptele creștine de bază. Discursul trebuia inserat într-un tablou mult mai vast: cele mai periculoase atacuri împotriva autorității romane au provenit tocmai de pe pământul african care, la începutul și mai ales spre sfârșitul secolului III, a prezentat veleitățile autonomiei și independenței provocând diferite focare de rebeliune, sufocate grabnic de puterea centrală. Această atitudine naționalistă se va extinde mai apoi și în sectorul civil, iar de aici în cel eclezial, ducând la nașterea unor mișcări eretice de tipul celei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]