873 matches
-
frate din Assisi a avut toată viața această convingere: „Singură îndurarea Sa ne va mântui”. 5. Sfințenia cuvintelor „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era de la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” (In. 1, 1) Sfântul Francisc a avut o venerație deosebită pentru cuvinte, pe care el le înțelegea intuitiv, în raport cu sacramentele. Toma de Celano a relatat în mai multe rânduri, despre cum ridica de pe jos Sf. Francisc, orice fragment scris și cu cât respect îl punea într-un loc curat
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
iar balurile, întrunirile, manifestațiile la care se cânta majestuos "Gaudeamus igitur" mențineau această ambianță, amintind de un burg tipic universitar. Ne cunoșteam cu toții între noi, era multă prietenie între noi, iar pe profesori, care ne cunoșteau cu toții, îi respectam până la venerație". Continui să răsfoiesc manuscrisul profesorului Gh. Năstase. Îmi vine foarte greu să aleg un anume fragment din aceste pagini, îmi vine greu să separ ceea ce este vetust de ceea ce continuă să se mențină ca destin permanent al studentului medicinist. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Gruson este un om agreabil, un profesionist jovial. Mi-a r)spuns la o not) pe care i-am trimis-o cu câteva s)pt)mani În urm), la care am anexat copia unei declarații - plin) de admirație, chiar de venerație - scrise de Anwar Sadat despre Hitler În 1953. Gruson mi-a mulțumit, spunându-mi c) verific) documentul. A mai ad)ugat c), pe undeva prin dosarele lui, avea o fotografie cu noi doi „pe front”. Pe câmpurile de lang) Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nimb scânteietor. Însă privindu-l, aducerea-aminte a vizitiului este purtată către esența frumuseții, pe care el o vede iar cum, laolaltă cu înțelepciunea, stă așezată pe tronul sacru. Zărită deci cu ochiul minții, priveliștea aceasta îl sperie și, cuprins de venerație, se trage îndărăt; totodată, el e nevoit să smucească de frâuri cu atâta putere încât caii se lasă pe picioarele de dindărăt, unul de bunăvoie, celălalt cu multă silă”. Mult are de furcă vizitiul cu nărăvașul cal care se potolește
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
premisa oricărei hermeneutici „instaurative” și astfel, a recuperării arhetipalului pe care o operează. Puterea politică se abilitează sacral în orizontul unei simbolistici rituale. Între profetul care dă binecuvântarea și iartă păcatele și necunoscutul care dă onorul la drapel stă o venerație comună pentru ceea ce fiecare în parte consideră a fi autoritatea absolută. Imago-ul politic este o „icoană” (instaurativă de sens) și se deosebește radical de simpla imagine. Imaginea este putere și sens pentru că poate trimite la un indicibil aflat literalmente
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de femeie și era coborât în pământ de curtezana Timandra („Cea-care-îl-onorează-pe-om”), nu de Diotima („Cea-care-îl-onorează-pe-zeu”). În alți termeni, „teoria dublei fascinații” spune că într-o iubire sunt două componente: fascinația („un amestec de admirație, de stupefacție, de spaimă și de venerație nesfârșită; proveniența trebuie căutată în forța de revelație a lucrurilor dumnezeiești pe care o are frumusețea”) și dorința („«Fascinația» și dorința se echilibrează în mod fericit: în timp ce «fascinația» împiedică dorința să cadă într-o familiaritate care generează dispreț, dorința împiedică
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
reacțiile critice condescendente, lasă să treacă ceva timp până la apariția cărții următoare, Melopei (1943), însă voința de originalitate care îl animă nu duce la un salt valoric. Invocând „nufărul încărcat de stele și vis-Eminescu” (poet pentru care nutrește o necondiționată venerație), „condurii albi ai primăverii”, „zalele de azur”, „vasta veșnicie” și alte asemenea imagini deloc percutante, autorului îi lipsește cu desăvârșire emoția, astfel că admirația pentru natură nu trezește în sufletul cititorului nici un fior. Măsuratul V. trece lin la următoarea experiență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
cunoaștere. Sunt, cu adevărat, combustibilul psihologic de bază pentru creștere, dezvoltare, acțiune (Gudykunst, 2003, p. 91). Emoția este o stare neural-mentală subiectivă care evocă un răspuns al individului la un stimul. Unele emoții sunt considerate, în general, pozitive (amuzament, altruism, venerație, calm, confort, mulțumire, încredere, dorință, satisfacție, euforie, extaz, bucurie, mulțumire, gratitudine, surpriză, fericire, speranță, bunătate, dragoste, răbdare), altele negative (agitație, furie, angoasă, amărăciune, tristețe, plictiseală, confuzie, depresie, durere, milă, nervozitate, dezamăgire, nemulțumire, dezgust, stânjeneală, invidie, teamă, singurătate, frustrare, durere, vinovăție
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Barbu, 2000, p. 27). Mihai Ralea era de părere că nu se poate vorbi de un sentiment religios, ci doar despre „conduite de religie naturistă ori fetișistă primitivă, [în care] superstiția domină”. Nu există însă acea pietate sufletească făcută din venerație, din adorație, din nevoie de comunicare mistică cu marele tot care face esența vieții sufletești religioase. Profanarea lucrurilor sfinte prin injurii odioase e foarte curentă la noi și clerul e foarte puțin respectat. Găsim poate în țărănime un anumit bigotism
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
al cărui volum de debut se chema „Muguri” și Nicolae Tăutu) sunt dovezi ale valorii simbolico - efective cu care fusese investită și ale faptului că tradiția se înfiripase. Asemenea lui Mihai Horodnic, numele modestei publicații școlare va fi învestit cu venerația cuvenită începuturilor absolut exemplare.” (Din Iconar nr.1/1995, Rădăuți, „Gruparea poetică „Iconar” de Gheorghe Hrimiuc, cercetător, Institutul de Filologie Română „A. Philippide Iași). * Muguri a apărut la Rădăuți, lunar (februarie 1924 septembrie - octombrie 1926; 19341940) Întemeietorii revistei Mihai Horodnic
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
deseori surprinzătoare, oratorul solemn, stăpân pe mijloacele retoricii, poetul profet, copleșit de măreția atribuțiilor sale divine, pamfletarul veninos și sarcastic, povestitorul și memorialistul plin de nerv, bârfitor și familiar, iubitor de snoave și pilde populare. De altfel, tonul biblic, de venerație divină și elevată aspirație spre sublim și frumuseți abstracte, alături de invective și blesteme, cu violențe de expresie rar întâlnite, sunt caracteristice întregii sale opere. Numai la B.P. Hasdeu, Al. Macedonski și Tudor Arghezi, cărora le este în multe privințe precursor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Substanța ei irațio nală îi contrariază pe oamenii de știință, iar caracterul 9 nedogmatic, pe oamenii Bisericii, care iau drept superstiții toate credințele societăților primitive sau tradiționale, uneori pînă și credințele celor de alt rit. Pentru un protestant, de pildă, venerația catolicilor pentru relicve este considerată de ordin superstițios. Pînă și etnologul cade în această cursă cînd, cercetîndu-i pe păstor și pe agricultor, utilizează mult mai des termenul credință decît o face în cazul șoferilor, elevilor, pompierilor, croitorilor, zidarilor și așa
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
feminin era impresionat și cucerit mai ușor de farmecul imperial, de gesturile de bunăvoință sau de prezența fizică a Împăraților. Monarhii, la rândul lor, conștienți de acest ascendent al personalității Învăluite În nimbul maiestății, exploatau În mod deliberat dorința de venerație a mulțimilor, inclusiv cea născută În sufletele supuselor lor. Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" , de exemplu, Împăratul luminat al unui veac marcat de spiritul rece al raționalității, Înțelegea perfect valoarea practică a noțiunii moderne de „popularitate
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ca pe o apariție charismatică: Eu ziși cătră mueri: Înaintea voastră iaste Înalt-sfințitul Împăratu’ nostru Iozef; vedeți-l! șSublinierea mea.ț Noi toți pre Dumnezeu să-l rugăm, să-i deă viiață și sănătate! Replica Împăratului la aceste manifestări ale venerației supușilor săi dezvăluie din partea acestuia un admirabil simț teatral, la frontiera (atât de fragilă, pentru orice demagog ce se adresează mulțimilor) dintre cabotinaj și inspirația mesianică: Bunul Împărat râsă și, dezbumbându-și țoala deasupra, dulcele piept Împodobit ne arătă, făgăduind
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sunt de o autoritate de neînvins, reprezentând, de fapt, doctrina Bisericii celei una. Scriitorii din epoca patristică au, de atunci, acest privilegiu, foarte rar pentru cei care îi urmează, de a se bucura încă în aproape întreaga creștinătate de o venerație profundă. Protestanții de diferite nuanțe și ortodocșii orientali, cât și catolicii îi invocă cu plăcere și acest caracter îi clasează într-o poziție aparte<footnote F. Cayré, A. A. Précis de Patrologie, Histoire et doctrine des Pères et Docteurs de
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Da, a spus el, știu. Și-a scos ochelarii. Știu. Întinse mâna, palma desfăcută spre tabloul lui Janssens. Știu, iată aici nordul protestant și conformist, dar niciodată provizoriu. Să vorbim, domnul meu, pentru niște studenți care ne-ar asculta cu venerație. Sunt dascălul iubit de odinioară. Așadar, domnilor studenți, închipuiți-vă o încăpere nu prea înaltă, abia mai mare decât o chilie. Tavanul de bârne, podeaua de scânduri, lemnul de sus întunecat, cel de jos, fără îndoială, frecat cu leșie. Ferestrele
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
sensul literal al cuvîntului este „a ține palmele lipite una de cealaltă” și e, probabil, cea mai importantă dintre toate așa-numitele mudre (gesturi sau poziții simbolice) pe care le folosim. Este un gest de respect, de umilință și de venerație pioasă și se folosește pentru concentrarea minții și pentru exprimarea unității depline a Ființei. Este asemenea unei conexiuni Între trup, minte și spirit, aducînd o stare de calm. În Reiki, acest gest se folosește În timpul Împuternicirii japoneze, numite Rei-ju, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
dintre munții săi...” ( C. Hogaș- În munții Neamțului) Frumusețea morală poate atinge sublimul, constituind un ideal de demnitate și perfecțiune umană, exprimat cu măreție în cuvintele lui I. Kant: Două lucruri umplu sufletul cu mereu nouă și crescândă admirație și venerație, cu cât mai des și mai stăruitor gândirea se ocupă cu ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine”. Deci, valorile morale, adevărul și binele tind spre sublim, ca și frumosul artistic. Dacă frumosul înseamnă echilibru, urâtul, ca
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
care nu poate fi depășită fără a cădea sub pedeapsă. ΓΞ∃∀Φ:∀ înseamnă „tot ceea se cuvine slăvit, inclusiv tradițiile familiei, ale statului, ș.a.m.d., care, pentru cei din vechime, se aflau sub protecția zeilor și constituiau obiect de venerație”. Irineu însă interpretează fragmentul în sens contrar, susținând, așa cum făcuse deja în III, 6, 5, că Apostolul se referă la zeii păgâni, hi enim sunt qui dicuntur quidem ab hominibus, non sunt autem dii. Procedând astfel el reușește să „salveze
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din faza de embrion, de nucleu primordial întru slobozenie, reflecție a ceea ce se poate vizualiza prin vitraliile generoase ale pântecului matern (înțelegând, geneza), iar, în final, conștientizarea acestui frumos recurs, triumf al cunoașterii de sine prin sine. Câtă frumusețe, câtă venerație, într-acest: „Pă aplec peste fântâna nașterii mele”, în această comuniune celestă: „eu... beatitudinea lumii!...” Subtitlul primului volum din trilogia poetului Mihail *ăOățanu se intitulează, sugestiv: „Cântecul celui dinainte de naștere sau Cântecul celui care nu se va naște niciodată”. Un
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
versuri / o face cu penelul / într un fel magic / ca o rugăciune sau o spovedanie...”, pe de alta, poetul: „când un poet desemează viața / e așa ca și cum șevaletul ar fi cerul / penelul / aripi de înger ce ne înmoaie / în curcubee...” Venerația poetului față de nemuritorul artist se relevă și în poemul Stejar: „Sunt un stejar / îndrăgostit / de zborul / păVării Păiastre...”, „sunt un stejar / ce visează la zbor / îmbrățLșat cu cerul!”, ca o confirmare că artistul și-a (re)cunoscut dimensiunile valorii sale
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mâna ta se ascunde / Dumnezeu” (Sub daltă) între creațiile lui Brâncuși și versificările lui Tudor Gheorghe Calotescu există vizibile puncte convergente, „Vărutul dintre cer și Sământ”, „tăcerea de taină”, „durerea dulce a sacrificiului de sine...” (A împlinit 135 de ani) Venerația poetului e pecetluită de Clepsidra clipei infinite, axul central, romboidal care îmbrățLșează „sentimente”, „clipe de iubire”, „nemărginitul dor”. „Aplecat în rugăciune”, „ridicând umil tăcerea / la rang de cină de taină...” (Matricea brâncușiană), artistul creează un univers propriu care-l unicizează
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pe care le-a urmat, căci Ion Frunzetti s-a dedicat atât literaturii cât și istoriei artei, aprofundând în final filosofia culturii). În anii tinereții, Ion Frunzetti a fost asistent al profesorului Tudor Vianu (pentru care a avut o reală venerație) iar în epoca maturității a ținut cursuri de Istoria Artei la Institutul de Arte Plastice din București, unde cel mai strălucit dintre studenții pe care i-a format, Andrei Pleșu, a preluat linia gândirii sale, continuându-i cu cinste activitatea
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
de încredere, de delicată înțelegere înfiripată în atât de puținele ore de evocări - sensibilitatea rară cu care v-ați apropiat de sufletul Mamei, înainte chiar de a-i cunoaște scrierile - mi-au dezvăluit dincolo de rigurozitatea specialistului, o dăruire spirituală până la venerație (cu atât mai de excepție, mai singulară - cu cât zbuciumul de toate zilele alterează atât de des însăși noțiuni valoroase ale prezentului - dar încă aduceri aminte!). 588 Referire la dorința Doinei Bucur ca după ce va muri, să fie incinerată la
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
respingerea oricărei tendințe de expunere, de expoziție a sacralității asemeni unei nestemate ce stă spre a fi admirată și evaluată obiectiv. În invocarea și rugăciunea către zeu obiectivitatea este exclusă de implozia mistică a subiectivității, de proiecția întru sacrificiu și venerație a ego-ului credinciosului spre îmbrățișarea cu Divinitatea. Cel care oficiează ritualul este înveșmântat în enigma pendulării între două versiuni ontice, între două scenarii investite cu inter-corelare și împletire paradigmatică. Prima dintre aceste dimensiuni gravitează în jurul spațio-temporalului evoluției întru corporalitate. Cea
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]