846 matches
-
oamenii cu chemare, prin luptători - și profesorul Alexandru Mânăstireanu s-a luptat în nenumărate rânduri cu sistemul ticăloșit sperând mereu în recăpătarea liniștii și revenirea normalității. Îi sunt reper și suport profesorii de odinioară al căror cult îl întreține cu venerație până la ieșirea la pensie, în 1974, la doar 58 de ani. Pensionar și... restul Privindu-l pe domnul profesor, putem spune fără a recurge la complezență că suntem în fața unui model de asumare și trăire a vârstei a treia și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
întinzându-mi pachețelul înfoliat. Vreau să mi-l pui tu. Frustrată fiindcă mâinile îmi tremurau și nu se mișcau mai repede, am sfâșiat învelișul prezervativului, după care l-am pus pe vârful lucios al penisului. Apoi într-un gest de venerație - în timp ce Luke a gemut - l-am desfășurat pe lungimea întărită. —Dumnezeule, am gâfâit. Ești așa de sexy! Luke s-a oprit pentru o secundă și, pe neașteptate, mi-a zâmbit. Asta m-a adus în pragul orgasmului. —Ei, Rachel Walsh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dublura lui Smith, epurând orice urmă a personalității proprii pentru a se strecura în mintea și sufletul unui mort. Era o lovitură de teatru remarcabilă, o mică vrăjitorie psihologică față de care creierul bietului Harry nu putea nutri decât groază și venerație. Dryer făcuse mai mult decât să copieze aspectul și atmosfera uneia dintre pânzele lui Smith, imitând tușele aspre ale cuțitului de paletă, colorația densă și stropii aruncați la întâmplare, el îl împinsese pe Smith infinitezimal mai departe decât mersese vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să-i dea raportul, să-i aducă un omagiu. Lui, scena îi aminti de împărații care acordau audiență în timpul dinastilor de pe vremuri. Fiul Revoluționar al Cerului. Treburile mergeau bine. Toate provinciile orbitau în jurul Beijingului. Credința în el era colosală. Încuraja venerația apărând de cât mai puține ori în public - un truc antic de creare a puterii și terorii. Iar atunci când chiar își făcea apariția, își ținea fața ferită, iar discursurul era scurt și evaziv. Arunca vreo câteva comentarii în timpul întrunirilor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
rămâne în văzul lui. Condu-mă spre foc! îi zice ea. Dă-mi ocazia de a demonstra cât de mult pot să fac și voi face din dragoste. El se întinde spre ea. Încă o dată, ea simte prezența Doamnei Yuji. Venerația revine și se amplifică. Ea reintră în scenă. Iubiții se plimbă în jurul celor opt laturi cu statui ale lui Buddha care supraveghează pe cei nouă sute de zei albaștri, verzi și galbeni. Iubiții nu se mai țin în brațe, buzele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mizeria se va așeza curând pe fund. Dacă strecori laptele, smântâna se va ridica la suprafață. Chibzuiește la natura a ceea ce se află înlăuntrul tău și comportă-te ca atare. Putem să facem o fotografie, domnule? întrebară polițiștii, cuprinși de venerație. Pentru secția de poliție, domnule. Maimuțele se distrau aruncând cu alune în capetele polițiștilor. Domnul Chawla nici măcar nu se gândise la fotografii! Ce piață îi scăpa printre degete! Făcu o cursă spre Shakhot cu unul dintre scuterele-ricșă care veneau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
firimituri: creaturile acestea micuțe, cu coaste delicate, cu aripi ale căror bătai dădeau la iveală inimi ușoare ca zăpada prin aerul limpede. Pe chip i se întipărise o expresie disperată, de om vânat. — E în altă lume, șopteau plini de venerație adepții, în timp ce Sampath nu le dădea nici o atenție, ci doar privea în gol peste capetele lor, lăsându-i să-i ridice piciorul și să și-l pună pe creștete, cerându-i binecuvântarea. Aceste zile în întorseseră stomacul pe dos, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aceste cuvinte mi s-au părut lipsite de noimă; cu toate acestea, știam că un om ca el nu putea să vorbească fără chibzuință.”. Martorul continuă: „Am trecut prin Nishapur la patru ani după moartea lui Khayyam. Cum Îi purtam venerația pe care o datorăm unui maestru al științei, m-am dus În pelerinaj la locul său de veci. O călăuză m-a condus la cimitir. Luând-o la dreapta după intrare, am văzut mormântul, rezemat de zidul unei grădini. Peri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
săi: — Dl Lesage era prietenul lui Seyyed Djamaledin! Într-o clipă, am Încetat să mai fiu un oaspete de seamă pentru a deveni un monument istoric sau o relicvă sacră; nu se mai apropia nimeni de mine decât cu o venerație stânjenitoare. I-l prezentai pe Howard lui Fazel - nu se cunoșteau decât după faimă; ultimul nu mai venise de un an la Tabriz, orașul său de baștină, totuși. De altminteri, prezența sa, În seara aceea, Între zidurile scorojite, sub luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nici o frecare, comportându-se ca un lichid. Ca o apă. Iar Duhul Atotputernic al lui Dumnezeu, se purta pe deasupra apelor originare. Așa scrie în Biblie, în Cartea Facerii! Vezi? Aum se rostește, de mii de ani, cu respect și cu venerație, la începutul și la sfârșitul fiecărei Vede, ca o manifestarea a Divinității pro forma. Este vibrația esențială Trinității hinduse, Trimurti: Brahma Shakti, Creația, Vishnu Shakti, Conservarea și Shiva Shakti, Distrugerea și Eliberarea! Morfologic, Cuvântul-antidot despre ne-au înnebunit afurisiții de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
facă, ar fi fost posibil, ar fi avut rost ? Acestea sînt întrebări la care ar fi trebuit să răspundem, poate, de mult, așezat și chibzuit... Ambivalență, deci. O situație aproape oedipiană, exprimată colocvial prin dualitatea semantică a țăranului, oscilînd între venerația romantică pentru țăranul mioritic, țăranul tradițiilor perene și al muzeelor, țăranul nostalgiilor și proiectelor spirituale și acel băi țărane ! al disprețului și exasperării iluministe în fața imobilismului și parohialismului, a lipsei cronice de apetit pentru progres și „civilizație”. O poveste „adolescentină
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ritual fascinant spune multe în această privință : în unele sate exista obiceiul ca primul supt al nou-născutului să fie oferit de o femeie străină așezată pe un sac de făină ; în unele cazuri, aceasta trebuia să fie o țigancă. Xenofobie, venerație ? întrebarea este fără rost. Străinul era prezent sub cele mai diferite înfățișări pretutindeni în afara - și chiar în interiorul - comunităților „tradiționale”, iar ospitalitatea era diplomația curentă de raportare la acesta, care putea duce, după caz, la asimilare, la conviețuire pașnică sau la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sus pe covorul de Buhara de la picioarele lăzii. Altădată, ruletistii care scăpau erau huiduiți, uneori și bătuți de acționarii disperați; acum însă, amicul meu era aplaudat ca o mare vedetă de cinema, corpul său cufundat în inconștiență era înconjurat cu venerație. Fete tinere se-nghesuiau spre el plângând isteric și erau fericite dacă îl puteau măcar atinge. Ruleta cu trei cartușe gresate în butoiaș se confundă în mintea mea cu cele care au urmat. Era ca și când trufia diabolică a Ruletistului îl
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de greu mi-a venit să accept evidența. De zeci de ori ne retrăgeam în semiântuneric, pe banca aceea, și ne contemplam cu tristețe. Un început de dispreț se insinua în mine, iar în ea un început de umilință și venerație. În toamnă ne-am mutat în alt bloc, pe Ștefan cel Mare, iar peste câțiva ani am început școala. Nu-mi amintesc mai nimic în legătură cu primii patru ani de școală, în afară de cele întîmplate într-o tabără, unde am fost în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
petrecuseră ei doi pe terasă, singuri, Maitreyi la picioarele bătrânului, ascultîndu-l mângâiată pe păr! La început nu știa ce este Sentimentul acesta care o face să trăiască aproape fără trezire, ca într-un vis nemaipomenit de frumos; credea că e venerație și iubire filială pentru guru-l ei. Până ce, într-o seară, poetul i-a spus că aceasta e dragoste. A leșinat atunci pe terasă. S-a deșteptat, nu știe după cât timp, la el în odaie, întinsă pe pat, cu fața
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la cafenea. Îl așteaptă ca să joace șah... Adăugase ultimele cuvinte foarte încet, mai mult pentru sine, dar fără să-și poată stăpâni iritarea. Parcă l-ar fi auzit din nou pe Caimata, pretențios și protector, și vorbindu-i totuși cu venerație, aproape cu evlavie. De câte ori îl întîlnea, nu-i putea vorbi de altceva: "Degeaba, Ieronime tată, începea punîndu-i mâna lui grea pe umeri. Cât o fi de genial conu Manolache în muzică, nu-l întrece nimeni în șah. Ar fi putut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
respingerea oricărei tendințe de expunere, de expoziție a sacralității asemeni unei nestemate ce stă spre a fi admirată și evaluată obiectiv. În invocarea și rugăciunea către zeu obiectivitatea este exclusă de implozia mistică a subiectivității, de proiecția întru sacrificiu și venerație a ego-ului credinciosului spre îmbrățișarea cu Divinitatea. Cel care oficiează ritualul este înveșmântat în enigma pendulării între două versiuni ontice, între două scenarii investite cu inter-corelare și împletire paradigmatică. Prima dintre aceste dimensiuni gravitează în jurul spațio-temporalului evoluției întru corporalitate. Cea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care am băut-o imediat, iar ea mi-a umplut-o din nou. Inainte de intrarea în sat am întâlnit un crucifix foarte mare, ale cărui brațe parcă cuprindeau cerul. Am stat un timp în tăcere în fața lui, în admirație, venerație, rugăciune, după care m-am culcat la pământ, simțind greutatea rucsacului și cum mă copleșește cu măreția lui; l-am rugat intens pe Isus să mă conducă pe căile Lui în acest pelerinaj, iar la sfârșitul vieții să mă înalțe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
brațe, se găsesc la poarta Notre Dame, fiind considerați protectorii orașului. De remarcat faptul că peste tot pe unde am fost, Fecioara Maria este prezentă, francezii dovedind un cult deosebit al ei. Poate că una din puternicele rădăcini ale acestei venerații vine din Evul Mediu de vârf, din activitatea de predicator și scriitor a marelui sfânt Bernard de Clairvaux. M-a impresionat acest orășel și regret că nu am avut timp să-l vizitez mai pe îndelete. Soții Monica și Iacob
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
elemente atât de caracteristice încât să iasă din sfera acestor definiții generice. a) Cuvântul „cult” și termenii asemănători din limbile occidentale derivă din latinescul cultus, participiul trecut masculin al verbului colere, și de aici cultus-us, „cultură”, „cultivare”, iar la figurat „venerație”, „omagiu”, „mod de a trăi” (înțeles în sens pozitiv) și în sfârșit „cultură”. În limba greacă se găsește verbul latreûein, derivat de la o rădăcină care indică lucrul cu ziua, în calitate de salariat (latron, „pe plata lui” și latris „zilier”); latinescul latro
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nici la moartea scriitorilor cu care am fost în relație de prietenie congeneră (precum Mircea Nedelciu și Radu G. Țeposu) sau profesional-filială (Savin Bratu, Marin Bucur), nici la dispariția unor personalități culturale despre care aș fi vrut să scriu din venerație (de la Marin Preda, Monica Lovinescu și Mariana Marin, la Ștefan Iordache și Gheorghe Dinică) și nici la înmormântarea unor prieteni sau rude nu am fost în stare să-mi acopăr nuditatea durerii mute în straiele bine croite ale retoricii funebre
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la ceremonia prin care se invocă ploile și timp favorabil culturilor agricole. Pelerinii îngenunchiază, câte unii varsă și lacrimi, și se roagă la căpătâiul Sfântului Seine. Îndeosebi în Evul Mediu, Saint Seine s-a bucurat de o mare cinste și venerație. în mănăstirea ridicată de el a fost convocat pentru prima oară un consiliu al judecătorilor. Acesta avea sarcina de a judeca pe marii seniori, baroni și alți mari proprietari, care comiteau acte de nedreptate - exploatare, maltratare, nedreptăți, violențe, distrugeri, înrobiri
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, s-asamăn între-olaltă viața și cu moarte; ci cumpăna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă, căci între amândouă stă neclintita limbă.” Cu venerație, Prof. Felicia Soloviev Galați Dragă Doamnă Felicia, Vă trimit cu întârziere „Elanul” în care a apărut articolul Dvs. despre scrisul meu în general și Volumul II - în special. Mi-ați ușurat mult sarcina de suflet pentru vol. III, care în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
necesar vieții sale, a cerșit și a împărțit totul altora până la ultimul bănuț, fiind sprijinitorul tuturor celor aflați în nevoi. Pe toți i-a iubit și i-a miluit din mila primită și toți l-au iubit și respectat până la venerație. Mărturiile din acea vreme sunt concludente. Nu e de mirare faptul că atunci când Vlădica Filaret - Beldiman a auzit că a murit Lumânărică a ordonat să se tragă clopotul cel mare de la mitropolie și după aceea toate clopotele de la celelalte biserici
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
unui Chevy de două tone plin cu cereale și a treizeci și opt de baloți de fân. Cu fiecare legendă, tatăl lor devenea tot mai ciudat. Cel mai ciudat era cum stătea Cappy Schluter liniștit și suporta amintirile, pătruns de venerație în fața acestui om palid, șubred. Și mama lor tolera din partea rudei regăsite comentarii pe care nu le-ar fi acceptat nici din partea Satanei. Plecară după două zile. Luther le dădu copiilor câte cinci dolari de argint fiecăruia și un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]