495 matches
-
este un termen care definește venerarea excesivă a unui singur conducător aflat încă în viață. Termenul a fost inventat de conducătorul Uniunii Sovietice Nikita Hrușciov la scurtă vreme după moartea lui Stalin, dar fenomene asemănătoare existau cu mult timp înainte. din timpul vieții lui Iuliu Cezar
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
lor pe veci. Ordinele guvernamentale cereau să se pună portretele lor în fiecare casă, în fiecare clădire publică, iar mulți poeți și artiști erau instruiți să producă lucrări care să-l glorifice pe lider. Pentru a justifica acest nivel al venerării, atât Mao cât și Stalin au încercat să se prezinte că persoane umile și modeste și caracterizau deseori cultul personalității care-i viza că pe o manifestare spontană a dragostei popoarelor lor. În particular, Stalin a folosit această scuză pentru
Cultul personalității () [Corola-website/Science/298362_a_299691]
-
arie, melodie, cântec” în muzică, reprezintă un ornament muzical ce constă în interpretarea unei singure silabe pe o succesiune de note. În culturile antice, această tehnică vocală a fost utilizată pentru hipnoză, în ritualurile de inițiere și în cele de venerare religioasă. Vechii greci o foloseau pentru incantațiile dedicate zeităților, melisma întâlnindu-se și la majoritatea religiilor din Orientul Mijlociu. În secolul XIX, acest ornament muzical începe să fie folosit și bisericile afro-americane și mai apoi integrat în muzica gospel și R
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
cât și de conținut, în multe cazuri fiind implicate religia și politicul ce se manifestau în acel spațiu geografic și în acea perioadă istorică. Numeroase sculpturi ne-au rămas din cadrul culturilor antice mediterane, India, China, America de Sud, Africa. Respingerea conceptului de venerare a unui "chip cioplit" ("vițelul de aur") din perioada lui Moise reprezintă un moment crucial în istoria sculpturii. Interdicția venerării imaginilor a fost preluată și de alte religii ca: iudaismul, zoroastrismul, budismul timpuriu și creștinismul timpuriu și de asemenea, islamul
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
în acea perioadă istorică. Numeroase sculpturi ne-au rămas din cadrul culturilor antice mediterane, India, China, America de Sud, Africa. Respingerea conceptului de venerare a unui "chip cioplit" ("vițelul de aur") din perioada lui Moise reprezintă un moment crucial în istoria sculpturii. Interdicția venerării imaginilor a fost preluată și de alte religii ca: iudaismul, zoroastrismul, budismul timpuriu și creștinismul timpuriu și de asemenea, islamul, religii care restricționează sau chiar interzic utilizarea reprezentărilor antropomorfe. Ulterior, creștinismul (mai ales catolicismul, dar în niciun caz cultele protestante
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
mai ales catolicismul, dar în niciun caz cultele protestante și neoprotestante) cultivă reprezentările scupturale (statuete) cu imaginea lui Hristos sau a Fecioarei, iar în cazul budismului putem discuta de o multitudine de statui ale lui Buddha devenite adevărate locuri de venerare. Perioada de început a istoriei sculpturii poate fi considerată paleoliticul superior (între 30.000 și 10.000 î.Hr., magdalenian). Nu se cunosc opere de artă anteriore acestei epoci. Dacă de la omul de Neanderthal nu au rămas vestigii, în schimb Homo
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
principala temă a acestei arte este prezentat distorsionat, viziunea artistică bucurându-se de o mare libertate. Picasso, marele geniu al secolului la XX-lea, s-a inspirat din acesta artă atunci când a pus bazele cubismului. Arta indiană era centrată pe venerarea lui Buddha și a triadei Brahma-Shiva-Vișnu, religiile hiduistă, budistă și jainistă oferind cu generozitate teme sculptorilor. Din epicul și tradițiile acestor religii sunt reprezentate personaje și scene. Începuturile sculpturii indiene datează din epoca dinastiei Maurya. Perioada Gupta (secolele IV-VI
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia generație față de el. Combaterea de către Pavel a unor erezii apărute abia după moartea lui este un anacronism. În primele secole, creștinismul a fost problematic din cauza impunerii venerării împăraților romani și a zeilor romani. În consecință, atunci când Biserica își eticheta inamicii ca "eretici" și îi alunga din comunități sau când rupea legăturile cu bisericile dizidente, ea nu avea puterea de a le persecuta. Totuși, aceia numiți "eretici" mai
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
altare, precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care stindardele erau împodobite oficial, iar Tertullian considera că venerarea stindardelor de către soldați echivala cu un cult religios. Romanii în general, au reușit să să încorporeze cultele cu care au venit în contact. Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități. La Housesteads, a fost descoperit un latar ridicat
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
acestea numărându-se și baia publică (termala). Pe lângă rolul de a recupera soldații răniți, baia era și loc de socializare, relaxare și, nu în ultimul rând, de curățare. S-au găsit dovezi că baia era și un loc sacru, de venerare a zeilor. Metodele terapeutice aplicate suferinzilor nu diferă de unele terapii din zilele noastre: consumarea de cantități mari de apă în timp ce corpul este supus unei încălziri (azi sauna sau hammam), aplicarea de apă caldă pe zonele în suferință (azi dușurile
Fizioterapie () [Corola-website/Science/316662_a_317991]
-
sunt reprezentate stilizat, cu figurile ușor alungite, privind în depărtare parcă dincolo de timp. O alta temă caracteristică artei bizantine o constituie "lumea cerească". Icoanele, picturi pe lemn ale imaginii lui Hristos sau Fecioarei, sau reprezentări ale sfinților, constituiau obiect de venerare. Reminiscențe ale stilului bizantin putem găsi și la manuscrisele necreștine, datate în secolele al IV-lea și al V-lea, aflate la "Biblioteca Vaticana" sau în scrieri creștine ca "Psaltirea pariziană" (datată în secolul al X-lea și aflata la
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
brute, înveremenite și lipsite de frumusețea proporțiilor, dar degajă forță morală. Siluetele și grupurile par să se desprindă din masa pietrei.Animalele, chiar cele fantastice, ocupă un loc preponderent în diversele reprezentări. Acest gen de sculptură își are originea în venerarea strămoșilor reprezentați sub forma de măști mortuare.Portretele sunt realiste reproducând trăsăturile fizice și morale ale personajului reprezentat. Erau reprezentați mai ales împărații, având prezente simbolurile autorității și puterii: Aceasta formă de sculptură decorează columnele, altarele, arcurile de triumf și
Arta romană () [Corola-website/Science/315165_a_316494]
-
pe conceptul de un Dumnezeu Creator, ci asupra practicii personale de etică, meditație, și înțelepciune. Filozofia budista poate fi, de asemenea, în contrast cu idei hinduse a unui Self final, definiția care variază între secte. Cu toate acestea, în unele tradiții budiste, venerare a lui Buddha ca profesor de Dharma este semnificativ și o parte importantă a dezvoltării spirituale. În timp ce în funcție de Pali budismului, Buddha a fost respins fiind îndumnezeit, în unele fluxuri de Mahayana budismului, Gautama Buddha este venerat că "o divinitate atotputernica
Dumnezeu în Budism () [Corola-website/Science/318752_a_320081]
-
ar fi reluat rotirea. Rotirea soarelui ar fi durat cca 10 minute. Pe acel loc s-a construit ulterior o biserică de pelerinaj. Joe Nickell notează "Nu este de mirare, probabil, minuni solare au fost raportate în alte locații de venerare a Fecioarei Maria, la Lubbock, Texas, în 1989; la Altarul Maica Cabrini lângă Denver, Colorado, în 1992; Conyers, Georgia, de la începutul pana la mijlocul anilor 1990". În anul următor, în 1918, având sau neavând legătură cu acest eveniment, s-a declanșat
Miracolul de la Fátima () [Corola-website/Science/320317_a_321646]
-
de origine divină". Scena finală din Faust partea a doua a fost socotită ca evocând ""Urreligon" a omenirii". Deseori folosit în sensul de "religie naturală" sau religie indigenă, comportamentul religios al societăților tribale premoderne cum ar fi Șamanismul, animismul sau venerarea strămoșilor (ex. Mitologia aborigenă australiană ), termenul a fost de asemeni folosit de aderenții diferitelor religii pentru a sprijinii afirmația că religia lor este cumva "primară" sau "mai veche" decât alte tradiții concurente. În contextul unei credințe religioase date, credința literală
Urreligion () [Corola-website/Science/320645_a_321974]
-
altare, precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care stindardele erau împodobite oficial, iar Terullian consideră că venerarea stindardelor de către sodlați echivala cu un cult religios. Românii în general, au reușit să incorporeze cultele cu care au venit în contact. Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități. La Housesteads, a fost descoperit un altar rdiicat dintr-
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
formație decât dacă el însuși decide să renunțe. Infernus cântă împreună cu Tormentor în "Norwegian Evil", o formație tribut Von (considerată a fi prima formație black metal din Statele Unite). După cum el însuși afirmă, Infernus este un adept al satanismului tradițional, adică venerarea lui Satan ca divinitate, fiind împotriva satanismului modern care îl percepe pe Satan ca pe un simbol al individualismului. Într-un interviu din 2009 Infernus explică: "Sunt un satanist religios devotat. ... Pentru mine satanismul reprezintă aspirația spre bunătate și libertate
Infernus () [Corola-website/Science/328869_a_330198]
-
dar a adoptat un copil de Neanderthal, tensiunile dintre cele două grupuri sunt aplanate, iar conflictul este evitat. Finalul sugerează că, în trecutul modificat, oamenii de Neanderthal și cei de Cro-Magnon au ajuns să coopereze și să se unească în venerarea "Zeiței" - Timmie crescând și devenind acolitul ei, un fel de "semizeu". Oamenii de Neanderthal nu mai dispar, ci coexistă alături de cei de Cro-Magnon, probabil chiar ajungând să își amestece genele prin căsătorii mixte. Acest lucru ar duce la schimbarea întregii
Băiețelul cel urât () [Corola-website/Science/325496_a_326825]
-
este orientat conform direcțiilor cardinale și este cu numai 1 cm mai mic decât intrarea în cameră. Probabil a fost introdus în timpul construcției. Au fost propuse noi teorii referitoare la originea și scopul piramidelor de la Giza... Observații astronomice... Locuri de venerare.. Structuri geometrice construite de o civilizație demult dispărută... Chiar și teorii legate de extratereștri au fost propuse, fără dovezi clare... Dar dovezile istorice și științifice copleșitoare sprijină în continuare concluzia că Marea Piramidă, ca și alte mici piramide din regiune
Marea Piramidă din Giza () [Corola-website/Science/325962_a_327291]
-
biserica și reprezentanții ei ne-au dat cel mai rău exemplu.” Pentru Machiavelli religia era doar o simplă unealtă, utilă unui conducător dornic de a manipula opinia publică. Scriind în 1776 despre romanii antici, Edward Gibbon spunea: „Diferitele moduri de venerare preponderente în lumea romană erau considerate de către popor ca fiind la fel de adevărate; de către filozof ca fiind la fel de false; și de către magistrat ca fiind la fel de utile.” Deismul a devenit proeminent în secolele 17 șî 18, în timpul iluminismului, în special în Regatul
Critica religiei () [Corola-website/Science/326001_a_327330]
-
din București. La aceeași dată, secretarul de stat pentru Culte, Adrian Lemeni, a făcut, de asemenea, o prezentare la CNCD, cerând că simbolurile religioase să fie menținute în școli. El a susținut că icoanele ortodoxe nu sunt un obiect de "venerare religioasă", ci mai degrabă "un simbol al libertății, precum și un puternic simbol național, ele fiind considerate expresii ale patrimoniului spiritual și cultural ale României." El a concluzionat prin a spune că: Decizia CNCD cu privire la plângerea lui Moise a fost făcută
Cauza Emil Moise vs. Ministerul Învățământului () [Corola-website/Science/324050_a_325379]
-
care Hristos a avut-o pe cruce. Ca o notă, o relicva (moaște) a lui Padre Pio, care constă într-o bucată mare de pânză ce poartă sângele rânii laterale a lui Padre Pio, „rană străpungerii inimii”, este expusă spre venerare publică în biserică St. John Cantius din Chicago. Odată cu experiență străpungerii inimii începe o perioadă de 7 săptămâni de suferință spirituală pentru Padre Pio. Unul din frații săi călugări capucini spune despre starea sa din această perioadă: De-a lungul
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
neputând să ofere o explicație pentru acest fenomen (vezi ). Datorită capacităților neobișnuite ale lui padre Pio, Sfanțul Scaun a desfășurat de două ori investigații ale poveștilor care îl înconjurau. Se pare că de atunci biserică a aprobat în mod formal venerarea să ce a culminat cu canonizarea de către papă Ioan Paul al II-lea în 2002. În cartea Padre Pio: The Wonder Worker, din 1999 , un fragment scris de preotul irlandez Malachy Gerard Carroll descrie povestea Femmei de Giorgi, o fată
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
creștini. Totuși, acțiunile multor lideri creștini moderni, inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea și Papa Benedict al XVI-lea, care au vizitat Zidul și chiar au lăsat rugăciuni în crăpăturile Zidului simbolizează pentru mulți creștini restaurarea respectului și chiar venerarea acestor locuri religioase antice. Unii dintre creștinii sioniști, din rândurile evangheliștilor neoprotestanți, merg chiar mai departe, cerând ca al treilea templu să fie reconstruit ca parte a strădaniilor pentru a doua venire. Un mic grup de extremiști chiar susțin distrugerea
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
Pūjă sau Pooja, (Devanagari: पूजा) (Sanskrit: reverence, honour, adoration, or worship) înseamnă a onora, a adora, a aduce respect sau ofrandă superiorilor sau zeilor, venerare, respect. Este un ritual religios realizat ca ofrandă adusă diferitelor zeități, personalităților sau musafirilor speciali. Este realizată cu diferite ocazii și în diferite moduri, de la "puja" zilnică facută acasă , la ceremoniile din temple sau marile festivale, sau pentru începerea unei
Puja () [Corola-website/Science/326184_a_327513]