828 matches
-
Stănică, în drum spre casă. - Stănică era un om volubil și instabil, care însă trăia sincer o clipă toate sentimentele umane și le înțelegea. - Scârboasă femeie! Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toți-s fleac pentru ea. Ambițioasă și veninoasă. Olimpia mea începe să se gălbejească la față, ca și ea. Otilia, ce mai fată! Bravo, Pascalopol, bravo, Felix!" Deși Felix se jurase de a nu mai păși în casa Aglaei, totuși își călcă cuvântul, și iată cum. Intrase de la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un gând îi stăruia în minte, să fugă cât mai repede din această casă." În maniera sa plină de franchețe, Stănică o reprezintă pe Aglae astfel: "Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toți-s fleac pentru ea. Ambițioasă și veninoasă". Weissmann o definește deosebit de bine într-o singură propoziție: "Este babă absolută, fără cusur în rău". Călinescu realizează concomitent tipuri și individualități. Aproape toate personajele ilustrează tipologii, cu două excepții: Pascalopol și Otilia. Pe Leonida Pascalopol îl unicizează strania dragoste
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
până i se acrește. Și, cum i se acrește curând, chiar atunci când să se aburce-n picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant al tivului, Dorinei i se năzare c-o întrezărește, ghemuită sub birou, taman pe veninoasa sa colegă Tereza. Culcușită în acel loc doar pentru a-i face, cu mai mare eficiență, ochi dulci lui Ulpiu. Ori, ca-n clipa de față, când Ulpiu 183 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI era de bănuit la o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Floyd. Și tristă. În mai 1923, Robin mă divorțase și mă obligase să mă căsătoresc cu turcul, un turc civilizat, domnule Floyd, fără craniu ras și iatagan, Benjamin (ciudat nume de turc). Dar un uriaș spion, unul dintre cei mai veninoși maeștrii ai breslei, ușoară fie-i țărâna. Patricia nici cu gândul nu gândea că atenția lui Floyd pentru ea nu era decât un scurt paravan amoros, o fugară genoflexiune cavalerească între carambolajul dur dintre mai multe servicii secrete... Ținând seama
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
loc să-și ia avânt. M-am trezit în beznă, în frig, într-un pat jos, lângă o masă joasă de lemn, ațintind cu grijă tavanul, de al cărui îndepărtat planșeu nu izbutisem încă să dau. Ascultând două dintre albumele veninoase, timpurii, deșirate, ale formațiilor The Rolling Stones și The Doors. Iubindu-mă cu o tipă turtită, ambiguă, amabilă, înfricoșată. Cu picioarele ei, ridicate într-un anumit fel, amintindu-mi de-o orfană care-și lua singură toate bucuriile pe care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu mai râde, Didino, nu mai rîde! -Rîd,na! Și-și înfingea țâțele tari în plasa care-i despărțea, ca și când i le-ar fi dat lui. Începuse să-i placă și ei manglitorul. Era tinere-ltinerel și-o zăpăceau ochii lui veninoși și plini de poftă. Bozoncea se ramolea. Trecuse și vremea lui. Începuse să-i albească părul pe la urechi. Pleca repede, să nu-l mai vadă pe Paraschiv. Și-acum că scăpase, pe ea o căuta. Îi spuse lui Gheorghe: - O să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întreba pe Tinca: - Ce zice? Ce zice? - Zice că s-a certat cu a lui Banculea... . - Atunci nici eu nu m-am lăsat. O dată am scuipat-o-ntre ochi și i-am dat cu huideo! - Bine-i făcuși! râdea Chirița veninos. 291 Bătrânii stăteau pe scaune privind mortul, Gogu, nemișcat, țeapăn pe o masă. Muierile nu mai terminau: - Da taci, că muri acum, soro, spunea Tinca. Dacă apuca săptămâna negrilor nu mai vedea lumină pe lumea cealaltă, oricâte luminări i-ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apucat brațul și i 1-a răsucit. Suriul starostelui a căzut. Era ca și mort. A strigat: - Nu mă lăsați, mă! Sandu n-a mișcat. Parcă-i luase Dumnezeu puterile. Stăpânul a încremenit. Cel tânăr îl mânca din ochii lui veninoși. Dintr-o lovitură i-a găsit inima. Sângele hoțului a țâșnit cald și roșu pe mâinile subțiri ale lui Paraschiv. Bozoncea s-a prăbușit pe pernele trăsurii, horcăind. În timpul ăsta, Gheorghe aruncase pe birjar jos de pe capră, dăduse-n Praporgicu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
timpului. De-aș trece lacrimile prin sită, de-aș pune la teasc plânsurile, ca din drojdia lor să-mi otrăvesc credințele, sub un cer fugar! Nimic nu exprimă mai chinuitor decepțiile unui suflet religios ca dorul de otrăvuri. Ce flori veninoase, ce adormitoare crude să ne vindece de molima înfiorătoarei lumini? Și ce vifor de căință să ne descarce sufletul la margini de fire? Timpul e un anotimp al veșniciei; o primăvară funebră a eternității. Desprinderea ființelor din haosul inițial a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
otrăvurile nemiloase și moleșitoare care să mă sloboadă din îndeletnicirea ființării... Doar destrămări cerești să emane arome de îmbătare în nimic, din înălțimi să cadă fulgi adormitori pe răni ce nu se mai închid... Sau ploi de dincolo de lume, ploi veninoase să se strecoare printr-un azur dement pe întinderea bolnavă a cugetului... Doamne! eu nu spun că tu nu ești; eu spun că nu mai sânt Dacă neantul ne-ar da numai un gust pervers de absolut, n-ar fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cosmic. Nu este în convulsiunile ei nici urmă de purificare, ci o ură, o amăreală, o înrăire carnală. Mizeria, ca și boala, nu duce la un suflet nevinovat și îngeresc, la o umilință curată și pură, ci la o umilință veninoasă, rea și răzbunătoare, la un compromis ce ascunde răni și patimi chinuitoare. Aceia care nu s-au născut în mizerie, ci au căzut în ea, nu se pot împăca absolut niciodată, fiindcă aceștia înțeleg mai bine decât ceilalți că în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
asupra frunților de valuri, până ce întunericul ce-l aruncă ei prin umbra lor cea mare va pătrunde sufletul adânc al mărei c-o noapte rece și tăcută, până atuncea Lumea lui Dumnezeu va fi nenorocită. Cei mai nalți și mai veninoși nori sunt monarhii. Cei după ei, asemenea de veninoși, sunt diplomații. Trăsnetele lor cu care ruină, seacă, ucid popoară întregi sunt rezbelele. Sfărâmați monarhii! Nimiciți servii lor cei mai linși, diplomații; desfințați rezbelul și nu chemați certele popoarălor decât înaintea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ei prin umbra lor cea mare va pătrunde sufletul adânc al mărei c-o noapte rece și tăcută, până atuncea Lumea lui Dumnezeu va fi nenorocită. Cei mai nalți și mai veninoși nori sunt monarhii. Cei după ei, asemenea de veninoși, sunt diplomații. Trăsnetele lor cu care ruină, seacă, ucid popoară întregi sunt rezbelele. Sfărâmați monarhii! Nimiciți servii lor cei mai linși, diplomații; desfințați rezbelul și nu chemați certele popoarălor decât înaintea Tribunalului popoarălor și atunci Cosmopolitismul cel mai fericit va
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
peste granițele În interiorul cărora se aflau diversele părți ale acestuia. Încă de la Început C.D.E. a avut un discurs politic contradictoriu. El se prezenta ca organismul menit să slujească ideea unității În lumea evreiască, dar chemarea sa era „Să smulgem colții veninoși ai reacțiunii!”5. Dacă la Începuturile activității sale Comitetul Democratic Evreiesc a pus accentul pe unitate - se poate spune că face risipă În folosirea acestui concept În Întreaga sa propagandă -, Într-o etapă următoare, se pune accentul pe lupta de
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
să ascundă un adevăr binecunoscut lor. Un adevăr împiedicat, plin de reticențe și renunțări, paralizat de scrupule și căință. Iar cînd acești vechi revoluționari sînt tratați ca agenți în solda poliției, ca trădători vicleni, ca drojdie a omenirii, ca șerpi veninoși, ei întăresc acele spuse, îi liniștesc pe ceilalți și se liniștesc în ceea ce privește fidelitatea și solidaritatea lor neîntinată la procesele de la Moscova, constată un istoric, "comuniștii erau de multă vreme sfîșiați de un conflict insolubil între oroarea lor față de metodele de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Nu că parcă mă lăsară”. „Hai că n-am timp de tine”. „Mai bine s-o chemă pe țața Anica să-mi descânte” (Micul lord) Altundeva este descrisă amănunțit lupta celor mai viteji dintre băieți cu gărgăunii, adversari redutabili „la fel de veninoși ca șerpii”. Efectul provine din alternarea perspectivelor, o voce familiară relatează parcă din actualitate, din vecinătatea „gărgăunariței” (aceea a copilului, desigur), o alta amestecă planurile și rememorează, șovăind printre debriurile memoriei, experiențe și senzații difuze. Intervin și alți naratori sau
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
totul lui don Terentio. Știam totul, fiul meu drag, totul. Dumnezeu însă iartă când foamea roade măruntaiele. De la amvon, don Terentio, într-o dumunică dimineața, în timpul predicii, cu bunul simț și ironia dintotdeauna recomandă: Să li să scoată viperelor dinții veninoși, înainte de a le frige, și să se bage de seamă să nu se confunde animalele cu copiii înainte de a le-njunghia, și să nu se confunde copiii cu oile36. XII În timpul procesului martorii spuseseră tot felul de bazaconii în contra lui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
zburdalnic cu cât are un germen de chibzuință nedezvoltat încă: de aceea trebuie, ca să zic astfel, legat cu multe frâie..."*. În acest pasaj, copilul este un animal, dar nu unul oarecare: to thérion este animalul sălbatic, încă nedomesticit, monstrul, reptila veninoasă. Copilul este încă la jumătatea drumului dinspre starea naturală, neșlefuit de cultură, aflat la margine. Biblia este clară asupra acestui punct (Proverbe, 28, 15)37: Dacă nebunia se pripășește în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
un ban de metal (aramă sau argint). Pentru mușcături de șarpe: Se lega strâns locul de deasupra mușcăturii, pentru a nu circula veninul "la inimă". Se sugea apoi sângele contaminat și se scuipa, iar În caz că se știa că șarpele era veninos, se tăia carnea de pe locul mușcăturii și se ardea rana cu fierul Înroșit. Mușcătura se spăla cu apă rece În care au fost ținute frunze de alun, lapte dulce fiert și se ungea cu mujdei de usturoi. Cel mușcat de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
spală ochii de mai multe ori pe zi, ultima, seara la culcare și se bea câte o cană după fiecare masă. Miopia, prezbitismul și "orbeala" se mai tratează cu untură de șarpe, excluzând cea de viperă sau de alte reptile veninoase. Picături În ochi cu ceai din boabe de ienupăr pisate, amestecate după răcire cu miere de albine. Suc de ceapă, 2-3 picături În ochi, de mai multe ori pe zi. Aceste tratament era aplicat și de romani, după cum menționează istoricul
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
amestec din 2 guri de pâine neagră sau de secară și multă sare, care se mestecau bine În gură, până se Îmbibau cu salivă. Tratamentul se folosea și la Început de cangrenă sau În cazul rănilor provocate de mușcăturile șerpilor veninoși. Când cineva se Înțepa cu un spin, așchie etc, făcea un aluat din pâine moale amestecat cu sare de bucătărie și Îl punea pe rană. După 5-6 ore, se lua aluatul, rana rămânea galbenă și se putea vedea unde era
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
cărui susținător declarat fusese, de asemenea, Euripide. Un moment culminant îl atinge ridicolul din comedia Femeile la sărbătoarea Demetrei, unde Aristofan convoacă (sub forma unei parodii la Banchetul lui Platon) o "adunare a femeilor", care, maestre în conducerea unor discursuri "veninoase", pun la cale condamnarea și uciderea lui Euripide. Pe lângă mai sus-amintitele paratragedii, Marian Popa uzează de încă doi termeni pentru denumirea acelor opere ce parodiază tragedii, și anume hilarodia și simodia, proveniți prin derivarea de la nume proprii: În comedie, parodia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și-a dorit să le descopere, dar și de florentinul obicei al bârfei, îl transformă într-un parodist care excelează pe spații restrânse ca întindere, dar strălucite în tendința de perfecționare formală. Facețiile sunt rezultatul unor întruniri "vesele, dar și veninoase", desfășurate la Vatican, într-o mică încăpere numită il Buggiale sive mendaciorum officina (adică minciuneriul)209. Scurtele și amuzantele istorii de tot felul, dar mai ales cele licențioase, au în subtext o intenție moralizatoare, dar vor să și să amuze
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-n ciuda forței, tinereții, rangului, Victorioasei spade, noului noroc, Si inimii și vitejiei, ești un trădător, Fals către zei și frate și părinte, Rebel acestui prinț prealuminat Și, de la vîrful creștetului pînă La țarna și la praful sub picior, Un veninos broscoi de trădător! Zi "nu", Si spadă, braț, curaju-mi tot sînt gata Să dovedească-n inima, cărei vorbesc, Ca minți! EDMUND: Prudent ar fi de nume să te-ntreb, Dar fiindcă te-arăți mîndru și războinic Și vorba-ți are
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Date privind întrebuințarea unor plante în medicina populară din raionul Fălticeni. Farmacia 4966, București. 42. Sevastos, Cântece nmoldovenești, Iași, 1883. 43. Șăineanu Lazăr, Basmele române, București, 1895. 44. Șăineanu Lazăr, Ielele, București, 1886 (cit.). 45.Topa E., Plantele medicinale și veninoase, Cernăuți, 1934. 46. Voiculescu V., Toate leacurile la îndemână, București 1937. 47. Voronca Elena N., Datinele și credințele poporului român, Cernăuți, 1903. 48. Vrabie Gh., Folcloristica română, București, 1968. 49. Vrabie Gh., Folklorul, obiect, principii, metodă, București 1970. 50. Revista
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]