1,039 matches
-
un scuipat la picioare - o flegmă groasă și însângerată. Danny s-a încruntat îngustându-și ochii deja umflați. Eu m-am cărat de-aici. Și băiatul a deschis ușa și s-a furișat pe coridorul care mirosea a mucegai. Pe verandă i-a văzut pe Naji și John bând bere. Casa nu avea ușă și prin spate, așa că Danny a traversat sufrageria în vârful picioarelor și-a deschis încet ușa cu plasă de insecte. Dacă era rapid și invizibil, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și întunecate pe genunchi. Tu crezi ? Danny își ținuse răsuflarea, iar acum a expirat. Până când cineva nu-l credea pe el, nu-i era limpede câți oameni nu credeau în fantome. Băiatul s-a dus către treptele care coborau de pe verandă. Tata ... Venea la mine în fiecare noapte. Și nu-i poveste pe care-am inventat-o. Chiar era acolo. Mi-a arătat chestii legate de locurile astea, Naji l-a fixat cu privirea, apoi, într-un final, a dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se pitise în spatele munților, iar apa căpătase întunecimea vinurilor pe care Naji ajunsese să le adore. Merlot-urile și pinot noir-urile delicioase de Napa Valley. Ellis s-a dus cu pași apăsați către cabană și și-a luat pușca de pe verandă. Cu puțină imaginație, Naji ar fi inventat un murmur vesel care să însoțească dispariția bătrânului în pădure. Ellis avea imaginație, dar acum ea era ocupată cu scene în care moșneagul îi frângea gâtul fiului. Ellis a luat-o în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
satisfacție, că foșnetul vântului fusese cotropit de conversația fetelor. Mary și Irene își luaseră băuturile și se duseseră pe plajă. Vocile lor se confundau cu vocea râului: acum o șoaptă, acum o explozie intensă. Alice și Helena se cuibăriseră pe verandă. Alice cu aceeași voce chițăită, Helena cu vocea ei profundă și liniștitoare, ca un nor care acoperă soarele într-o zi cu căldură dogoritoare. Jina l-a găsit pe Danny stând turcește pe iarbă și alegând pietre dintr-o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o facă bucăți. Drew i-a oferit o mână lui Alice ca s-o ajute să urce în ambarcațiue, dar femeia nu s-a clintit, lăsând încet în jos mâna pe care o avusese în șold. John a ieșit pe verandă. Uite-l, a anunțat Jina. Urcă, Alice. Dar Alice nu s-a mișcat, iar Danny știa de ce. John nu era îmbrăcat în pantaloni scurți de mers pe râu și în sandale, ci avea pe el o pereche de pantaloni lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pus mâna pe poartă și s-a lăsat pe vine ca să scape de amețeală. A îngenuncheat lângă un petic cu căpșune - fructe grase lăsate ca să le culeagă prietenii. Femeia i-a spus ceva băiatului, care s-a dus către capătul verandei. Pearl a pășit singură pe cărare. Era așa de vânjoasă, încât Jina ar fi fost în stare să jure că, sub mersul ei, pământul începuse să vibreze. Femeia era îmbrăcată cu o fustă înflorată și-o bluză imprimată cu albăstrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cabană. Așa, a spus Pearl. Te rog, a zis Jina, întinzând o mână, pentru ca apoi s-o lase să cadă la loc. Îmi pare rău. Îi părea rău pentru că venise acolo, pentru că încerca să vadă dincolo de femeia din fața ei, pe veranda unde Jina ar fi putut să jure că auzise o serie de pași mai grei, care nu era posibil să-i aparțină băiețelului. Pearl a ridicat o mână și Jina a tresărit. Era sigură c-avea să fie lovită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aproape de culoarea plumbului - cel mai robust dintre metale. Eu o să fiu înăuntru, i-a spus femeia. Pearl s-a întors la cabană, și-a luat fiul de mână, dar nu i-a zis nimic bărbatului care stătea în picioare pe verandă, ținându-se de balustradă ca și când altfel s-ar fi prăbușit, ca și când altfel s-ar fi înecat din nou. Pearl a intrat în casă și-a trântit ușa. Apoi s-a făcut liniște. Nu se mai auzea decât clipocitul pârâului și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trăită numai pe jumătate, viața asta inundată de râu, era abandonată. Zach n-a apăsat pe clanță. Bărbatul văzuse de toate, de la avalanșe la incendii de pădure, dar, până în clipa asta, nu mai văzuse niciodată o fantomă. A coborât de pe verandă și-a prins-o pe Jina din urmă dincolo de gardul grădinii. Femeia era așezată pe jos și lovea pământul cu pumnii. Una dintre glezne i se răsucise într-un unghi nefiresc în jurul unei rădăcini. Jina din fața lui Zach arăta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dar a fost de acord. Irene s-a dus să-și ia arma, dar apoi și-a amintit că i-o dăduse Jinei. Conduc eu, a anunțat ea și-a pornit-o pe cărare. Zach a urcat în fugă pe verandă urlând după Andy și Pearl. După asta, totul a părut să se petreacă în același timp. Jina a auzit strigăte din spate: vocile lui Naji și Mike. L-a văzut pe Ahmad cum a mai aprins un chibrit și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a făcut-o să zboare în spate. Jina a realizat că auzise mai multe împușcături. Mike a înșfăcat-o, iar Jina a văzut o străfulgerare argintie înainte ca bărbatul să-și pună propriul pistol înapoi în toc. Pearl era pe verandă, cu o pușcă în mâini. Ar fi putut să fie oricare dintre ei; poate că, în zilele care aveau să urmeze, gândul ăsta avea s-o facă să doarmă mai ușor. Zach a fugit în grădină și-a cufundat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
oameni. Agenți federali. N-am ce să fac. Zach a clătinat din cap. Brațele îi stăteau țepene în lungul corpului. Bine. Jina a aruncat o privire către trupul lui Ahmad, apoi s-a uitat la Andy, care se juca pe verandă ca și când toată lumea ar fi trăit sub amenințarea incendiilor de pădure, după care s-a întors către Mike. Când bărbatul a luat-o de mână, Jina s-a răzgândit, a realizat că sunt câteva lucruri, prețioase, pe care poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de familie gospodară. Soarele ieșise de după nori și Întreaga grădină părea un iaz de lumină. Pentru că se mai Încălzise și voiam să-mi scot paltonul, am refuzat invitația de a intra În casă și am cerut permisiunea să rămîn pe verandă. Conform spuselor doamnei Toyama... (În clipa aceea s-a auzit un claxon. Se pare că s-a Întors domnul Toyama În persoană.) Aceeași zi, ora12.19. S-a Întors Toyama. Deoarece mi-a spus că este extrem de ocupat, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pe coastele de sus, din stânga. Da, Mircea, mi-a fost dată și această față a Westului. Acea față căreia îi aud vocea la telefon aproape în fiecare duminică la ora 11 seara, care mi se uita în ochi pe o verandă în Sinaia când eu o luasem pe tobogan în jos, zicându-mi: - You must like yourself! You must love yourself! Don’t punish yourself so much! Mă prindea de bărbie și-mi întorcea ochii din gol înspre soare. Îmi descleșta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
domnișoara Martine, frumusețea familiei, s-a apucat să tragă zdravăn la măsea. Tu ești domnișoara Martine, eu sunt Edna, sora mai mare și insipidă - pentru că doar citim replicile, în regulă? Eu și „Edna“ a trebuit să ne așezăm pe o „verandă“ improvizată din două cutii răsturnate, făcându-ne vânt din cauza arșiței cumplite. Cum ziua era cu adevărat dogoritoare, asta a fost ușor de jucat. Scena 1 La ridicarea cortinei, două tinere sunt așezate pe veranda unei case gen plantație, care dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trebuit să ne așezăm pe o „verandă“ improvizată din două cutii răsturnate, făcându-ne vânt din cauza arșiței cumplite. Cum ziua era cu adevărat dogoritoare, asta a fost ușor de jucat. Scena 1 La ridicarea cortinei, două tinere sunt așezate pe veranda unei case gen plantație, care dă semne de paragină. Una dintre ele - Martine - este o frumusețe ofilită, neconsolată, care tot soarbe dintr-un pahar și se uită în gol, cealaltă - Edna - e mai coaptă și are trăsături masculine. E spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
grijă cum conduci. Deodată m-a cuprins din nou acea senzație. Și anume că, dacă aș cunoaște vreodată teama, asta aș simți acum. M-am uitat înapoi. Tessie stătea în holul luminat și ceva în felul în care lumina de pe verandă i se reflecta în ochelari m-a dus cu gândul la Josef Mengele. La capătul aleii, am ieșit și porțile au început să se închidă în urma mea. Am așteptat până în ultima secundă, apoi m-am strecurat înapoi și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mare a vântului pe obrajii lor, privind în sus să vadă cum înaintau norii. Când fură, în cele din urmă, pregătiți pentru potop, rămaseră la fereastră să privească asemeni lui Kulfi și tuturor locuitorilor din Shahkot, aplecați pe balcoane și verande, de sub copertinele ricșelor; întregul oraș privea cu ochi neliniștiți, îndreptați în sus, până când o pală deosebit de puternică făcu frunzele să zboare ca păsările înainte de focul de armă, aducând primele picături de apă pe pământul uscat. Kulfi privea ploaia. Cădea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întreg și neatins, cu grămezile de gunoi și încrengătura de străzi. Încetul cu încetul, văzu rețeaua de fire pornind din stâlpul de curent electric și pereții murdari, pătați, ai caselor care se înălțau mult în jurul său, și acoperișurile complicate și verandele lor; desișul lor de antene de televiziune, sârme întinse pentru pus rufele la uscat și curți pline de biciclete și plante zdrențuite și tot calabalâcul familiilor numeroase și zgomotoase. Rețeaua municipală de apă era pornită. Dinspre fiecare bucătărie și baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de forță grațioasă. Cu cozile ținute sus deasupra capetelor, dărâmau cutia cu lapte ca laptele să se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul și lintea se revărsau în râuri aurii și verzi, albe și negre. Mâncau cantități uriașe de stafide și nuci, migdale, anacard și muguri mici și prețioși de pini, al căror furt o făcea pe Kulfi să le alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spună clar că era responsabilitatea lor să ia măsuri în privința acestei tulburări a sanctității și păcii din Shahkot. 15 Era cam șase dimineața și deja vânzătorul de ziare din Shahkot distribuia povestea prin tot orașul. Ajungea cu o bufnitură pe verande și în tinde, se izbea de uși și trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul de ziare pedală pe lângă casa inspectoratului sanitar șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tot orașul. Ajungea cu o bufnitură pe verande și în tinde, se izbea de uși și trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul de ziare pedală pe lângă casa inspectoratului sanitar șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta care distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta care distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându-l pe medic așezat liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se lansă ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de ceai. — Serios, ești prea plin de zel, strigă medicul după silueta care se îndepărta pedalând rapid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pedale cu care venise tocmai de pe deal. Întâmplător, locuința inspectoratului sanitar șef era prima de pe drumul de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]