15,959 matches
-
să le dezonoreze" ("Libertatea" = L, 2199, 1997, 1). Un caz de pedofilie e tratat în termeni similari, verbul folosit fiind popular și arhaic: "Chuck Bronson a venit din America să-i necinstească pe micuții bucureșteni" (L 2068, 1997, 3). Spre deosebire de verbele din cele două citate anterioare (comparabile și pentru că fac parte din familiile lexicale ale cuvintelor onoare și cinste), sinonimele a batjocori și a-și bate joc nu mai sînt arhaice, ci doar populare. Și acestea apar în știrile actuale: "La
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
de lemn și de ideile primite ale ideologiei comuniste. Istoria lui (în fapt, interzisă!) ne oferea scară de valori pentru o literatura care, ea însăși, ieșea acum treptat din ceață groasă a proletcultismului. Profesorul onorific de la facultate umplea amfiteatrul cu verbul lui original, cu știința lui de a stîrni emulație, cu extravagantele și snobismele lui care ne aduceau în pragul revoluției intelectuale. Nu auzisem nimic asemănător de la nimeni. Acest lucru nu trebuie uitat. Îi sorbeam fiecare cuvînt. Cu toții, cînd am început
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
de minte merită a fi socotita importantă? Cu siguranță nu aceea echivalentă cu simple depozitari de informații, de genul celor care exasperează orice școlar fără prea multa tragere de inimă pentru carte. Gramaticul latin Varro reconstituia etimologia cuvîntului "recordari" invocînd verbul "revocare" (a aduce înapoi) și substantivul "cor" (inima), ceea ce a dus la o asociere îndelungată între memorie și inima, încă înainte de a fi vorba de o conexiune între memorie și creier. După Aristotel, memoria are doi centri, atît inima, ca
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
crea o imagine morală urîtă lui Caraion. Că noi n-am vizat asta, mi se pare firesc și m-aș bucura de recunoașterea de către dl Florescu a faptului, daca exprimarea d-sale n-ar fi suspectă de folosirea improprie a verbului în cauză, care implică intenția. Din păcate, fie că vrem, fie că nu vrem, documentele pătează posteritatea poetului, si asa departe de a fi impecabila. Tocmai despre morală e vorba. Talentul lui Caraion nu l-a pus nimeni la îndoială
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
1999, 11). Citatul e interesant, pentru că demonstrează tocmai extinderea uzului expresiei: obiectul de mîncat (subiectul gramatical al construcției verbale pasiv-impersonale) e, de această dată, uman. Apariția ghilimelelor semnalează, cred, tocmai raritatea acestei combinații, care riscă să activeze sensuri concrete ale verbului și să proiecteze astfel în imaginația cititorului bufe scenarii canibalice.
Despre mîncare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17894_a_19219]
-
a seducției, pe de alta, imboldul unui prea-plin trupesc, al senzualității pofticioase, agrementate cu capriciu, în care se răsfăța artista. Ne aflăm, așadar, în același cerc al dominației bărbatului de către soție, bărbat legat (și) cu funiile de matase ale meșteșugitelor verbe... Programul zilnic al Cellei este încărcat peste poate. E programul unei femei de lume, de-o energie debordanta, a cărui relatare e laconica și nervoasă, presărată cu mici ironii și autoironii, al unei femei ce-și cunoaște prețul, dorlotîndu-se în
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
culturii române prin introducerea noilor concepții critice, a noilor criterii de disociere, a noilor idealuri, în ultimă instanță; despre conflictul lumilor în Baltagul sadovenian; despre simfonia (beethoveniana) a aspectelor stilistice din Răscoală lui Rebreanu; despre forță (argheziana) de plasticizare a verbului poetic blagian; despre proza de "observație și experiența" a lui Pavel Dan... și despre multe altele. Am să mă opresc doar, în încheiere, la un alt studiu din 1945, Un ev galant al lumii dunărene în creația eminesciana. Cornel Regman
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
autorul nostru e departe de-a fi un grandilocvent, un fanfaron al eului pus în spectacol. Drept care d-sa adoptă ca instrument al expresiei nu discursul propriu, ci graiul obiectelor și al fenomenelor, a căror "semantică" îl inspiră, transpunîndu-i-se în verb cu o aură de obiectivitate secret-autoritară și absolutorie. Personalitatea creatoare însăși e modelată de obiectivitatea obiectuală: "Și dacă simplul fapt că scriu aceste rînduri aduce o schimbare insesizabilă în mintea mea ("gîndirea se naște pe limbă", a spus Tristan Tzara
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
a construcției populare, ca tot omu': "De obicei, sînt o persoană pașnică. Însă, ca tot omu', mai am și eu scăpări" (EZ 2297, 2000, 2); "R.S. are și el, ca tot omu', un serial preferat" (EZ 2315, 2000, 10). Cînd verbul exprimă clar o acțiune a cărei responsabilitate aparține subiectului, aplicarea construcției produce un aer de justificare comică: "dădea mai bine la popor că Președintele rade și el la unșpe dimineața, ca tot omu', o votculiță" ("Academia Cațavencu", 32, 1997, 8
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
Doamne, nu pleca// că stă peste noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toată-i la hota-,/ Doamne, nu pleca...// dacă pleci ne-om dare foc,/ rogu-mă, mă rog!" (Doina șla margineț). Avem a face aci cu un prototip al verbului poetic, cu articularea sa in statu nascendi, în zorii producției artistice pe care o înregistrează folclorul. Melancolia țărănească e surprinsă în filonul său intrinsec, la răscrucea Erosului cu Thanatosul, precum o primă derută a spiritului, într-o mixtură de prospețime
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
traduși, calchiați: fereastră, virus - sau, în domeniul Internetului, a naviga, a vizita etc. O a doua fază, poate și mai interesantă, este cea în care terminologia de specialitate (re)intră, prin extensie semantică, adesea prin intermediul vorbirii familiare, în limbajul curent. Verbul a accesa, de exemplu, englezism tipic limbajului informatic - "Internetul este accesat de 40 milioane de oameni" ("România liberă" = RL 2147, 1997, 9) - apare folosit cu sensul de "a ajunge la..." într-un context total diferit: cel sentimental. E drept că
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
Scrisori șmai mult decîtț deschise). Și nu alcătuiesc oare caligramele apollinairiene (vezi pag. 13, 25) o dovadă a năzuinței artelor de-a se îmbrățișa una cu alta, id est a sincretismului lor originar? Așijderea Șerban Foarță își suprapune nu o dată verbul decantat pînă la o frapantă personalizare cu cel al unor înaintași din cinul poeților. E o suprapunere pe cît de discretă pe atît de inevitabilă în acest "bulion de cultură" în care ne aflăm. Corzile lirei d-sale filologice emit
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
devoră în moliciunile lui erotismul furorilor/ apărîndu-se și tînjind mai departe/ neputîndu-i cuprinde pe toți. Convulsia/ golurilor și a plinurilor. Bolți și desfaceri/ terase și grote de cărnuri printre care mîna ei grațioasă/ albă/ pierzîndu-și conturul? (Ieșirea din bibliotecă). Însuși verbul, entitatea fundamentală a creației în cauză, n-are parte decît de un tratament exterior, aventuros rece, de-o abstractizantă ținută, scurtcircuitată de artificiu, precum o vagă parodie a manierismului abscons, nichitastănescian. Incredulitatea se ramifică în figuri ale unei imaginații ostenite
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
lumină diversitatea și expresivitatea limbii române populare din regiunea Maramureșului. Vom ilustra acest aspect cu un singur caz: fiind vorba de un cimitir, este normal ca noțiunea a muri să apară în forme diferite. Astfel sînt prezente în epitafe cîteva verbe sinonime, de ex. răposa, adormi, odihni, putrezi. Mult mai numeroase sînt însă expresiile sinonime dintre care cele mai frecvente sînt a lăsa și a părăsi viața. Urmează (boala) în pămînt m-o băgat, (moartea) m-o pus aici la hodină
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
e totdeauna clar indicată reproducerea replicilor, a discursului direct, nici măcar cînd locutorii alternează: "A venit acasă și a zis, dragă, plecăm pe vas. Cum plecăm pe vas? Uite așa, m-am săturat". Folosirea virgulei pentru a izola replica reprodusă de verbul de declarație - "a zis, dragă, plecăm" e, în scrierea românească standard, o greșeală evidentă; extinderea unor convenții de punctuație din alte limbi (cea mai probabilă e influența unei reguli de introducere a citatului în scrierea englezei) nu e posibilă, deoarece
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
din noi" (Odaie cu bătălia de la Austerlitz). În discursul său, George Vulturescu pornește de la sine spre a se întoarce la sine, circular. Poetica sa inconfortabilă e una a modelării textului de către ființă. Așa cum lichidul ia forma paharului ce-l conține, verbul amar devine una cu eul: "Mai întîi albul paginii/ apoi ceața ei prin care orbecăiești/ centimetru cu centimetru înghețînd/ în jurul tău pînă cînd totul/ devine o banchiză pe care aluneci/ care alunecă/ trăgînd după tine/ năruind cu sine catapeteasma nopții
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Mai întîi albul paginii/ apoi ceața ei prin care orbecăiești/ centimetru cu centimetru înghețînd/ în jurul tău pînă cînd totul/ devine o banchiză pe care aluneci/ care alunecă/ trăgînd după tine/ năruind cu sine catapeteasma nopții// Evul mediu dăinuie în văgăunile verbului/ știu, nu-i cîntec acesta/ iertați-mă că nu scriu în vechile dulci rime/ că ies în fața voastră din mîlul odăii ca/ un nufăr/ sau ca un trăsnet înflorit/ orice privire îi poate fi balta/ tîrziu într-o cafenea în fața
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
unui om/ în chiar noaptea lui/ în chiar noaptea vieții lui/ cu mîna lui fierbinte/ cu febra din cutele cărnii sale/ înfige literele în pagină/ ca și țărușii în gardurile stînii/ huo, jivinelor!/ ați și simțit mirosul de carne al/ verbului agonic?// Nimic de la zei, nimic pentru/ zei în scrisul agonic:/ doar omul. Doar pentru ospățul său./ Și pentru tine, tulpinile de crin/ ale literelor, Doamnă, care-mi șoptești:/" Mai credibil este paharul tău/ decît pocalul de aur din ceruri./ Mirosul
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
parte e ca și cum ai scoate/ zarurile de pe masa de joc.// Crîșma e grota din care continuăm/ să ieșim. Iar și iar" (ibidem). Grație alcoolului vizionar dilatat (Stelaru: "Șapte Două elemente domină această producție tenebroasă, izvorîtă parcă din pana unui energumen: Verbul și Ochiul. Să le examinăm. Nu întîmplător, George Vulturescu se răfuiește cu Cuvîntul, care, conform tradițiilor religioase, e un principiu al Vieții, al Genezei, preexistînd Lumii, întrucît e conținut în Dumnezeu. Astfel sacrilegiul e deplin: "Fericit poetul romantic.../ el așteaptă
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
descinde în piețe,/ nu conduce dansul carnavalurilor ci/ conduce pașii dansatorilor spre/ subteranele conclavurilor, spre crame/ și poduri amețitoare// he, he, definiția este sfîrșitul/ poemului agonic" (ibidem). Pitorească ni se înfățișează, în lirica de care ne ocupăm, derivația cenaclieră a verbului literar. Spectacolul poeților ce se adună monden-ritualic spre a-și citi textele, dar și în vederea unor sindrofii, cu o derulare de intenții mai mult ori mai puțin inavuabile, într-o atmosferă înțesată de tertipuri și tangentă la orgii, apare foarte
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
au selectat ca formă de bază varianta fonetică sturlubatic și definiția "neastîmpărat". în DLR găsim de altfel numeroase variante ale cuvîntului: sturlubatec, sturluiatec, sturluibatic, strolobatic, strulibatic, ștrulubatic, șturbulatic etc. Incertitudinile formei sînt legate de cele asupra originii: DLR trimite la verbul a sturluiba, care figurează în dicționar cu "etimologie necunoscută"; și alte lucrări lexicografice românești acceptă această semi-soluție. Publicistica asigură adjectivului popular o circulație nu foarte spectaculoasă, dar stabilă; forma preferată azi e însă, spre deosebire de cea a dicționarelor, cea cu ș-
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
Umilința se cuibărește în craniile pustii/ în buzunarele goale în inimile deșarte/ ea ne intră în măduva oaselor/ ne suge sîngele ne roade visele.(...)// Fii umil copile fii umil bătrîne. Doamne, de ce umilința e viață?" (Umilința este o palmă). Prin verbe simple, "prozaice" poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei, prima nefiind neapărat îndatorată unei rostiri solemne, aristocratice sau clamoroase: "Ei cu dobitoacele cu lîna cu laptele./ Noi cu lumile ce aduc la lumină cuvintele
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Un rău cu specifice manifestări, căruia i se dă, din diversele nume cu putință, cel de dezolare și care suprimă nu doar ipostază narcisiaca a autorului, prin ocultarea oglinzii, ci și pe cea expresiva, prin amploarea trăirii asumate, deversînd limitele verbului: "nu mă mai văd în oglindă. nu mai încap/ în oglindă. nu mai încap în cuvinte. este în mine/ o dezolare. ea nu încape în cuvinte" (La marginea lui Dumnezeu). Răul acesta, doar cu aproximație romantică nomabil, e contaminant la
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
înseamnă că eul se simte alienat, despicat de starea dezolării, incapabil a-și asuma discursul, a-și susține credință, a se interogă. Dar și anesteziat (mortificat) prin scindare: "cineva sau ceva s-a strecurat/ între mine și mine: ei și!.../ verbele mor toate cînd ajung fix/ în același poem: ei și!.../ din memoria vîntului se ivește/ o catedrală neterminata/ ei și!.../ nu mă mai mir nu mai pun întrebări nu mă mai doare" (ibidem). În schimb e capabil a-și asuma
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
din acest triumf asupra umanului"; Paul Valéry: travaliul estetic are "ceva inuman"). Viziunea poetului nostru este una a amestecului de identități sub semnul unei violente liniștite, vitale: "deocamdată lumină se face pe drumul pustiu/(ca si cum s-ar fi aprins tocmai verbul cu care-l descriu!)/ și să văd că gardianul din văzduh cel sever/ monstrul cu aripi de înger/ are chiar chipul meu/ și-mi dau seama că drumul pustiu nesfîrșit/ este chiar lama unei securi/ care-mi despica încet inima
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]