1,741 matches
-
ne jucam, ne așezau la masă, ne spunea mătușa povești și poezii. De multe ori rămâneam să dormim aici. I-am iubit mult și ei pe noi. Dumnezeu să-i odihnească! În casa aceasta plină de amintiri a stat o verișoară a mea, care le-a purtat de grijă până la sfârșit și după..., dar apoi a vândut altcuiva, ea mutându-se la casa părintească pentru a-și îngriji tatăl, această casă fiind lăsată în paragină de cei care au cumpărat-o
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
aceeași fetiță cu o rochiță roz, ceva mai cochetă de această dată; avea vreun an mai mult și ziceai că tocmai a ieșit de la salonul de înfrumusețare. Superbu-i păr blond primise-n dar minunate șuvițe negre din partea surorii și a verișoarei. Mai mari cu 14 și 15 ani, trebuia, musai, să-și încerce vopseaua înainte de aplicare. Unde poți să o faci mai bine, decât pe un minunat păr blond? Ce să vă mai spun? În acea zi, toate s-au ținut
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
poemul, în 16 versuri, pe care îl redau mai jos în întregime: “Steaua izbucnea în plâns Dând din raze o șuviță Pe când eu cu un surâs Surâdeam spre-o fluturiță. Mă trecuse primăvara Ca printr-un tunel un tren Fluturiță, verișoara, Mă umpluse de polen Și veni și-un vânt sălbatic Care-mi smulse osul frunții și sprânceana De-o gândesc cu creierul molatic Pe Ileana Cosânzeana Și cu scoarță cenușie Ca un lemn de miez de nucă Mă gândesc dac-
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360389_a_361718]
-
nu știa nici să citească sau să scrie) prin “implant informatic” aceste revelații așa zis “divine”? În Mistica tronului se spune ca, “Mahomed, pe când dormea în casa lui de la Meca (sau în incinta moscheii, împreună cu Omheni, soția sa - în realitate, verișoară), a fost trezit de arhanghelul Gabriel, însoțit de ajutoare, pentru a-l purifica pe profet ca să-l pregătească pentru ascensiunea celesta: îi deschide pieptul, îi scot inima și-o spală cu apă de la izvorul din Zamzam într-o cupă de
DESPRE GLOBALIZAREA ROMANIEI SI PERICOLUL ISLAMIZARII EUROPEI. IN CE EUROPA TRAIM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360385_a_361714]
-
Când am dat mâna cu ei, m-am recomandat țanțoș: poet George Filip. Am ajuns, din întâmplare, în casa scriitorului orb Marin Iancu Nicolae. Mi-a spus că-mi citise deja poezia și că sunt talentat. Doamna Dr. Octavia Dimancescu, verișoară cu Antonescu, m-a dus acasă la Arghezi. Mosul cel șugubăț mi-a dat cireșe și mi-a zis: „Gheorghiță... ai talent. Ai grijă, greul de-acum începe. Ești blestemat de muzele cele bune...” „Metaforă mea este desprinderea de realitate
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
binedispuneau,se gândii să îl invite și pe Jonathan la petrecere.Pe la amiază trăsurile celor invitați sosira.Mai întâi Victoria și părinții ei,apoi Jonathan neînsoțit de tatăl lui.Elisabeth nu lua parte.Ea pleca cu câteva zile înainte la verișoară ei care era bolnavă,insă îi promisese fetei un cadou de acolo.Nimic nu putea merge rau.Invitatii se strânseră la masă,în timp ce Radella servea,iar în aer se simțea o atmosferă familială,cu râsete și voie buna.Jonathan fusese
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
interveneau în viața mea, ci doar mă fluierau, de la tribună, cînd pasam prost sau trăgeam pe lîngă bară, ca la fotbal. Într-o zi, ca să nu uit, am cunoscut-o pe sosia Veronicăi de la Iași, mătușa mea sau, mai simplu, verișoara mamei mele, Ana. Sosia mi-a amintit de original. Ce femeie extraordinară, plină de energie. Așa era și maică-sa, care m-a crescut pe mine. Dar o să continui mai încolo povestea asta. Poate nu ar trebui să-mi amintesc
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
m-ai făcut om, întărindu-mă nebănuit moral, învățându-mă să muncesc pe brânci, să-mi sară capacele, ziua cocoșat pe volanul taxiului, cu moartea în spate, de la 10 dimineața până la prânz trudind la o masă, în subsolul minunatei mele verișoare mele Tory (Dumnezeu să o odihnească în pace!), la scoaterea de unul singur a primului ziar românesc de sport din afara României, „Lumea Sporturilor”, devenit după mai 1989, „Lumea Noastră-Lumea Sporturilor”, trecând, dincolo de sport, la cultură și politică, din moment ce adia a
TÊTE-À-TÊTE, NIG ȘI MIRCEA M IONESCU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359679_a_361008]
-
plecat de sâmbătă, la sora mea. Ne știm așa de bine „abilitățile”, că ne-am împărțit meniul...și a fost ușor. Trebuia doar “ansamblat” și pregătită masa. Ne-am adunat 10 suflete...noi două, soțul ei și fratele lui, o verișoară de-a băieților (care în câțiva ani și-a pierdut toată familia și acum e singură), o familie de prieteni (el francez, ea unguroaică de-a noastră, copilul lor, un oltean înfiat de când era bebeluș)...și doi câini (să nu
DARUL DE LA IEPURAŞ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359167_a_360496]
-
spate și Petre la volan veneau de la spital, copilul vindecat, fusese externat, în drum spre casă Olga a văzut blocul în care lucrase cu aproape un an în urmă. -Oprește, te rog! Petre a oprit mașina, din bloc tocmai ieșea verișoara ei și inginerul Augustin. -Ce faceți? Olga a coborât din mașină și s-a îndreptat spre cei doi -Bună verișoară! -Sărut mâinile! Mă bucur să vă văd! Datorită dumneavoastră astăzi sunt un alt om. -Verișoară, Augustin m-a cerut de
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
în care lucrase cu aproape un an în urmă. -Oprește, te rog! Petre a oprit mașina, din bloc tocmai ieșea verișoara ei și inginerul Augustin. -Ce faceți? Olga a coborât din mașină și s-a îndreptat spre cei doi -Bună verișoară! -Sărut mâinile! Mă bucur să vă văd! Datorită dumneavoastră astăzi sunt un alt om. -Verișoară, Augustin m-a cerut de soție. Olga surprinsă și-a îmbrățișat verișoara. -Felicitări! Vă doresc o casnicie fericită! Bun venit în familie vere! Olga l-
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
Olga a coborât din mașină și s-a îndreptat spre cei doi -Bună verișoară! -Sărut mâinile! Mă bucur să vă văd! Datorită dumneavoastră astăzi sunt un alt om. -Verișoară, Augustin m-a cerut de soție. Olga surprinsă și-a îmbrățișat verișoara. -Felicitări! Vă doresc o casnicie fericită! Bun venit în familie vere! Olga l-a felicitat pe Augustin, acesta i-a sărutat mâna, iar Olga l-a sărutat pe obraz. Vă fac cunoștință cu Petre Petruș, un bun prieten, obrajii Olgăi
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
un bun prieten, obrajii Olgăi s-au îmbujorat când a pronunțat numele iubitului. Cei doi bărbați au dat mâna, apoi au urcat toți în mașină alături de băiat. Mergem la mine să sărbătorim, mama ne așteaptă...Olga a privit complice spre verișoara ei, bărbații nu știau, că ele vorbiseră la telefon în urmă cu o oră și stabiliseră întâlnirea. Referință Bibliografică: Dracu* nu este așa de negru XII / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127, Anul VI, 27 octombrie 2016
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
trăiesc la cote maxime. În vremea aceea, în comună nu era curent electric. Satul a fost electrificat în 1977, deci 11 ani am copilărit cu lampa. La doi ani după ce m-au adus pe mine a venit și fratele și verișoara mea. Toți trei am avut cea mai reușită copilărie din lume. Viața era dură atunci. Bunicul nu a avut serviciu niciodată. Nici bunica. Trăiau din vânzarea fânului (comuna nu era colectivizată), vindeau și vin și vaci. Bunicul era priceput la
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
-i frigea în țăst cu turtă. Mamă ce mâncare regească. Și acum mă gândesc cum o savuram. Apoi lapte dumicat cu turtă. Alt deliciu. Nu mai vorbesc când scotea din garniță ce sărbătoare era. Practic am copilărit împreună cu fratele și verișoara pe o cergă sub dud. Ei, bunicii erau plecați cu treburi iar noi singuri stăteam închiși în curte. Aveam o vecină (mama Mia) care stătea vis-a-vis la o casă, tot cu etaj și ne mai supraveghea. Țin minte când îi
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
nu știa nici să citească sau să scrie) prin “implant informatic” aceste revelații așa zis “divine”? În Mistica tronului se spune că, “Mahomed, pe când dormea în casa lui de la Meca (sau în incinta moscheii) împreună cu Omheni, soția sa - în realitate, verișoara), a fost trezit de arhanghelul Gabriel, însoțit de ajutoare, pentru a-l purifica pe profet ca să-l pregătească pentru ascensiunea celestă: îi deschide pieptul, îi scot inima și-o spală cu apă de la izvorul din Zamzam într-o cupă de
GLOBALIZARERA ROMÂNIEI ŞI PERICOLUL ISLAMIZĂRII EUROPEI. CINE NE FURĂ CULTURA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341398_a_342727]
-
și mai singuri, cei triști devin și mai triști. Ideea Crăciunului, profund înrădăcinată, cea mai la îndemână și cea mai ieftină pentru români, este schimbul de vizite între rude, adunarea aceea generală a acționarilor familiei Cutare la cealaltă familie, Cutărică, verișoară primară cu familia Cutărescu, prin alianță sau de gradul doi cu fostul soț al nevestei cumnatului primei soții a bunicului matern dinspre mătușa a doua, căsătorită cu fratele mai mare al soțului plecat în căutare de un trai mai bun
CRĂCIUNUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341523_a_342852]
-
pe douăzeci de voci, se poartă discuții contradictorii în bisericuțe de câte două-trei sau patru persoane, în timp ce adevăratele colinde, cântate la televizor, aproape că nu se mai aud. Un episod marcant astăzi, mi s-a părut că vine din partea unei verișoare mai îndepărtate, care a sosit la sindrofie îmbrăcată ca nimeni altcineva: o rochie mulată pe bustul deosebit de generos, cu un decolteu adânc capabil să scoată la iveală doi pepenași uniți într-o splendoare deloc imaginară, ba chiar excesiv de vizibilă, și
CRĂCIUNUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341523_a_342852]
-
puteau fi lăsate, așa peste tot, florile mamei și iarba tatei trebuiau să arate asemenea celor din cărțile cu povești. De la poartă până la intrarea în casă pe trotuarul de pământ bătătorit se mai vedeau semnele ultimului șotron jucat cu Rozica, verișoara mai mică cu un an și jumătate de care mă despărțea doar două case. În dreapta lui se înălțau spre soarele albastru pe care nori mici, pufoși și albi întinseseră o horă, două mândre brăduici ce țineau umbră camerei din față
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1032 din 28 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Eu n-am mai apucat să arunc buchetul miresei. Am plecat prea devreme de la propria-mi nuntă. N-a rămas însă una nemăritată în urma mea. Nicio verișoară, nicio nepoată, nicio fină. În ultima clipă, am scos buchetul din vază și mi l-am băgat în geantă. Îmi era foarte drag. Ovi lucrase la el toată noaptea. Nu se găsea pe atunci o floare în oraș. El a
STICLA DE ŞAMPANIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342024_a_343353]
-
chiar frizează realitatea și capacitatea omului de a se opune tendinței de opacizare a rațiunii fără gândul inimii. În acea societate asemănătoare cu cea din România noastră Constance am spus caută un refugiu pe care îl găsește doar în compania verișoarei sale Armance. Cei doi au parte de o poveste de iubire tumultoasă pentru că ambi consideră iubirea imposibilă. Iar când se regăsesc vitrega viață stă să îi despartă. Drumul inițiatic de la finalul cărții duce eroul în ghearele morții iar mama și
COGITO de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342035_a_343364]
-
ceilalți. ,,Scumpe Beecher, i-a răspuns Byron amărât, dacă aceasta, - și ridică degetul la frunte, - mă va ridica mai sus de ceilalți oameni, atunci acesta, - arătă spre picior, - mă situează mai prejos de oricine”. Prima sa dragoste a fost o verișoară de a lui, Mary Chaworth, dar o dragoste nefericită. Începuse viața cu un amor mare care s-a dovedit a fi nefast. Vânătoarea de vulpi, dragostea și parlamentul, erau distracțiile societății engleze de atunci. Byron, în calitate de lord, luase cuvântul în
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
prima aventură cu o femeie din societatea înaltă. Și i s-a părut mărul amar. Amanta care atenta la timpul și gândurile sale, l-a înrăit. Iar Caroline, dedată sentimentului plin de sacrificiu, a ieșit din această istorie zdrobită. O verișoară de-a ei, care a întâmpinat-o în Irlanda, scria: ,,Sărmănica, arăta îngrozitor; a slăbit atât de tare, încât a rămas din ea doar pielea și oasele, iar ochii îi ard ca în febră. Se pare, e aproape să-și
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
ard ca în febră. Se pare, e aproape să-și iasă din minți! Mătușa zice uneori că chiar e nebună.” Byron s-a căsătorit, și-a luat de nevastă pe Annabella - Anna Isabela Milbanke - o tânără dintr-o familie bogată, verișoară de-a Carolinei, pe care el o întâlnise în familia Lemmb. Părea ceva neverosimil: un cuplu dintre două ființe diametral-opuse, o matematiciană evlavioasă și un Child Harold! Dar Byron tocmai pleda pentru acest contrast. Fata dădea dovadă de stăpânire de
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
altă lume mai bună decât asta nu mai există. Și vorbind de trăirile interioare ale câinilor, o altă întâmplare ne-a pus pe gânduri. Într-o altă sâmbătă când s-a dus Culina la mormânt, s-a întâlnit cu o verișoară care a pus ochii pe un cățel frumos ce se plimba în voie. L-a băgat în sacoșă și a plecat cu el acasă. A doua zi de dimineață, mama cățelului, care locuia în curtea paznicilor cimitirului, umbla prin curtea
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]