811 matches
-
Cu cine erați În camera unde ați fost „cazați”? — Îmi amintesc că, atunci când eram Încă cu mama și fratele, venea la mine un băiat și-mi dădea chiftele. Cine era n-am putut să aflu niciodată... O fi fost un verișor, o fi fost trimis de cineva dintre rude... Mergea printr-un culoar și venea la mine și pe urmă Îl conduceam unde eram, În niște pene din pernele sparte... Țin minte că eram cu mama și cu multă lume... - adică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-am aliniat: a fost prima separare. Tot transportul ăla care era acolo. Și ne-au Împărțit În două. Mama, cumnata mea și copilul, că femeile puteau să ia copiii dacă voiau... Cumnata mea l-a luat și pe un verișor de-al meu, care era cu un an mai mic decât mine, era mai mărunțel. Atunci am văzut-o ultima dată pe mama. La un moment dat am văzut că femeile au pornit și era o comisie de nemți. I-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
3 ani în data de 27. 06. 2005. Dumnezeu să o odihnească în pace! Cu tristețe și lacrimi în suflet suntem alături de Mihaela și Carmen la despărțirea de tatăl lor Preot OCTAVIAN MIHAIL COTOC, 72 de ani, cel mai cumsecade verișor și unchi din lume. Dumnezeu să-i vegheze liniștea așa cum domnia sa a vegheat o viață-ntreagă bisericii! Familiile Moroșan și Pascaru. Cu dor și durere în suflet comemorăm 5 ani de la dispariția dragului nostru soț și tată, Cpt. (r) VICTOR
Agenda2005-26-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283869_a_285198]
-
nostru este ca, înainte de a demara aceste proceduri, să luați legătura cu moștenitorii celui decedat, să le explicați situația și să le spuneți că riscă să piardă apartamentul pentru neplata chetuielilor comune. Dna Elena Toma, Caransebeș. Atât dumneavoastră, cât și verișorii primari ai decedatului, faceți parte din clasa a IV-a de moștenitori, cea a colateralilor ordinari. Între colateralii ordinari moștenirea se împarte conform principiului proximității gradului de rudenie, ceea ce înseamnă că cei cu un grad de rudenie mai apropiat cu
Agenda2006-04-06-cititorii intreaba () [Corola-journal/Journalistic/284660_a_285989]
-
apropiat cu defunctul îi înlătură pe cei care au un grad mai îndepărtat. Potrivit art. 663 din Codul Civil, unde se arată cum se calculează gradul de rudenie în linie colaterală, dvs. sunteți rudă de gradul trei cu defunctul, iar verișorii primari, de gradul patru. Așadar, la moștenire veniți numai dvs., deoarece aveți un grad de rudenie mai apropiat cu defunctul. Cititorii întreabă ÎNTREABĂ: Dna MIHAELA AXINESCU, Timișoara. Soțul meu este pensionar pentru limită de vârstă și beneficiază de reducere la
Agenda2006-04-06-cititorii intreaba () [Corola-journal/Journalistic/284660_a_285989]
-
lectură. Dar de ce 'dubios'? Chiar nu pricep de ce adevărul trebuie scuipat în față cu atâta virulență. Am trecut cu toții ' partea bărbătească a nației ' prin instituția armatei, iar astăzi se întâmplă să avem 'sub arme'' cum poetic-belicos se spune ' copii, nepoți, verișori sau vecini. Grozăviile care ne ajung la urechi sunt floare la ureche față de ceea ce cuprinde 'Raportul Armageddon'. Sigur că e comod să califici totul ' în noua manieră ciocoiască adoptată, de sus până jos, de către partidul de guvernământ ', așa cum face șeful
La umăr arm' (ageddon)! (Pamflet de Anul Nou) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15601_a_16926]
-
6-lea Conte de Fife la Palatul Buckingham. La două zile după nuntă, regina Victoria l-a numit pe soțul nepoatei sale Duce de Fife și Marchiz de Macduff. Alexander era cu 18 ani mai mare decât Louise și erau verișori de gardul trei, ca descendenți ai regelui George al III-lea. Ducele de Fife și Prințesa Louise, Ducesă de Fife au avut trei copii: La 9 noiembrie 1905, Eduard al VII-lea a declarat-o pe Prințesa Louise Prințesă Regală
Louise a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312913_a_314242]
-
probabil contactată ca urmare a naufragiului. El a murit la Assuan, Egipt, în ianuarie 1912 și Prințesa Alexandra i-a succedat la conducerea ducatului de Fife. Mai târziu, fiica sa cea mare, Prințesa Alexandra de Fife s-a căsătorit cu verișorul ei primar, Prințul Arthur de Connaught. Prințesa Regală a murit în ianuarie 1931, la casa ei din Portman Square, Londra și a fost înmormântată la Castelul Windsor.
Louise a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312913_a_314242]
-
criticată de fiicele ei, ea le-a susținut în timpul crizelor lor personale. În 1901, cea de-a doua fiica, Victoria Melita, a divorțat și a venit să locuiască cu ea. La 25 septembrie 1905, Victoria Melita s-a căsătorit cu verișorul ei primar, Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei. Relația dintre Ducesă și nepotul ei, Țarul Nicolae al II-lea, s-a deteriorat din cauza opunerii Țarului la a doua căsătorie a Victoriei Melita și la relația dintre Prințesa Beatrice și fratele
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
jumătate, Simona trăi în sânul familiei zile de neuitat. Dormea dimineața până târziu, lua micul dejun și apoi făcea un tur prin oraș. Seara, toți trei, tată, mamă și fiică, se așezau la povești. Mai veneau uneori și verișoare sau verișori care se interesau de noua ei viață, dacă profesoratul îi procura satisfacțiile așteptate, unii dintre ei fiind tentați să îmbrățișeze și ei ramura didactică. Simona le dezvăluia cu sinceritate părțile colorate și unele mai cenușii ale acestei profesii, care cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tot orașul la picioare. Apoi spuse: Ce-ai zice și de o țigară? Dacă e bună! Extra! Îi arătă un pachet de Pall Mall și o invită să se servească. Bag seama că ai trecut granița la capitaliști. Da' de unde, verișorul meu, Geo, e lucrător la shopul de la hotel și-mi mai scapă și mie unele delicatese ce-i trec printre degete. Are atâtea obligații... și de unde să ia valută forte, că nu crește, tu, fir-ar să fie, în grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cap până în picioare, ca după o oarecare timp să o întrebe: Nu cumva ești Mona, Mona lui Costache Deleanu? Ba chiar eu sunt, zise Simona slobozind un zâmbet de bunăvoință. Eu sunt Săftica lui Nistor Cărăbăț. Cu tatăl tău suntem verișori de-al treilea, dar se cheamă că tot neamuri suntem. Aracan de mine, da' din ce lume vii, fato? Ei, vin și eu... mai zise Simona fără a detalia, pe fața ei așternându-se o negură de tristețe. Săftica, înțelegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de portocale din carafa enormă, după care se scuza că trebuie să plece nu știu unde la afaceri și se ridica de la masă fără să fi atins nimic). Personajele se dezlănțuiau, nimic nu punea o frână în calea prăpădului: frați cu tați, verișorii între ei, cumnații cu socrii, reparatorii aparatului de aer condiționat cu bunicuțele octogenare rămase acasă, nepoții cu nepoțicile, detectivii cu nevestele patronilor pe care trebuia să-i protejeze, grădinarul cu stăpâna, stăpânul cu menajera, avocații cu clienții lor acuzați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Și, pân’ la urmă, prin presiunea asupra fiecăruia aproape, că chiar liber dac-ai fost, presiunea a persistat. Aveați simpatii politice pe vremea aceea? Nu aveam simpatii politice, dar antipatii aveam mai multe... Îndeosebi că, În timpul războiului, am avut niște verișori și rudenii care au luptat În Rusia. Și ei mi-au spus de niște treburi despre comunismu’ de acolo, care s-au dovedit la urmă că sunt adevărate... În ce an ați fost arestat? În 4 iunie ’48. Eram În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și eu le duceam și le lipeam pe la blocuri, pe la case, pe porți, În comune, dar și În oraș la noi, În Sighet... Mergeam acolo pe străzi seara și le lipeam.... Și Într-o zi l-am căutat pe un verișor și am deschis ușa de la sala de gimnastică, unde era și o tablă. Am deschis ușa și am văzut „ochiul” desenat pe tablă, da’ nu era nimeni, nici verișoru-meu. Am Închis ușa și În timpul ăsta m-a văzut un coleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care știa că io n-o să stau până la sfârșit. Era Într-o duminică, după ce-au ieșit oamenii de la biserică, s-o ținut serbarea și aveam programul, și când a fost cu vreo două puncte Înainte, l-am luat pe verișorul ăsta al meu și am plecat. Da’ pă șosea, liniștit am plecat... Ăia care aveau grijă să mă aresteze după ce să termină, au crezut că am plecat spre cimitir, În cealaltă direcție, da’ io pă șosea am plecat... Și unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mi se pare Mircea, nu mai știu sigur... Ghiță Gorbatei, Constantin Păvăloaie, Octavian Tomuța, Turcu, Mihalcovici, Liciniu Blaga, Fiedler, Vasile Obrejan, Ciurescu, Buracu, Biaș, Constantin Rodas, și pot să vă spun că cel mai tare a fost torturat Blaga Liciniu, verișorul lui Lucian Blaga. Iar șeful demascării interne era Tudor Stănescu. Și, bineînțeles, un om foarte renumit, pot să vă spun că un prieten bun al meu, Aurel Suciu din Timișoara. Ieronim Comșa era? A, bine, dar el a făcut parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
parașutele, când au săpat. Și o venit la noi la Apa, unde locuiam. Mama și tata meu, fiind din Apa, aveam multe rude, da’ n-au venit direct la mine, pentru că știau că noi suntem urmăriți, au tras la niște verișori, la o familie de țărani. S-au gândit c-acolo n-o să-i caute. Și era noaptea pe la 12, că s-au și speriat săracii oameni, dar au fost drăguți, i-au primit și i-au adăpostit, le-au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au fost drăguți, i-au primit și i-au adăpostit, le-au făcut culcuș În podul de la grajd, că acolo aveau ei fân pentru vite. Și au stat o săptămână acolo la Apa... La Început, fratele i-a rugat pe verișorii aceia să nu mă anunțe pe mine, ca nu cumva să fiu Întrebată de Securitate și să Îi dau de gol, dar soția vărului meu nu s-a putut răbda... - știți cum Îs femeile - și mi-a spus secretul. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fetițele În brațe zbierând... Și v-au dus la post, așa cum au spus? Da, m-au dus la post, dar nici vorbă să dau declarație... M-au ținut acolo până dimineață, până i-au arestat pe toți ceialalți, deci pe verișorii mei, pe soț, pe soție și pe băiat, că aveau un băiat care terminase liceul. Pe-un alt verișor, care era În servici la Baia Mare, dar făcea naveta și locuia tot cu fratele ăsta, la care-i murise soția, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dar nici vorbă să dau declarație... M-au ținut acolo până dimineață, până i-au arestat pe toți ceialalți, deci pe verișorii mei, pe soț, pe soție și pe băiat, că aveau un băiat care terminase liceul. Pe-un alt verișor, care era În servici la Baia Mare, dar făcea naveta și locuia tot cu fratele ăsta, la care-i murise soția, l-a arestat c-o zi-nainte, când venea spre casă. L-au luat din tren și de la el au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o pus așa În colțuri santinele și nu ne-o lăsat... Numa’ așa, pe furiș, ne uitam unii la alții. Bietul fratele meu, ăsta, medicul, tot Îmi făcea semne. Cine mai era cu dumneavoastră În lot? Acolo mi-am Întâlnit verișorii ăștia la care venise fratele meu, soția vărului meu și fratele meu, medicul, că Între timp l-o arestat și pe el. Dar el, săracu’, nici măcar nu l-o văzut pe fratele meu, numa’ o auzit c-o venit În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o știut l-o-ncadrat la omisiune de denunț. Ce pedepse au primit ceilalți? Lu’ fratele meu, medicul, i-o dat trei ani, da’ la recurs i-o mai luat un an, și-așa c-a făcut numai doi ani de-nchisoare. Verișorii mei 25 de ani de-nchisore, băiatul lor 20, verișoara mea 12 ani, eu zece ani. Eu am avut cea mai mică condamnare... Ceilalți din Pir: 25 de ani, zece ani femeia, fiicele ei câte un an, pentru că fetițele-o zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ca să știi!” Și-atunci am hotărât să renunț la căsnicie definitiv. După un timp, mi-am făcut o relație cu actuala soție, am dus-o foarte bine și o duc foarte bine... Ne-am mutat la Turnu-Severin, unde aveam un verișor, tot Veleanu, inginer constructor naval și directoru’ Navrom-ului pe Dunăre. Și m-am dus să intru În servici la Porțile de Fier, iar soția contabilă la el În port. Dar eu n-am rămas acolo, pentru că să Întâmplă să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eu, nu. Dar cum eram într-un fel cam toți rude în sat, eu cum era să-i spun lui ? Frate ? Nici chiar așa ! Tată ? Mi-ar fi ars tata o mamă de bătaie să țin minte cine-i tata... Verișor ? Păi n-aveam cum, că verișorul lui era pe undeva, pe malul nu-știu-cărei-ape și era om mare de se temea și Împăratul de el... Așa că rămăsese vorba așa, "unchiu' meu". Și cine avea un "unchi" mai frumos ca al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]