637 matches
-
a naturii din teoriile lui Copernic. Ceea ce l-a surprins pe Descartes în procesul lui Galilei a fost aceea că Inchiziția condamnase Dialogul acestuia, în ciuda faptului că teoria lui Copernic era prezentată în această lucrare doar ca o ipoteză matematică verosimilă. La interogatoriu, Galilei, și el foarte speriat de Inchiziție, declara pentru a se dezvinovăți: ) Revenirea în forță a Inchiziției, închidea astfel orice posibilitate de exprimare a ideilor și teoriilor ce contraziceau într-un fel sau altul dogma și Scriptura. Descartes
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
treia ipoteză consideră că începutul artei creștine trebuie găsit în partea extremă orientală a Imperiului Roman, acolo unde și comunitățile creștine erau mai numeroase și unde creștinismul era religie tolerată cu mult înainte de Edictul de la Milano . Această ipoteză este mai verosimilă în opinia multor specialiști, argumentele lor fiind legate atât de existența unei creații artistice în această zonă mai veche decât în alte zone geografice, cât și de faptul că spiritul artistic creștin datorează multe lucrări artei orientale. Edictul de la Milano
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
de faptul că panoul determinat de arcul central a rămas pe acest perete, neterminat. După alte documente, se pare că pe acest perete - opus altarului - Michelan‑ gelo intenționa să realizeze o frescă care ar fi reprezentat Învierea; ipoteza pare mai verosimilă, deoarece statuile celor doi principi Medici sunt astfel concepute încât ambele privesc către acest perete. Necesitatea de a oferi sarcofagiilor și statuilor care sunt așezate pe acestea - Aurora și Crepusculul pe sarcofagul lui Lorenzo, Ziua și Noaptea pe sarco‑ fagul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
este real (Plata dijmei, Parabola orbilor, statuia Victoriei din Samotrache sunt creații existente), iar ekphraza una "noțională"17. Ekphrasis-ul se centrează aici pe ideea de verosimil, pe challenge-ul reprezentării vizualului prin cuvânt, anexând problematica ekphrasis-ului problematicii mai extinse a reprezentării verosimile în romanul realist 18, ipostaziat aici prin romanul cu temă politică. De altfel, celălalt caz studiat al ekphrazei, ekphrasis-ului inventat (Mircea Horia Simionescu) nu se construiește într-un roman scris în cheie realistă, ci într-o scriitură parodică de metaroman
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Privitor la originea vlahilor din Austria exită trei ipoteze. Teoria română susține emigrarea din Dalmația sub presiunea administrației otomane și religiei musulmane. Teoria sârbă susține că aceștia sunt veniți din Bosnia fiind sârbi la origine trecuți la catolicism. Mai puțin verosimilă este ipoteza care îi consideră urmași ai piraților din marea Adriatică veniți în noua patrie în două valuri de coloniști de câte aproximativ 600 familii. După cum consemnează cronicile timpului în secolul XV-XVI mulți Morlaci de pe țărmul adriatic al Croației au
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
imaginarului și ca unitate de sine stătătoare, fără să fie obligatoriu simbolizată, așa cum stabilea Le Goff. Cum în primele două nivele intră mai ales rolurile (modele, tipuri și sub-tipuri) socio-politice, culturale și spiritual-religioase, așadar non-fanteziste (pentru că au referințe reale sau verosimile), ele pot fi considerate reprezentări ale personajelor din narațiunile istoriografice sau din scrierile prescriptive. Bineînțeles că, la un moment dat, majoritatea capătă valoare simbolică (din cele numite anterior, întemeietorul, cruciatul, trădătorul, mama autocratului, fiica sa etc.). Totuși, pentru că modelul propus
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
XI alla fine del XII secolo. Palermo: Sellerio, 1997. Lacan, Jacques. Le séminaire. "Les écrits techniques de Freud". Livre I (1973). "Les quatre concepts fondamentaux de la psychanalise". Livre XI (1975). Lanza, D. și O. Longo (coord.). Il meraviglioso e il verosimile tra antichità e medioevo. Firenze: Olschki, 1989. Lavaud, Laurent (ed.). L'Image. Préf. Laurent Lavaud. Paris: Flammarion, 2000. Lazarev, Viktor, Istoria picturii bizantine. București: Meridiane, 1980. 3 vol. [1947-1948] Le Goff, Jacques. Civilizația occidentului medieval. București: Ed. Științifică, 1970. [1965
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
după ce miezul nopții trecuse zadarnic, teribila amărăciune a celor ce-au avut dreptate. Accept însă mai degrabă acea povestire care-l îngroapă de viu, la sfârșitul zilelor sale, într-o mănăstire. Nu pentru că latura ei religioasă ar putea fi socotită verosimilă. Ce adăpost să-i ceară Don Juan lui Dumnezeu? Dar un atare fapt reprezintă mai curând concluzia logică a unei vieți pe de-a-ntregul pătrunse de absurd, deznodământul crâncenat unei existente închinate bucuriilor fără de viitor. Aici, plăcerea se termină în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
ontologice ale obiectului de artă în procesul de reprezentare necesită o asemănare între obiectul de reprezentat și obiectul reprezentat. Conținutul său trebuie să fie prezent sub forma a ceea ce a fost imitat astfel încât, prezența obiectului de artă să fie una verosimilă. În cazul unei erori în cadrul reprezentării, obiectul de artă rămâne absent, întrucât nu are un corelat real. Dacă reprezentarea nu are un corelat exterior real, atunci reprezentarea obiectului de artă va fi absentă. Asemănarea este criteriul ontologic ce stă la
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mobbing-ului. Toate cazurile de mobbing urmează o procesualitate sistematică și stereotipă dublă: socială și psihologică. Teoriile personologice care ghidează scenariile interpretative ale diverșilor actori sociali implicați în cunoașterea mobbing-ului nu dispun de consistență și validitate, iar uneori nici măcar nu sunt verosimile. De pildă, nu putem explica, prin apelul la teorii personologice, de ce tinerii angajați sunt mult mai frecvent victime ale mobbing-ului, întrucât nici o teorie serioasă nu adimite transformarea radicală a personalității odată cu vârsta. Dimpotrivă, structurile personalității rămân constante de-a lungul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
contestată prin aceea că „este imposibil să dovedești că oamenii care au prejudecăți puternice ar fi suferit mai multe frustrări decât ceilalți” (Banton, 1971, p. 320). Imposibil de verificat, la fel de imposibil de respins, Însă Întotdeauna mai mult sau mai puțin verosimilă, această idee pare totuși destul de fragilă. Desigur, este o viziune naivă asupra rasismului, care nu poate decât să procure o intensă satisfacție psihologică antirasiștilor, clasându-i automat În categoria celor cu o judecată sănătoasă, ba chiar a medicilor. Însă patologizarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mod clar în primele scene ale actului întîi. Pentru a stabili limitele expozițiunii, "este suficient să identificăm în fiecare piesă toate enunțurile care se referă la aspecte a căror cunoaștere devine indispensabilă pentru înțelegerea intrigii" (J. Scherer). Pentru a fi verosimilă, expozițiunea trebuie să fie succintă, dar și eficace, cuprinzînd indicii asupra motivațiilor care animă personajele, pregătind discret nu doar criza care va constitui materia piesei, ci și continuarea și sfîrșitul subiectului operei dramatice. Astfel, piesa va începe in medias res
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în suspendarea validității practice a enunțului, fără ca cel care-l produce să fie considerat mincinos sau nebun, iar cel care receptează naiv sau neghiob. Această suspendare nu este totuși decît relativă, căci, la fel ca minciuna, ficțiunea trebuie să pară verosimilă, povestind fapte care nu s-au întîmplat ca și cum ar fi avut loc, dar, spre deosebire de minciună, ea nu pretinde a avea valoarea experienței efective. Există, prin urmare, o diferență de statut, iar nu de structură, între diferite clase de povestiri, chiar dacă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atingerea universalului. În dramaturgia clasică franceză, a cărei estetică este centrată pe receptare, verosimilul constituie, alături de bunăcuviință și de regula celor trei unități (de acțiune, de timp și de loc), unul dintre stîlpii de susținere ai piesei de teatru. Sînt verosimile acțiunile, personajele, reprezentările care, în ochii publicului, par adevărate. Pornind de la principiul că se poate întîmpla ca adevărul să nu fie verosimil, această estetică urmărește crearea efectelor și iluziei de adevăr, cu scopul de a convinge. În știința limbii, termenul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
zdruncinată de criticismul istoric. Textele biblice, scrie autorul, trebuie supuse aceleiași critici ca orice document istoric. Primul principiu, al criticismului, impune istoricului să analizeze toate evenimentele trecutului pe baza unei critici amănunțite a izvoarelor și să le selecteze pe cele verosimile cu ajutorul metodei euristice, filologice etc. Urmează apoi principiul analogiei, adică evaluarea posibilităților trecutului prin compararea lor cu propria experiență a zilelor noastre. Conform acestui principiu, Învierea lui Hristos ar fi imposibilă, pentru că nu are niciun corespondent în experiența umană a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
care creștinismul primar le oferă despre acesta"44. Din dorința de a respecta epistemologia istorică enunțată de Troeltsch sau de a-l învinge pe istoricul neîncrezător chiar cu armele sale, Pannenberg devine victima pozitivismului atunci când contestă evangheliile sinoptice ca mărturii verosimile despre Iisus. Mai mult, el limitează credința, speranța în cele nevăzute, la simpla convingere sprijinită de date raționale, golind-o de semnificația ei mistică, de miezul ei tainic. Este notabil însă efortul său de a fundamenta credința pe cercetarea istorică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
s-a confirmat, în schimb toate obiectivele, atribuțiile și mijloacele de acțiune ale acestuia s-au regăsit, practic, pe teritoriul românesc, într-o acțiune subversivă comună a Ungariei și Germaniei. Pe de altă parte, se poate avansa și o ipoteză, verosimilă în măsura în care este analizat modul cum autoritățile românești au reacționat la evenimentele ulterioare. Este posibil ca informatorul benevol să fi fost de fapt un agent german, iar informațiile sale să reprezinte un mesaj către conducerea României asupra a ceea ce s-ar
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
de identitate, chiar dacă durată valabilitații acestor documente este expirata. În acest caz, se recunoaște în mod obligatoriu cetățenia părții contractante solicitate, deținută anterior, fără să fie nevoie de o altă verificare. (3) Cetățenia părții contractante solicitate, deținută anterior, este considerată verosimila pe bază de: ... - permise de conducere; - legitimații de serviciu; - carnete de marinar, chiar dacă durată valabilitații acestor documente este expirata, precum și pe bază de: - declarații convingătoare ale martorilor, în special ale cetățenilor părții contractante solicitate; - proprie declarație a persoanei, în cazul
HOTĂRÂRE nr. 869 din 3 decembrie 1998 pentru aprobarea Convenţiei dintre Ministerul de Interne din România şi Ministerul Federal de Interne din Republica Federala Germania cu privire la preluarea de persoane apatride, semnată la Bonn la 9 iunie 1998. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122412_a_123741]
-
de status" se pot contura doar cu privire la perioada actuală, întrucât copiii nu mai pot fi puși în situațiile de viață în care au trăit părinții lor din simplul motiv că regimul comunist nu mai există. În aceste condiții, singura posibilitate verosimilă în privința formării de atitudini despre perioada comunistă rămâne socializarea. A treia posibilitate menționată de Glass, Bengtson și Dunham (1986) este "influența reciprocă" între generații. Și această ipoteză rămâne valabilă doar în privința atitudinilor despre ordinea socio-politică actuală, întrucât este dificil de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de alte activități de participare politică, fie momentul inițial, aproape o precondiție, pentru unele activități ulterioare de participare politică. În cele din urmă, din motive care merg de la universalitatea acestui comportament, pînă la relativa ușurință a strîngerii datelor, de la caracterul verosimil al datelor înseși pînă la abila tratare matematică, participarea electorală se pretează la diverse analize profunde, la diferite niveluri ale sistemului politic, nu numai de tipul comparației între sisteme. Nici o analiză a participării politice nu poate, așadar, să facă abstracție
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
umbre abia sugerate apar în apartamentul lui Hans. Halbele rămîn intacte și noi ne evităm privirile. Nu aprindem lumina ca să nu ne vedem fețele. Ne ajunge lumina lăptoasă de la iluminatul stradal. Știi Hans, cred că indianul a dat cea mai verosimilă explicație a nenorocitei noastre istorii. De asta ți-am și povestit-o. Eu tot așa gîndesc încă de cînd mi-a vorbit peștele. Cînd am rămas singur cu gîndurile mele, am trecut în revistă minunile lui Isus Hristos, ale sfinților și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tata, după care s-a întors spre mine, cel viu, de lângă el, și m-a întrebat aproape agresiv: „Atunci tu cine ești?“ Era limpede că pentru fiul meu, ca pentru foarte mulți telespectatori, imaginea de pe ecran era mai consistentă, mai verosimilă, mai „reală“ decât realitatea însăși. Ceea ce vedem la televizor nu poate fi pus la îndoială. Mai curând poate fi pus la îndoială ceea ce trăim nemijlocit, ceea ce există în carne și oase în imediata noastră apropiere. Televiziunea ne oferă o suprarealitate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cere din partea ei decît o recomandare de prudență. Proba prin mit calificat aici drept nou - deoarece era necunoscut în momentul anchetei sau deoarece calea urmată nu l-a întîlnit - are în comun cu proba modulo 9 faptul că este doar verosimilă și că poate în cel mai bun caz să aspire - dar asta e deja mult, mai ales în științele numite umane - la o bună probabilitate. Corsi e ricorsi Pe urmele lui Vico Am întîlnit recent într-o scriere a unui
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
posibil, ținând seamă de "darurile" mai sus amintite ale preoților, diaconului și dascălului, cu toții având gâtul pâlnie de argint cum se spune în popor. Ceva trebuie să se fi întâmplat, căci iată o scenă pe cât de hilară, pe atât de verosimilă: La o utrenie i s-a și-ntâmplat popei o șotie cu glasul lui cel groaznic, ca și care nu i s-a mai întâmplat altui popă în lume. El era în altar. Lumânări subțiri și încovrigite de ceară galbenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Iași / Sau din Ieși / Cum de eși? Dintre vechii junimiști / Făcuși țâști / La Tachiști!" De reținut comentariul împăciuitorist al lui Herovanu, care, după ce teoretizează că "valoarea unei anecdote nu stă în adevărul istoric, ci în adevărul ei moral, adică în verosimil și caracteristic, nu prin ceea ce afirmă, dar prin ceea ce evocă", trage concluzia: "lucrurile povestite ar fi putut să se fi întâmplat așa cum se povestesc, după cum și versurile atribuite lui Caragiale ar fi putut să fi ieșit, chiar în forma în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]