727 matches
-
și în volumele de versuri Încercare asupra bucuriei (1978; Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara) și Cicatricele bucuriei (1995). Componenta cerebrală și livrescă este aici prevalentă. Stilisticianul pare chiar dispus a da lecții de compoziție, dar nici rigoarea versificației și nici perfecțiunea aparent înghețată a imaginilor nu plasează versul în sfera construcțiilor artificiale. Asimilările culturale reprezintă particularitatea definitorie a acestei poezii, și ele transpar fie la nivelul imaginii (de factură avangardistă), fie la acela al structurării exterioare a textului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
Scrisul literar este atât de bogat în semnificații, atât de divers și de complex, încât a-l supune torturilor cutărei metode înseamnă a-l sărăci, a-l mutila. Citesc multe studii de stilistică, de naratologie, de poetică, despre imaginar, despre versificație și mă minunez câtă obtuzitate poate suporta biata hârtie. Nici pe alte meleaguri lucrurile nu se prezintă altcum. Am participat la numeroase simpozioane de specialitate în Franța, în Germania, în Italia, în Austria, colaborez la reviste din aceleași țări și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
zen. Cu proza este mai dificil să explic: probabil poemul "Testamentul din strada Nisipuri" ar fi scris în proză și versuri, însă prefer să cred că este vorba de verset, pentru că m-am străduit mult să perfecționez această formă de versificație, folosită inclusiv în "Țiganiada". A.B.Atâta vreme v-ați implicat în editarea unor reviste de tanka, renku, haiku, reeditate și pe internet, cum a fost? După revoluție am renunțat să mai compun "Testamentul din strada Nisipuri". L-am publicat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de măghirani”, dar sunt criticați și G. Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu. Spiritul critic al contestatarului nu e dublat, din păcate, de umor și nici susținut de o dimensiune estetică demnă de luat în seamă. Poetul, care stăpânește totuși arta versificației, are un lexic obosit, de pașoptist întârziat. În versurile cu pretext social el arborează un aer de tribun, printre îndemnuri și regrete răzbătând influențe ușor detectabile din Mihai Eminescu și Octavian Goga. Și publicistica din revista ,,Chemarea” - gazetă pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]
-
A și editat, de altfel, în 1914, lucrarea, sub numele lui N. Bălcescu, însoțind-o de un studiu introductiv. Alte încercări vizează fie folclorul, fie limbajul, privit în înfățișările lui sociale ori sub aspect semantic, în timp ce Ritm și măsură și Versificație românească anunță o cercetare de referință în poetica noastră, L’Ancienne versification roumaine (XVII-XVIII siècles) (1909). Înainte de a aborda stihurile mai vechi, stilisticianul examinează structura și valorile versului modern românesc, confruntat cu pulsațiile versificației franceze. Silabele tonice și cele atone
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
semantic, în timp ce Ritm și măsură și Versificație românească anunță o cercetare de referință în poetica noastră, L’Ancienne versification roumaine (XVII-XVIII siècles) (1909). Înainte de a aborda stihurile mai vechi, stilisticianul examinează structura și valorile versului modern românesc, confruntat cu pulsațiile versificației franceze. Silabele tonice și cele atone se înscriu, în limba română - potrivit lui A. -, într-o succesiune care face din ritmul accentuat componenta esențială a versificației, în așa fel încât rima poate chiar să lipsească. Se certifică deci posibilitatea versului liber
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
aborda stihurile mai vechi, stilisticianul examinează structura și valorile versului modern românesc, confruntat cu pulsațiile versificației franceze. Silabele tonice și cele atone se înscriu, în limba română - potrivit lui A. -, într-o succesiune care face din ritmul accentuat componenta esențială a versificației, în așa fel încât rima poate chiar să lipsească. Se certifică deci posibilitatea versului liber, cu cezura mobilă. Unele dintre ideile acestui studiu au fost reluate de M. Dragomirescu, Vl. Streinu, Ladislau Gáldi, Mihai Bordeianu. În postură de critic, A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
generalizărilor estetice (principiile operei de artă, mecanismul creației, raportul dintre artist și public). Se ocupă de personajul literar, compară drama cu poezia epică și cu lirica, scrie despre opere aflate sub „domnia visului” ș.a.m.d. Îl rețin chestiunile de versificație și cele legate de dificultatea traducerilor de poezie. Interesul îi este captat în mod deosebit de problematica imitației (pe care nu o deosebește de influență), pe acest teren, însă, inventivitatea exegetului căzând în extravaganță. În polemici, ia partea lui Hasdeu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
munților, București, 1916; Studii și portrete literare, îngr. și pref. Ion M. Dinu, Cluj-Napoca, 1983. Traduceri: Émile Gebhart, După ce Ulyse revăzu Itaca..., București, 1912; Jean Richepin, Desfrânata, București, 1914. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, IV, 290-292; Ibrăileanu, Opere, III, 342-351 ; Streinu, Versificația, 117-118, 123, 135-136, 162 ; Bucur, Istoriografia, 139-143; Mihai Bordeianu, Versificația românească, Iași, 1974, 24, 39-40, 53, 61, 71-72, 97, 99 ; Vasile Voia, N. I. Apostolescu comparatist, SUB, Philologia, t. XXVIII, 1983; Cristea, Teleorman, 62-64; Ion M. Dinu, Nicolae I. Apostolescu. Omul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
Ion M. Dinu, Cluj-Napoca, 1983. Traduceri: Émile Gebhart, După ce Ulyse revăzu Itaca..., București, 1912; Jean Richepin, Desfrânata, București, 1914. Repere bibliografice: Lovinescu, Scrieri, IV, 290-292; Ibrăileanu, Opere, III, 342-351 ; Streinu, Versificația, 117-118, 123, 135-136, 162 ; Bucur, Istoriografia, 139-143; Mihai Bordeianu, Versificația românească, Iași, 1974, 24, 39-40, 53, 61, 71-72, 97, 99 ; Vasile Voia, N. I. Apostolescu comparatist, SUB, Philologia, t. XXVIII, 1983; Cristea, Teleorman, 62-64; Ion M. Dinu, Nicolae I. Apostolescu. Omul și opera, Craiova, 1983; Anghelescu, Lectura, 141-145; Dicț. scriit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
iubire adânc întemeiată metafizic și nedespărțită de cântec. Învierea atinge culmi de sunete extrem de rafinate, închinate unicului Cristos: Cântări și laude-nălțăm/ Noi, Ție Unuia,/ Primindu-L cu psalme și ramuri/ Plecați-vă neamuri,/ Cântând Aleluia!163 Aici nu există versificație și nici nu este loc de muzicalitate în sensul obișnuit al cuvântului. Răsai asupra mea, lumină lină,/ Ca-n visul meu ceresc d-odinioară164 invocă atmosfera unei vechi amintiri ipoteștene din bătrâna bisericuță a familiei, cu deosebirea că acum ea vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Mihai. Există dreptate? Scrieri cu conținut juridic. Antologie, studiu introductiv, note și comentarii de Eugeniu Safta-Romalo. Iași: Junimea, 1994, 327 p. (Eminesciana; 57) * ZUGUN, Petru. M. Eminescu. Fascinația izvoarelor Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana; 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana; 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana; 59) * CIMPOI, Mihai. Plânsul Demiurgului. Noi eseuri despre Eminescu. Iași: Junimea, 1999, 204 p. (Eminesciana; 60
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
G. Dissescu, Alesandru Depărățianu, București, 1904; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 214-217; Apostolescu, Infl. romant., 247-266; Al. Ciorănescu, Alexandru Depărățeanu, București, 1936; Călinescu, Ist. lit. (1982), 324-327; Cioculescu-Streinu- Vianu, Ist. lit., 294-298; Brădățeanu, Drama, 61-65; Cornea, Alecsandrescu- Eminescu, 288-324; Streinu, Versificația, 135-137; Streinu, Pagini, II, 345-348; Ist. lit., II, 761-763; Dicț. lit. 1900, 275-276; Dumitru Bălăeț, Uitatul Depărățeanu, în Al. Depărățeanu, Scrieri, București, 1980; Piru, Ist. lit., 93-94; Scarlat, Ist. poeziei, I, 394-396; Cioculescu, Itinerar, V, 99-104; Dicț. scriit. rom., II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
realiste. Du Fu este un inovator și în domeniul prozodiei, unde se dovedește a fi un mare virtuoz, un valorificator al posibilităților grafice ale hieroglifelor și ale celor sonore ale cuvântului. Mărturie a importanței pe care o dădea poetul artei versificației, alegerii cuvântului și efectului asupra cititorului stă chiar unul din versurile poemului Pe râu (Jiang Shang): "dacă nu surprinde cuvântul, nu pot muri împăcat". Stilul său, mai puțin exaltat decât cel al lui Li Bai, este viguros și eficient, poetul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ceva ședință”). Strident false în infrastructura lor ideologică și etică, Prima baracă, Naționala nr. 7 și alte „reportaje lirice”, precum și reveriile utopiste din Spre țara visată conțin și pasaje de oarecare lirism și vervă și vădesc o anume ușurință a versificației - drept care autorul le menține în culegerile sale până la cea din 1980. Semnele de înnoire apar timid și pot fi identificate începând cu Ceva mai greu (1958). Remarcabilă este evocarea copilăriei, vârstă a inocenței, dar și a unei înțelepciuni din perspectiva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
adevărate "ecuații" prin care distinge variantele *2 B. V. Tomașevski întreprinde aceeași operație asupra operelor beletristice *3, B. Eichenbaum asupra povestirii lui Gogol, Mantaua, iar O. Brik, V. Șklovski, L. P. Iakubinski și V. Vinogradov extind cercetarea structurală în domeniul versificației, al compoziției nuvelei, al metodei istoriei literare, ca și în lucrările de lingvistică. Din diverse motive, strălucita școală de la Leningrad (mai puțin cea de la Moscova) n-a mai activat după deceniul al treilea și nici nu a cunoscut o difuzare
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Mathesius considerase ansamblul limbii drept "un sistem de sisteme" *5, fundamentând, împreună cu cercetătorii cehi, fonologia și, în genere, lingvistica structurală modernă. Școala de la Praga s-a ocupat mai puțin de studiul literaturii, exceptând lucrările lui Jan Mukarovsky, mai ales în versificație, dar concepțiile ei teoretice generale au dezvoltat sugestiile lui Saussure și au devenit, după un timp, sincronice cu orientarea lingvistică a danezului Hjelmslev și cu școala glosematică, precum și cu cercetările lingvistice din S.U.A. Structuralismul în lingvistică a crescut din toate
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
criticii literare" cât și ca "teorie a istoriei literare". Este evidentă astfel intenția lui Wellek și Warren de a oferi cititorilor principiile estetice generale ale cercetării literare, față de care, pe parcursul volumului, se vor subordona discuțiile referitoare la aspecte mai concrete (versificație, imagine etc.). Pe de altă parte, insistența cu care Wellek și Warren susțin că nu poate fi despărțită critica de istoria literară, ca și îndemnul de a se studia mai amplu literatura "contemporană" (p. 73), ar putea închide inutilele discuții
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
altul, emancipat întrucâtva, în care se mizează pe verbalizarea cât mai exactă a impresiei vizuale (Amiază, Dimineață, Pe Bărăgan, Stanțe nocturne). Bunei stăpâniri a unei sintaxe destul de simple și a unui lexic nu foarte bogat, precum și unei anume dexterități în versificație li se datorează câteva reușite. Procedeul verbalizării elementului de percepție vizuală va fi ameliorat în cea de-a doua plachetă, Evadări, care include mai multe pasteluri, inspirate îndeosebi de „stepa” dunăreană. Mai înzestrat ca pictor, N. n-a putut fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
fluente și comprehensibile sub influența liricii populare: „Ce-i făgăduială/ Fără dăruială?/ Trecătoare brumă,/ Fum, vânt, prah sau spumă.” Versurile românești, cele mai numeroase (optzeci), din Hecatombe Sententiarum... sunt o demonstrație a latinității limbii și a posibilităților ei complexe de versificație (traducerea este făcută în hexasilabi). Este inclusă aici și versiunea românească, mai ștearsă stilistic, a unei poezii de Simon Dach. Celelalte lucrări, scrise în latină și germană, au caracter istoric, filosofic și științific. Mai importantă - citată și de Leibniz - este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
susține vechimea și latinitatea românilor. F. rămâne un important umanist sas pus în slujba culturii române din Transilvania. SCRIERI: [Versuri românești], în Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum, Sibiu, 1679, reed. fragm. în LRM, 695-697. Repere bibliografice: N. Docan, Încercări de versificație românească publicate de un sas în veacul al XVII-lea, „Arhiva”, 1901, 5, 6; N. Drăganu, Mihail Halici. Contribuție la istoria culturală românească din sec. XVII, DR, 1924-1926; Ist.lit., I, 440-441; Gáldi, Introducere, 95-96; Horst Fassel, Valentin Franck v. Franckenstein
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
Mihai. Există dreptate? Scrieri cu conținut juridic. Antologie, studiu introductiv, note și comentarii de Eugeniu Safta-Romalo. Iași: Junimea, 1994, 327 p. (Eminesciana; 57) * ZUGUN, Petru. M. Eminescu. Fascinația izvoarelor Cuvântului. Iași: Junimea, 1994, 204 p. (Eminesciana; 57 bis) * VOICA, Adrian. Versificație eminesciană. Iași: Junimea, 1997, 318 p. (Eminesciana; 58) * COȘEREANU, Valentin. Eminescu Ipotești Eminescu. Ediția a 2-a revăzută. Iași: Junimea, 1999, 154 p. (Eminesciana; 59) * CIMPOI, Mihai. Plânsul Demiurgului. Noi eseuri despre Eminescu. Iași: Junimea, 1999, 204 p. (Eminesciana; 60
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
este cel al lui Daniel Juslenius (1676-1752) care întreprinde elaborarea primelor teze despre originile finlandezilor și aduce în discuție erijarea orașului Turku în posibil pol al culturii. În Aboa vetus et nova15, vorbește la modul apologetic despre talentul finlandezilor pentru versificație și, încercând să dezvolte o teză cât mai documentată despre etnogeneza finlandezilor, amintește până și de Turnul Babel. Nepotul lui Noe, susține Juslenius, ar fi ajuns în Europa iar un urmaș al acestuia (Magog) s-ar fi stabilit în Finlanda
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
1994), Marele Premiu al Inspectoratului Județean pentru Cultură Timiș (1994), Marele Premiu al municipiului Timișoara (1995), Ordinul Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002). În Studii de stilistică eminesciană T. abordează într-o primă secțiune lexicul, structura gramaticală, stilul și versificația liricii de tinerețe a lui Mihai Eminescu, iar în a doua aspecte stilistice ale creațiilor din perioada maturității poetului. Acest tip de studiu va fi continuat în Expresia artistică eminesciană (1975), unde sunt analizate poemele de inspirație folclorică (vocabularul, polisemantismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]
-
limbajul aluziv, mijloacele stilistice ale participării, mecanismele declanșării comicului, precum și în Arta evocării la Sadoveanu (1979), care conține comentarii stilistice asupra lexicului, cu deosebire asupra sinonimiei. În Dincolo de cuvânt (1976), volum alcătuit, de asemenea, din studii de stilistică și cu privire la versificație, T. face un excurs teoretic despre sinonimia, omonimia și tectonica textului poetic, pentru ca secțiunea a doua să cuprindă analize referitoare la limbajul poeziei lui Ion Budai-Deleanu, Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, V. Voiculescu, Nicolae Labiș. Ultima secțiune are în vedere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290209_a_291538]